“Riga Crypro si lapona Enigel”

Ion Barbu
-tema si viziunea despre lume”

Publicata in 1924, integrata apoi in volumul “Joc secund” (1930), balada “Riga Crypto si lapona
Enigel face parte din a doua etapa a creatiei lui Ion Barbu, baladic-orientala, etapa care indica
orientarea poetului spre concertul lumii.

Integrata in ciclul “Uvedenrode” si subintitulata “balada”, “Riga Crypto si lapona Enigel” pare o
stranie poveste de dragoste, cu un inceput de cantec batranesc de nunta, dar care se realizeaza in
viziunea moderna, ca un amplu poem al cunoasterii si ca un poem alegoric, al unei povesti de iubire
din lumea vegetala. Autorul pastreaza din specia traditionala schema epica si personajele antagonice,
insa evenimentele narate sunt de natura fantastica (iubirea dintre riga si lapona, fiecare apartinand
unor lumi incompatibile) si alegorica. Structura narativa implica interferenta genurilor. Astfel,
scenariul epic este dublat de caracterul dramatic si de lirismul mastilor, personajele avand
semnificatie simbolica.

Elementele moderniste care se regasesc in poezie sunt: raportarea poemica fata de limbajul poetic si
de tehnicile inaintasilor, cultivarea ambiguitatii si a echivocului, specifice limbajului poetic modern,
promovarea poeziei ca act de cunoastere, intelectualizarea emotiei si folosirea unor motive in contexte
inedite. Pe langa acestea, se regasesc si metaforele surprinzatoare, cuvintele cu sonoritati neobisnuite
si innoirile prozodice.

Tema principala a poeziei o reprezinta iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii, alaturi de tema
naturii. Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor literare, cum ar fi cel al fantanii, al
trecerii timpului, al somnului, ce ajuta la dezvaluirea existentei celor doua tipuri umane: de geniu,
care aspira spre absolut si care doreste depasirea conditiei proprii, si de rand, care continua viata
alaturi de cei din mediul sau. Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in poem: al
soarelui (simbol al absolutului), al nuntii si al oglinzii.

Viziunea despre lume a poetului se reflecta in universal poetic original care exprima, intr-un limbaj
ambiguu, o lume de esente contemplate de spirit. Ion Barbu ilustreaza conceptual modern de poezie
pura: o lirica esentializata, a ideilor, pentru care este nevoie de un cititor initiat. Poetul da impresia ca
se joaca inca de la inceput, mergand pe firul unei povesti eterne, in tiparele careia isi aseaza si el
neobisnuitii eroi. Dar jocul are o seriozitate care depaseste anecdoticul si devine pur aventura
spiritului. Treptat, “balada” se reconfigureaza, povestea este resimtita ca exprimare simbloca a unei
aspiratii umane, iubirea fiind, la Ion Barbu, o cale de acces spre intelegerea sensului mai adanc a
lumii.

Titlul este alcatuit din numele celor doua fiinte din lumi opuse: riga (rege) Crypro (ascuns, dar si
care sugereaza, in egeala masura, apartenenta sa la familia ciupercilor, denumite stiintific
“criptogame”) si lapona (locuitoare a tarii gheturilor) Enigel (nume cu rezonanta Nordica, “angel”
insemnand inger). Acest titlu indica o tema a dragostei imposibile, interzise, deoarece un personaj
face parte din lumea izolata, retrasa a padurilor, este un rege al ciupercilor, celalalt, o fiinta care aspira
sa-si depaseasca limitele, parasind lumea ei rece si indreptandu-se spre lumina, spre soare. De
asemenea, prin titlu se sugereaza marile povesti de dragoste din literatura universala, cum ar fi
“Romeo si Julieta” sau “Tristan si Isolda”. La Ion Barbu, membrii cuplului sunt antagonici, facand
parte din regnuri diferite. Acestia sunt personaje romantice cu calitati exceptionale, dar negative, in
report cu normele comuna: Crypro este “sterp” si “naravas/ca nu voia sa infloreasca”, iar Enigel este
“prea-cuminte”.

Compozitional, poezia este alcatuita din poua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: una
consumata, implinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, modificata in final prin casatoria lui Crypto
cu masalarita. Tema folosita este aceea a povestirii in rama.

Relatiile de simetrie sunt reprezentate de cele trei chemari-descantec ale rigai si de cele trei refuzuri
ale fetei. In prima chemare-descantec, cu rezonante de incantatie magica, Crypto isi imbie aleasa cu
“dulceata” si cu “fragi”, elemente ale existentei sale vegetale , dar aici capata conotatii erotice. Darul
lui este refuzat categoric de Enigel: “ eu ma duc sa culeg/ Fragii fragezi mai la vale”.

Relatii de opozitie. Riga Crypto si lapona Enigel nu se pot cunoaste, nu se pot “nunti”, fiinte lor
ireconciliabile, aspiratiile nu coincide. Regele-ciupearca tinde sa patrunda in lumea laponei,
smulgandu-se dintr-un orizont limitat, din teluricul sau trai, iar fata aspira spre soare, spre spatial
luminii, nelimitat.

Prozodia, la inceput, este traditionala: catrene cu rima incrucisata si cu masura de 8-9 silabe. Pe
parcursul textului, este schimbata cu o prozodie moderna: versuri cu masura variabila, de la 5 la 9
silabe, rima savanta – o imbinare de rima incruciasa, imbratisata si monorima, si strofe inegale, avand
intre 4-7 versuri.

In concluzie, “Riga Crypto si lapona Enigel” este o balada alegorica barbiana ce impresioneaza prin
fondul de idei si prin originalitate.