Riga Crypto si Lapona Enigel

de Ion Barbu

Incadrare : Poezia a fost publicata in anul 1930 in volumul ,,Joc secund.”.

Ipoteza: Poezia se incadreaza in lirica modernista.

Barbu considera ca poezia este un semn al mintii, ea interfereaza cu matematica. In conceptia sa, cititorul
trebuie sa se implice atat afectiv , cat si intelectual in descifrarea poeziei. Barbu construieste textul dupa
principiul “dezumanizarii artei” prezentat in poezia din prima jumatate a secolului 19.

Trasaturi:

1. O prima trasatura consta in discursul autoreferential, renuntarea la subiectivitate si la discursul liric

confesiv. Poetul adopta un lirism al mastilor, fiecare prsonaj reprezentand o masca a sa.

2. O alta trasatura ce permite incadrarea operei in lirica moderna este utilizarea simbolurilor care vor da
ambiguitate limbajului poetic. Simbolul principal este nunta, o proba a initierii in tainele lumii, nunta fiind
un moment important in lirica lui Barbu facand referire la tendinta elementelor opuse de a se uni, masculinul
cu femininul, vegetalul cu umanul, senzatia cu intelectul. Cele doua instante lirice ale poeziei, Crypto si
Enigel nu se pot uni pentru ca apartin unor principii diferite, opuse, doua lumi care se intalnesc din cand in
cand, se provoaca reciproc dar nu pot fi niciodata impreuna. Simbolurile poeziei sunt construite prin
imbinarea registrului popular cu cel cult : “lampi de gheata”, “betele cu funta”, “soarele intelept”, “sufletul
fantana”.

3. De asemenea, inovatia formala/ prozodia moderna este evidenta in textul lui Barbu prin strofele inegale de
4-5-6-7 versuri, masura variabila de 8-9 silabe, alterneaza cu versurile scurte de 4 silabe, rima este
combinata si se utilizeaza tehnica ingambamentului la nivel prozodic “ Menestrelul trist, mai aburit/ Ca
vinul vechi ciocnit la nunta “

Tema :

Tema poeziei este conditia omului superior care incearca sa atinga absolutul, sa isi depaseasca conditia.
Tema secundara este iubirea, prezentata ca o cale de cunoastere. Poezia duce cu gandul la povesti de
dragoste celebre, cu final tragic “ Romeo si Julieta”, “ Tristan si Izolda”.

PRIMA SECVENTA/INCIPITUL
Incipitul poeziei, rama, cuprinde primele patru strofe care reprezintă un dialog real între menestrel şi un
nuntaş fruntaş, naşul cel mare. Prezent la nunta, menestrelul este rugat să culeagă din repertoriul său “un
cântec larg”, adică o poveste amănunţită, dar să o spună încetişor, pe treabă bună, nu ,,cu foc,, cum a spus-o
anul trecut. Momentul zicerii este chiar la spartul nunţii, moment în care cele două principii, femininul şi
masculinul, îsi unesc destinele pe viaţă,iar nuntaşul pare să întâlnească nostalgia unei iubiri din trecut.
A DOUA SECVENTA
Cea de a doua parte a poeziei, discursul propriu-zis începe cu o formulă specifică basmului, o
atemporalitate dublată de o aparentă locaţie: în regatul mucegaiului ce musteşte de apa “în pat de râu şi-n
humă unsă” sunt prezentate cele două personaje : riga Crypto este regele bureţilor, stăpân peste regatul
umezelii. Deşi are acest statut, el este nefericit, neîmplinit, refuză sa înflorească, să-şi accepte destinul şi să
îl urmeze. El este nemulţumit de propria existenţă, doreşte să evadeze din spaţiul limitat în care trăieşte.
Portretul personajului feminin, lapona Enigel, este realizat în antiteză cu riga, ea fiind o fiinţa umană
“cu piei”, o păstoriţă de reni originară din ţinutul nordic, din Laponia, existenţa ei stând sub semnul mişcării
spre soare, spre căldură, spre cunoaştere, spre absolut. Cele doua personaje provin din lumi diferite de aceea
ele nu pot comunica în plan real, spaţiul intalnirii fiind visul, dialogul dintre cei doi este un ceremonial
magic.
Lapona este un oaspete in regatul ciupercilor, oaspete de care regele se indragosteste.El
face tot posibilul ca fata sa ramana alaturi de el ii ofera dulceaţă, fragi, elemente ale existenţei sale vegetale,
apoi propria fiinţă,,dacă pleci să culegi/incepi rogu-te cu mine,,,dar este refuzat cu luciditate, fata fiind
constienta ca el nu reprezinta altceva decat un obstacol in drumul ei. Fragii pe care Crypto ii ofera fetei pot
fi asociati prin analogie cu marul din gradina Edenului cu care Eva il ispiteste pe Adam. De asemenea, ii
ofera lumea peste care domneste, ii vorbeste despre valorile acestei lumi, somnul fraged si uitarea ca un
antidot al dorintei de căutare. Fata rezista tentatiilor, reuseste sa treaca probele initierii nelasandu-se prada
pornirilor dionisiace, ispitelor pamantene.
Cele doua personaje nu se pot nunti, nu se pot cunoaste pentru ca apartin unor lumi diferite si pentru ca
aspiratiile lor nu coincid.Regele tinde sa patrunda in lumea fetei smulgandu-se dintr-un orizont limitat , din
spatiul teluric, intimp ce fata aspira spre soare, spre spatiul luminii nelimitat. Balada prezinta natura duala a
fiintei umane.

FINALUL

Finalul este tragic, Crypto trece in lumea blestemata, in zona interzisa, in lumina soarelui care il
transforma intr-o ciuperca otravitoare, iar el va fi marcat definitiv de aspiratia sa nefireasca, fiind obligat sa
ramana de acum alaturi de “Laurul balaurul si maselarita mireasa”. In balada lui Barbu se confrunta doua
lumi, doua mentalitati : o lume a masculinului si una a femininului, o mentalitate a atractiei existentiale, a
vegetarii si una a aspiratiei spre solaritate, spre spiritualitate.
Masculinul este asezat de catre poet sub semnul demonului si al stagnarii, Crypto se complace in zona sa de
confort, limitata, in care isi duce existenta “refuza sa infloreasca”. Spre deosebire de el, sta sub semnul
solaritatii, fata care parcurge un drum al cunoasterii.
Elemente de structura si compozitie :

Titlul poeziei reprezinta numele protagonistilor, precedate de substantive care denumesc randul si originea
acestora. Substantivul “Riga” inseamna rege, evidentiaza conditia superioara urmata de “Crypto” , cuvant
care provine din limba greaca de la cuvantul Cryptos. De asemenea numele ar putea fi asociat cu denumirea
cryptogamelor, plante fara flori si fara seminte care se inmultesc prin spori, sugerand o existenta
hermafrodita. Cel de al doilea personaj “ Lapona Enigel “ este o pastorita de reni care provine din tinutul
nordic, din Laponia “ din tari de gheata urigisita “. Barbu alege numele intamplator, fie de la englezescul
angel, fie din suedezul angel. Folosirea conjunctiei coordonatoare copulativa “si” evidentiaza relatia dintre
cele doua personaje.

Lirismul este obiectiv, poetul se ascunde in spatele personajelor, fiecare reprezentand o ipostaza a sa, fiind
vorba de un lirism al mastilor. Poezia a fost subintitulata ca balada deoarece intrunea toate caracteristicile
acestei specii : text amplu, dialog si personaje. De asemenea, a fost considerata un luceafar intors, poetul
inversand rolurile, Crypto, personajul masculin, isi doreste implinirea erotica alaturi de o fiinta umana, de
aceea el este cel care face chemarea. Ca si in Luceafarul, dorinta cunoasterii prin iubire se soldeaza cu un
esec, planurile din care provin protagonistii sunt incompatibile. Cele doua personaje evidentiaza conceptia ui
Barbu conform careia omul, fiinta duala, pentru a ajunge la cunoastere trebuie sa aleagaintre cele dou
principii, intelectual si senzual, intre trairea dionisiaca si contemplatia apolinica

Imaginarul poetic este construit in jurul conceptului de nuntire, nunta fiind un motiv important in lirica lui
Barbu. In poezie se face referire la doua nunti : nunta reala, umana, implinita, in care membri fac parte din
aceeasi lume si o nunta ipotetica, povestita, sortita esecului, in care cei doi parteneri apartin unor lumi
diferite.