4.

MODERNISMUL -Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

1. Încadrare
În sens larg, modernismul reprezinta o tendință în arta si literatura secolului al XX-
lea, caracterizată prin negarea tradiției și prin impunerea unor noi principii de creatie. Promotorul
modernismului romanesc este Eugen Lovinescu, critic literar,care susține principiul
sincronismului, ce înseamnă acceptarea schimbului de valori între culturi, acceptarea elementelor
care conferă noutate stilului. Trăsăturile poeziei moderniste sunt: subiectivitatea discursului liric,
ermetismul, expresivitatea limbajului este generata de apariția metaforei revelatorii și modelul de
versificație divers.
Scrisă în 1924 şi publicată în „Revista Română”, poezia este o baladă cultă, un cântec
bătrânesc ce surprinde o poveste de dragoste fantastică dintre două fiinţe care aparţin unor lumi
antagonice: omenescul şi vegetalul. Opera apaține modernismului prin îmbinarea genurilor
literare, amintind de poemul "Luceafarul",de altfel, Ion Barbu afirma despre opera sa că este un
"Luceafăr" întors (rolurile se inverseaza, elementul superior fiind în "Luceafarul" principiul
masculin, iar în "Riga Crypto si lapona Enigel" principiul feminin). Schema epică a baladei este
reprezentată de tehnica povestirii în povestire(a nunții în nuntă) şi care e pretext pentru reflecţia
filosofică ilustrată de dialogul dramatic dintre cele două personaje.
O altă trăsătură modernistă este ilustrată de aspirația spre cunoaștere, pe care o
exprimă textul prin construcția ambelor personaje: Enigel coboară din ținuturile reci înspre
lumină, Crypto vrea să cunoască iubirea absolută.Remarcăm prezența metaforelor simbol:
soarele, umbra, lumina, nunta, culesul etc. Motivul soarelui, care este motivul central al
poemului, reprezintă idealul laponei Enigel, ultima treapta a inițierii, semnificând puritatea
absolută, în contrast cu idealul regelui Crypto care aspiră spre o împlinire instincutală. Motivul
nunții văzută ca o probă a inițierii în tainele lumii este un alt simbol dominant al baladei. Nunta
umană din primele patru strofe este una împlinită deoarece membrii cuplului aparțin aceleași
trepte a evoluției, pe când nunta povestită eșuează datorită incompatibilității dintre regnuri.
2. Tema ilustrată prin două secvențe semnificative
Tema textului este duală, la fel ca în Luceafărul eminescian. Pe de o parte regăsim
iubirea, stare de înălțare a spiritului uman, modalitate de cunoaștere a lumii și care este mobilul
celei de-a doua teme: condiția omului de geniu.
În prima secvență a textului întâlnim ipostaza iubirii împlinite: o nuntă cu oaspeți,
cuscru- mare, betele, menestreli. A doua secvență prezintă, oarecum în opoziție, o încercare
eșuată de a depăși condiția primară inferioară printr-o iubire neîmplinită.
Viziunea despre lume a lui Barbu este una modernă în mod special prin multitudinea
semnificațiilor pe care textul le propune prin metaforele- simbol construite. Astfel Crypto și
Enigel sunt reprezentanții a două lumi diferite, spațiile spre care aspiră fiind simbolice: lumină și
umezeală. Modalitățile de cunoaștere sunt diferite: sentimentală, și rațională iar destinele lor
propun interpretări filosofice legate de evoluția umană.
Construcţia baladei e una clasică şi se bazează pe tehnica povestirii în ramă.
La nivel formal, poezia este alcătuită din două părţi, fiecare dintre ele prezentând
câte o nuntă: prima reală, umană, împlinită, care devine cadru al celeilalte nunţi, una fantastică,
iniţiatică însă imposibilă. Formula compoziţională este aceea a povestirii în ramă, a poveştii în
poveste (nuntă în nuntă).
Prologul conturează în puţine imagini cadrul – „spartul nunţii”. Primele patru strofe
constituie rama viitoarei poveşti şi reprezintă dialogul menestrelului cu „nuntaşul fruntaş”.
Menestrelul (un trubadur medieval) e îmbiat să cânte despre povestea de dragoste ratată dintre
doi parteneri inegali, reprezentanţi a două regnuri distincte, „Enigel şi riga Crypto”.
O imagine poetică relevantă se regăsește în debutul părţii a doua ,unde sunt
realizate prin antiteză portretele membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va
genera intriga. Numele Crypto, cel tăinuit, „inimă ascunsă”, sugerează apartenenţa la familia
ciupercilor şi postura de rege al făpturilor inferioare, care trăiește în întuneric (lipsa
cunoașterii),Crypto este rege în mediul său, stăpân al lumii vegetale, dar cu însușiri umane.
Ghioceii și toporașii îl fac "sterp" și "nărăvas" din cauza incapacității sale de a înflori, adică de a
se împlini prin atingerea unui ideal, acela al cunoașterii prin iubire. Enigel trimite probabil la
semnificaţia „înger”din limba suedeză ; tânăra laponă îşi conduce turmele de reni spre sud şi
reprezintă ipostaza umană evoluată (omul –„fiară bătrână”) care aspiră spre soare și
lumină (cunoaștere). Riga Crypto, „inimă ascunsă”, este craiul bureţilor, căruia dragostea pentru
Enigel, „laponă mică, liniştită”, care poposește în poiana lui îi va deveni fatală. Ea conduce
turmele de reni, ceea ce denotă forță, demnitate, iar călătoria către sud sugerează aspirația către
soare, deci către împlinirea unui ideal, anume spiritualitatea.
O altă imagine poetică relevantă este cuprinsă în descântecele- chemare rostite de
Crypto.
În prima chemare-descântec, cu rezonanţe de incantaţie magică, Crypto îşi îmbie
aleasa cu „dulceaţă” şi cu „fragi”, elemente ale existenţei sale vegetative dar care aici capătă
conotaţii erotice. Fragii de aici duc cu gândul la fructul interzis din grădina Eden, care a fascinat
primii oameni. Enigel rezistă însă tentației, darul regelui fiind refuzat categoric: „Eu mă duc să
culeg/ Fragii fragezi mai la vale”. Refuzul laponei îl pune într-o situaţie dilematică, dar opţiunea
lui e fermă şi merge până la sacrificiul suprem, în a doua chemare. Aici el își oferă propria ființă
în schimbul iubirii:„-Enigel, Enigel,/Scade noaptea, ies lumine/,
Dacă pleci să culegi,/Începi, rogu-te, cu mine.”Deși pare nehotărâtă („te-aș culege rigă blând”),
Enigel îl refuză și de această dată. Antiteza soare-umbră, pune în evidenţă relaţia individuală a
fiecăruia cu universul, incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fără să se
piardă pe sine.
Prin ultima chemare îi oferă fetei întreaga sa împărăție („somn fraged și răcoare”) însă
acest lucru semnifică renunţarea fetei la idealul său- drumul spre soare. Enigel îl refuză cu toate
că suferă mult, tentaţia iubirii fiind copleşitoare:„- Rigă Crypto, rigă Crypto/,
Ca o lamă de bluestem/Vorba-n inimă-ai înfipt-o!/Eu de umbră mult mă tem,”
Pentru a-şi continua drumul către soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul rigăi,
care se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit şi-l distruge. Aspiratia personajului
echivalează cu un hybris (vina) din tragedia greacă, odată depăşind limita impusă intervine
pedeapsa. Atributele luminii despre care vorbeşte Enigel au efect distrugător asupra lui Crypto:
„Dar soarele, aprins inel,/Se oglindi adânc în el[…]/Şi sucul dulce înăcreşte!/Ascunsa-i inimă
plesneşte,/Spre zece vii peceţi de semn,/Venin şi roşu untdelemn/Mustesc din funduri de
blestem;”
Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat să se
căsătorească cu ipostaze degradate ale propriei lumi: „Cu Laurul-Balaurul/ Să toame-n lume
aurul,/ Să-l toace, gol la drum să iasă,/ Cu măsălariţa mireasă”. Astfel blestemul se împlinește.
3. Elemente de structură
Titlul baladei trimite cu gândul la marile poveşti de dragoste din literatura
universală, Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda însă la Ion Barbu, membrii cuplului, personaje
romantice, fac parte din regnuri diferite: Crypto – raţiunea, stadiul de încreat, vegetalul ,iar
Enigel – aspiraţia spre soare, ideal, absolut condiția umană superioară.
Relațiile de simetrie sunt date de cele trei chemări – descântece ale rigăi și de cele trei
refuzuri ale fetei.
Relațiile de opoziție sunt evidențiate la nivelul celor doi protagoniști, reliefându-se
caracteristicile lor: uman-nonuman,copt – necopt,feminine-masculin, soare – umbră,ființa
superioară-ființa inferioară. Opoziția soare - umbră sunt termenii opozitiei prin care identificăm
raportarea diferită a protagoniștilor la cunoaștere. Crypto viețuiește în spațiul umed și germinativ
al umbrei, unde "numai carnea crește" pe când Enigel părăsește Nordul înghețat, care și-a
epuizat resursele în ceea ce o privește.
Poezia abundă de elemente de oralitate, cuvinte, exprimări de factură populară sau
arhaică. ( “a împărăţi”, “a îmbia”, “puiacă”, “lumine”, “a adasta”, “a înăcri”). În chemarea
menestrelului există o serie de exclamaţii retorice, un alt semn al oralităţii ( “- Nuntaş, fruntaş!,
Zi-l menestrel!” ). Expresivitatea se realizează cu ajutorul metaforelor (“pat de râu”, “sufletul-
fântână”), epitetelor (“trist”, “aburit”, “îndărătnic”, “mică”, “liniştită”).Din punct de vedere
stilistic, predomină inversiunile: „zice-l-aș”, „rogu-te”, „răi ghioci”.
Prozodia, la început, este tradițională și se schimbă cu una modernă: versuri de 8-9
silabe, dar și de 5-9 silabe, rima îmbrățișată, monorimă, încrucișată (savantă) și strofe inegale.
Opera literară „Riga Crypto și lapona Enigel” este o baladă alegorică
barbiană ce reușește să impresioneze prin ideile transmise și prin viziunea amplă asupra
sentimentului de iubire care nu este de fiecare dată realizabil.