Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu

Introducere:
Poezia „Riga Crypto și Lapona Enigel” de Ion Barbu a fost publicata în 1930 în volumul „ Joc
Secund”. Poezia aparține curentului literar modernist prin :

 Raportarea polemica
 Intelectualizarea emoției
 Tema cunoașterii
 Inovația prozodica
 Folosirea motivelor literare
 Metafore surprinzătoare

Tema:
Povestea propriu-zisa are în centru tema unei iubiri imposibile și a condiției geniului, ilustrate prin
tipologia celor doua personaje : Crypto reprezinta omul comun incapabil de a-si depăși condiția,
Enigel reprezinta fiinta de geniu care aspira spre ideal.

Titlu:
Titlul este alcătuit din numele celor doi protagoniști pe structura marilor povesti de dragoste
„Romeo și Julieta”. Substantivul „Riga” înseamnă împărat sau rege , „Crypto" înseamnă ascuns,
„Lapona” reprezinta o regiune din polul nord (Laponia), „Enigel” poate veni din englezescul „angel”
sau din latinul „angelus” tradus în ambele cazuri ca „inger”.

Viziunea:
Poetul transforma realitatea concreta într-o viziune fantastica inedita, a cărei interpretare implica
drama cunoașterii și imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire între doua ființe care fac parte
din regnuri diferite

Structura:
Poezia are doua părți și este structurata în 27 de strofe, cele mai multe catrene, dar exista și altele,
de câte 5 ,6 sau 7 versuri.

Povestire:
Incipitul conureaza în puține imagini cadrul „spartul nuntii”. Primele 4 strofe ilustrează dialogul
dintre menestrel și „nuntasul fruntas”. Menestrelul este influențat sa cante despre povestea de
dragoste dintre cele doua persoane de regnuri distincte: Riga Crypto și Lapona Enigel .

În debutul părţii a doua, sunt realizate prin antiteză portretele membrilor cuplului,
deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele Crypto, cel poreclit
si „inimă ascunsă”,  sugerează apartenenţa la familia ciupercilor şi postura de rege al făpturilor
inferioare, care trăiește în întuneric (lipsa cunoașterii).  Enigel trimite probabil la semnificaţia
„înger” din limba latina sau engleza

Riga Crypto  este craiul bureţilor, căruia dragostea pentru Enigel, „laponă mică,
liniştită”,  care poposește în poiana lui îi va deveni fatală. Comunicarea dintre cei doi se
realizează în plan oniric (al visului).

„Pe trei covoare de răcoare

Lin adormi, torcând verdeaţă:”

Riga este cel care rosteşte descântecele- chemare. Poemul lui I. Barbu este
considerat un „Luceafar intors” deoarece sunt schimbate rolurile : personajul feminin
ii este superor celui masculin. Povestea propriu-zisă se dovedeşte a fi fantastică, ea
desfăşurându-se în visul fetei.

În prima chemare-descântec, Crypto îşi îmbie aleasa cu „dulceaţă” şi cu „fragi”,

elemente ale existenţei sale vegetative dar care aici capătă conotaţii erotice. Fragii de
aici duc cu gândul la fructul interzis din grădina Eden. Enigel rezistă însă tentației,
darul regelui fiind refuzat. Refuzul laponei îl pune într-o situaţie problema, acesta
merge până la sacrificiul suprem, în a doua chemare.  Aici el își oferă propria ființă în
schimbul iubirii.
Deși pare nehotărâtă „te-aș culege rigă blând”, Enigel îl refuză și de această dată.
Antiteza soare-umbră, pune în evidenţă relaţia individuală a fiecăruia cu universul,
incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fără să se piardă pe
sine.  

Ultima chemare  îi oferă fetei întreaga sa împărăție, Enigel îl refuză cu toate că suferă mult,
tentaţia iubirii fiind copleşitoare.

Finalul  este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat să se
impace cu situații neplăcute lui ale propriei lumi: „Cu Laurul-Balaurul/ Să toame-n lume
aurul,/ Să-l toace, gol la drum să iasă,/ Cu măsălariţa mireasă”. Astfel blestemul* se
împlinește.

Prozodia:
Prozodia este moderna, versurile au măsura variabila de la 5 la 9 silabe . Rima este o combinație
între rima încrucișate, imbratisata și monorima, iar strofele sunt polimorfe având între 4 și 7 versuri.

Concluzia:
În concluzie „Riga Crypto și Lapona Enigel „ de Ion Barbu este o creație lirica, moderna pe care
Al. Rosetti o afirma „ca o planta cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru”