SCHEMĂ ESEU – RIGA CRYPTO ŞI LAPONA ENIGEL, ION BARBU

INTRODUCERE – Poezia a fost initial publicata in 1924, apoi integrata in volumul Joc
secund (1930). Balada face parte din a doua etapa a creatiei barbiene, numita baladic-
orientala, dar anunta si dezvoltarea ulterioara a poeziei sale. Aceasta si-a gasit locul in
spectaculosul ciclu poetic Uvedenrode – numele inedit al unei rape imaginare, unde
transformari greu de inchipuit devin, totusi, posibile.
I. Încadrarea în curentul literar – modernismul ermetic DOUA TRASATURI
1. Balada este o poezie modernista, in primul rand, pentru ca este rezultatul unei sinteze
intre doua domenii considerate in mod traditional disjuncte, dar despre care poetul
afirma: „Oricat ar parea de contradictorii acesti doi termeni la prima vedere,
exista undeva, in domeniul inalt al geometriei, un loc luminos unde se intalneste
cu poezia...” POEZIE INTELECTUALIZATA
2. In al doilea rand, poezia este modernista prin incalcarea conventiilor genurilor si
speciilor literare: balada preia o formula specifica epicului in proza, aceea de
povestire in rama, dar pastreaza intacte resursele genului liric.
Este subintitulata balada, insa rastoarna conceptul traditional. Desi incepe ca un cantec
batranesc de nunta, se realizeaza in viziune moderna, ca un amplu poem de
cunoastere, poem alegoric, o poveste de iubire. Autorul pastreaza din specia
traditionala schema epica si personajele antagonice, dar evenimentele narate sunt de
natura fantastica (dialogul in vis dintre riga si lapona) si alegorica. Scenariul epic este
dublat de caracterul dramatic si de lirismul de masti, personajele avand semnificatii
simbolice multiple: materia – riga /spiritul-lapona.
3. In spiritul poeziei moderniste, printre ale cărei caracteristici de limbaj se numara si
ambiguitatea, balada poate fi citita ca – la un prim nivel- ca o legenda despre nasterea
ciupercilor otravitoare, dar se deschide spre un nivel superior de interpretare, ca
alegoria a Fiinţei. Interpretarea data de insusi Ion barbu poemului – „Luceafar intors”
– dezvaluie asemanarea cu creatia eminesciana prin drama incompatibilitatii dintre
doua lumi care incearca sa comunice si sa se implineasca.
Poemul se incadreaza modernismului interbelic prin: intelectualizarea emotiei,
promovarea poeziei ca act de cunoastere, imaginar poetic inedit – prezenta unor motive
literare inedite: fantana, soarele, luna etc., ambiguitate, metafore surprinzatoare,
cuvinte cu sonoritati neobisnuite, innoiri prozodice- prozodia, la început, este tradițională
și se schimbă cu una modernă: versuri 8-9 silabe, dar și de 5-9 silabe, rima îmbrățișată,
monorimă, încrucișată (savantă) și strofe inegale.
PUTETI FACE REFERIRE LA MOTIVELE POETICE AICI LA INCADRAREA IN
MODERNISM SAU LA AL TREILEA SUBPUNCT
Dintre numeroasele motive poetice care incifreza textul: motivul transhumantei,
tentatia Sudului, visul, sufletul-fantana etc, doua au o relevanta deosebita in configurarea
sensului: Soarele si fantana.
Pentru Crypto, „ciupearcă crudă de padure”, Soarele reprezinta moartea: „....dar, vezi,
de soare/ Visuri sute de măcel/Ma despart...”, la intalnirea cu Soarele, „ascunsa-i inima
plesneste” si se transforma intr-o ciuperca otravitoare, insa pentru Enigel este astrul tutelar al
vieţii: „Ma-nchin la soarele-ntelept”. Motivul soare-umbra sugereaza cele doua lumi
incompatibile carora le apartin cele doua fiinte care nu pot comunica ideatic, sentimental.
Umbra, umezeala, intunericul – simbolizeaza conditia omului obisnuit, neputinta lui de a se
inalta catre aspiratii spirituale superioare (CRYPTO). Soarele – simbolul vietii spirituale, al
luminii sufletesti, sugereaza capacitatea fiintei umane de a aspira catre absolut (ENIGEL).
Motivul fantanii este relevant pentru evidentierea diferentelor dintre cei doi. Astfel,
pentru riga accesul la „fantana tineretii” este conditionat de un pact faustic cu o „vrajitoare
mânătarcă”. In schimb laponei ii este rezervat alt statut existential: ea este centrata pe sufletul-
fantana in care se oglindeste insusi soarele-cunoasterea care ii asigura nemurirea. Sufletul-
fantana este o metafora-simbol a aspiratiei spre cunoastere.
II. Tema, cele două secvenţe reprezentative
Tema o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere și care se îmbină armonios cu
natura.
O primă secvență sugestivă este întâlnirea protagoniștilor la fântână, din care se observă
existența a două tipuri umane diferite: Lapona dorește să-și depășească condiția, iar Crypto
vrea să-și continue viața alături de mediul ciupercilor.
[Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea
peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă,
pe care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să
înflorească”. În antiteză cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu
tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume -
Enigel”. Tânăra plecase din ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi de
lumină, poposind, ca să se odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”. Ca şi în
„Luceafărul” lui Eminescu, cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în visul fetei, iar
Crypto rosteşte o chemare încărcată de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul eminescian.
Fiecare dintre cele două strofe ale tiradei rostite de Crypto începe patetic, printr-o repetiţie ce
sugerează pasiune - „Enigel, Enigel”-, sentimente calde şi emoţionante contrare firii reci a
regelui-ciupercă şi o cheamă pe tânără în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite
soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel, / În somn
fraged şi răcoare”. Lapona îl refuză cu delicateţe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea faţă de
umezeală şi față de frig, mediu propice numai regelui-ciupercă, în timp ce „Eu de umbră mult
mă tem, / Că dacă-n iarnă sunt făcută / [...] Mă-nchin la soarele-nţelept”. Se manifestă aici
motivul soare-umbră, sugerând cele două lumi incompatibile cărora le aparţin cele două fiinţe
care nu pot comunica ideatic şi sentimental. Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii
sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra,
întunericul şi umezeala simbolizează condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa
către idealuri. Ca orice fiinţă inferioară, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care
năzuieşte cu întreaga fiinţă pentru împlinirea idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care
nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspiraţiei
spre cunoaştere: „Mă-nchin la soarele-nţelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Şi roata albă mi-e
stăpână / Ce zace-n sufletul-fântână”. Omul obişnuit, muritorul dezinteresat de lumea
abstractă, nu se poate înălţa spre absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal: „Că-i greu mult
soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la om, fiară
bătrână, / Iar la făptură mai firavă / Pahar e gândul, cu otravă”. Regele Crypto este victima
propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care
n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte: „Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă
plesneşte”. Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă”, o
fiinţă din lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din acelaşi regn.
Referirea la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai între două
fiinţe aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece „laurul” este o plantă veninoasă, cu miros neplăcut,
cu fructul ţepos: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să
iasă, / Cu măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă”. Condiţia omului obişnuit, comun,
este tragică prin neputinţa de a-şi depăşi limitele, de a aspira către valori spirituale superioare
- „Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure” -, precum şi setea de absolut de
care este stăpânit omul superior, ce năzuieşte către cunoaştere, lumină spirituală - „Mă-nchin
la soarele-nţelept” - a făcut ca balada Riga Crypto şi lapona Enigel a lui Ion Barbu să fie
numită „un luceafăr întors”.]
III. Doua elemente de structura, compozitie, limbaj (ALEGETI DOAR DOUA!)
 Un prim element de structură îl reprezintă titlul care este alcătuit din numele celor
două ființe din lumi opuse: riga–rege; Crypto–închis/ascuns; lapona-locuitoare a țării
ghețurilor; Enigel-înger. Titlul este analitic și anticipează tema dragostei imposibile, deoarece
fiecare personaj vine din lumi diferite: regele trăiește într-un spațiu izolat și umed, fără
lumină, iar Enigel vine dintr-o lume rece și se îndreaptă spre lumină, spre soare.
De asemenea, compozițional, poemul este alcătuit din două părți: nunta consumată,
împletită, cadru al celeilalte nunți, povestită, modificată în final prin căsătoria lui Crypto cu
măsălărița. Tehnica folosită este aceea a povestirii în ramă.
Cadrul povestirii – primele 4 strofe
Nunta povestita:
- Portretul si imparatia rigai Crypto – strofele 5-7
- Portretul, locurile natale, oprirea din drum a laponei – strofele 8-9
- Intalnirea dintre cei doi in vis – strofa 10
- Cele trei chemari ale rigai si primele doua refuzuri ale laponei – strofele 11-15
- Raspunsul laponei si refuzul categoric cu evidentierea relatiei dintre simbolul solar
si propria conditie – strofele 16-20
- Incheierea baladei – strofele 23-27.
Relațiile de simetrie sunt date de cele trei chemări – descântece ale rigăi și de cele trei
refuzuri ale fetei. În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu „dulceață” și cu „fragi”
(elemente ale existenței vegetale), însă fata îl refuză. Craiul îi oferă lumea peste care
domnește, iar refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică, de asemenea, puterea
sacrificiului și prezentarea valorilor supreme ale lumii lui „somnul fraged” și „uitarea”.
Trei încercări ale craiului:
I-îi oferă lumea peste care domnește, iar refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică.
II-sacrificiul: ,,Enigel, Enigel,/ Scade noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi,/Începi, rogu-
te, cu mine.’’
III-prezentarea valorilor supreme ale lumii lui: ,,somnul fraged’’ și ,,uitarea’’. Raspunsul
laponei „Eu de umbra mult ma tem” – evidentiaza incompatibilitatea lumii lor.
Relațiile de opoziție (AICI PUTETI AVEA IN VEDERE FISA CU PREZENTAREA
ANTITETICA A PROTAGONISTILOR) sunt evidențiate inca din titlu, la nivelul
protagonistilor: riga Crypto-lapona Enigel – materie/spirit; nonuman-uman; masculin/feminin;
regal/comun.
Un sistem complex de opoziţii se realizează in simboluri importante ale textului
poetic.
Soare-umbra sunt termenii opozitiei prin care identificam raportarea diferita a
protagonistilor la cunoastere. Umbra, umezeala, intunericul simbolizeaza conditia omului
obisnuit, neputinta lui de a se inalta catre aspiratii spirituale superioare „In pat de rau si-n
huma unsa”, „La vecinic tron, de roua parca”, „Lasa-l, uita-l, Enigel/In somn fraged si
racoare”. Crypto – omul obisnuit, muritorul neputincios de a avea aspiratii superioare nu se
poate inalta spre absolutul cunoasterii „Ca-i greu mult soare sa indure/Ciupearca cruda de
padure,/Ca sufletul nu e fantana/Decat la om fiara batrana/Iar la faptura mai firava/Pahar e
gandul cu otrava”. Crypto, faptura firava, este victima propriei neputinte, indrazneli de a-si
depasi limitele (Ascunsa-i inima plesneste). Devine o ciuperca otravitoare insotindu-se cu
maselarita mireasa, o fiinta din lumea lui, din acelasi regn. Lapona Enigel isi marturiseste
teama de intuneric „Eu de umbra mult ma tem” si aspiratia spre idealul absolut „Ma-nchin
la soarele intelept/Ca sufletu-i fantana-n piept/Si roata alba mi-e stapana/Ce zace in
sufletul fantana”. Sufletul-fantana ilustreaza aspiratia spre cunoastere.
 IN CONCLUZIE, incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lumi diferite
din Luceafărul eminescian este şi ideea acestei balade, numai că omul superior este fata
(lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este regele-ciupercă (Riga Crypto).