Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ion Barbu
1. Încadrare
Scrisă în 1924 şi publicată în „Revista Română”, poezia este o baladă
cultă*, un cântec bătrânesc ce surprinde o poveste de dragoste fantastică dintre
două fiinţe care aparţin unor lumi antagonice: omenescul şi vegetalul. În poezie
predomină epicul. Este o poezie în care putem regăsi trăsături
ale modernismului. În primul rând datorită aspirației spre cunoaștere, pe care o
exprimă textul prin construcția ambelor personaje: Enigel coboară din ținuturile
reci înspre lumină, Crypto vrea să cunoască iubirea absolută. Apoi remarcăm
prezența metaforelor simbol: soarele, umbra, lumina, nunta, culesul etc.
Limbajul, deși este presărat cu arhaisme, este și ambiguu și încifrat pe alocuri,
construindu-se astfel o diversificare stilistică. Specia baladei este reinterpretată,
autorul păstrând doar o sonoritate tradițională, îmbinată însă cu caracteristicile
unui poem alegoric modern al cunoașterii.
Viziunea despre lume a lui Barbu este una modernă în mod special prin
multitudinea semnificațiilor pe care textul le propune prin metaforele- simbol
construite. Astfel Crypto și Enigel sunt reprezentanții a două lumi diferite,
spațiile spre care aspiră fiind simbolice: lumină și umezeală. Modalitățile de
cunoaștere sunt diferite: sentimentală, și rațională iar destinele lor propun
interpretări filosofice legate de evoluția umană.
3. Elemente de structură
„-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.”
Deși pare nehotărâtă („te-aș culege rigă blând”), Enigel îl refuză și de această
dată. Antiteza soare-umbră, pune în evidenţă relaţia individuală a fiecăruia cu
universul, incompatibilitatea peste care nici unul dintre ei nu poate trece fără să
se piardă pe sine.
Pentru a-şi continua drumul către soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul
rigăi, care se întoarce în mod brutal asupra celui care l-a rostit şi-l distruge.
Aspiratia personajului echivalează cu un hybris (vina) din tragedia greacă, odată
depăşind limita impusă intervenind pedeapsa. Atributele luminii despre care
vorbeşte Enigel au efect distrugător asupra lui Crypto:
Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, obligat
să se căsătorească cu ipostaze degradate ale propriei lumi: „Cu Laurul-Balaurul/
Să toame-n lume aurul,/ Să-l toace, gol la drum să iasă,/ Cu măsălariţa mireasă”.
Astfel blestemul* se împlinește.