Modernismul

Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu

Modernismul:
Curent literar manifestat în perioada interbelică; teoretizat de Eugen Lovinescu în revista „Sburătorul”.
Dorește o înnoire a literaturii, prin desprinderea de trecut;
Poezia modernistă are următoarele trăsături: lirismul subiectiv, ambiguitatea limbajului (folosește
metafora ca figură de stil predominantă), prozodia modernă.
Ion Barbu, poet și matematician, este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai
modernismului în literatura română.

Reper 1: Curentul + 2 trăsături ale curentului în poezie

Riga Crypto și lapona Enigel a fost publicată în volumul Joc secund din 1930. Poezia aparține
modernismului.
O primă trăsătură a modernismului o constituie perspectiva diferită asupra baladei
populare. Deși este subintitulată de autor baladă, nu respectă în totalitate trăsăturile acestei specii. Este,
de fapt, un poem de cunoaștere. Autorul păstrează, din balada populară, firul epic (povestea) și
personajele, dar se îndepărtează prin faptul că semnificațiile sunt profunde, legate de tema cunoașterii și a
condiției umane. Ion Barbu își numește poemul un „Luceafăr întors”, evidențiind incompatibilitatea dintre
două lumi, la fel ca în textul eminescian, diferența fiind că Enigel este ființa superioară, și nu Crypto.
O altă trăsătură a modernismului este înnoirea limbajului. Un aspect este ambiguitatea lui, dată
de prezența unor metafore dificil de interpretat (sufletul-fântână, pahar e gândul, cu otravă etc.). În plus,
autorul folosește și un limbaj popular, uneori arhaic (lumine, rigă etc.). Balada pare un cântec bătrânesc
de nuntă, pe care menestrelul îl va rosti „stins, încetinel/ La spartul nunții în cămară”.

Reper 2: Tema poeziei + secvențele comentate

Tema centrală a poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaștere a lumii.
Se remarcă tehnica povestirii în ramă: la finalul unei nunți împlinite, un menestrel „zice” la rugămintea
unui „nuntaș fruntaș”, povestea unei nunți imposibile.
O imagine reprezentativă pentru temă apare în prima parte (rama), în care conturează
atmosfera de la finalul nunții împlinite. Menestrelul este rugat să cânte despre nunta ratată dintre doi
parteneri inegali, care aparțin unor regnuri diferite: lapona Enigel și Crypto, regele ciupercilor.
Menestrelul este descris prin epitetele trist, mai aburit, ceea ce sugerează caracterul trist al poveștii sale.
Comparația cu vinul vechi evidențiază talentul acestuia. Cântecul cerut este „larg”, epitetul sugerând ideea
de frumusețe, de valabilitate a poveștii, indiferent de timp și spațiu. Povestea va fi spusă stins, încetinel,
în cămară, un spațiu intim, la care nu are acces oricine.
O altă idee semnificativă pentru temă apare în a doua parte , nunta povestită, fiind
reprezentată de antiteza dintre cele două personaje: o ciupercă și o fată. Este povestea unei nunți
nerealizate, pentru că cei doi aparțin unor lumi diferite. Crypto este rege peste ciuperci și trăiește într-un
spațiu întunecat și umed: „pat de râu și humă unsă”. El se îndrăgostește de Enigel, o fată venită din
Laponia. Mergând cu turmele ei de reni, spre sud, la pășunat, fata este ademenită de Crypto. Regele
încearcă să o atragă, prin intermediul a trei chemări. Acestea sunt asemănătoare cu chemările Cătălinei
din Luceafărul, fiind respinse argumentat de Enigel. Întâlnirea dintre cei doi are loc în vis. Ca și în
poemul Luceafărul, visul devine legătura dintre cele două lumi și face posibilă comunicarea. Când îi oferă
dulceață și fragi, aceasta îi spune că va găsi „mai la vale” alții „fragezi”, cu sensul de copți, maturi; când
Crypto se oferă chiar pe sine, lapona își exprimă teama că strămutarea i-ar putea aduce moartea, din cauza
fragilității, a imaturității sale: „Lasă. – Așteaptă de te coace”. A treia oară, îi pretinde fetei să facă ea
însăși un sacrificiu, să-și uite idealul și să devină parte din lumea lui vegetală . Ea respinge categoric
darurile lui Crypto. Fata are ca ideal soarele, în timp ce Crypto se teme de acesta. Invitația la „somn
fraged și răcoare” este refuzată de Enigel, căci somnul înseamnă stagnare, involuție. Ea se pregătește să-și
Modernismul

urmeze drumul. Pentru că discuția se prelungește, Crypto este surprins de soare și se transformă în
ciupercă otrăvitoare, fiind pedepsit pentru că a încercat să-și contrazică destinul. Nunta dorită va fi
înlocuită, ironic, cu nunta cu o plantă otrăvitoare.
La nivel simbolic, Crypto reprezintă instinctul, iar Enigel, rațiunea. Crypto este simbolul
omului care își consumă existența mai ales la nivel instinctual. Enigel este omul superior, rațional care
aspiră spre spre lumină, spre cunoaștere. Metafora „sufletului fântână” exprimă setea de cunoaștere a
omului superior, care știe să ocolească tentațiile instinctului, așa cum Enigel ocolește tentațiile lui Crypto.

Reper 3: două elemente de compoziție și limbaj

Titlul este alcătuit după modelul marilor povești de iubire din literatura universală (Romeo și
Julieta, de exemplu). Este dat de numele celor două personaje, situându-i, încă de la început, pe cei doi în
lumi diferite: substantivul rigă trimite la un spațiu oriental, în vreme ce lapona trimite la un spațiu nordic.
Se anticipează astfel tema iubirii imposibile. Crypto este o făptură vegetală închisă în sine (metafora
„inimă ascunsă”), iubitor de umbră și de umezeală. Numele lui sugerează faptul că e stăpânul unei lumi a
întunericului (adjectivul criptic are sensul de ascuns, misterios), precum și apartenența la familia
ciupercilor. El se deosebește de ceilalți, fiindcă e sterp și nu și-a găsit perechea. Enigel este simbolul
ființei superioare, fiind om. Numele ei sugerează aspirația spre soare (înger-angel). Epitetele mică,
liniștită, asociate numelui, evidențiază natura ei echilibrată, rațională.
Poezia este construită cu ajutorul unor motive literare cu valoare simbolică: drumul, soarele,
nunta, fântâna, oglinda. Astfel, călătoria spre sud a laponei este un drum inițiatic, mereu reînnoit. Soarele
reprezintă idealul laponei și, în concepția lui Ion Barbu, treapta superioară a cunoașterii. Nunta pe care i-o
propune Crypto lui Enigel este o capcană, o alegere care ar putea să o situeze pe o treaptă inferioară,
menită să o abată pe fată din drumul ei. Ființă superioară, Enigel înțelege acest lucru și nu va renunța la
ideal, chiar dacă îi este greu. Motivul fântânii ilustrează setea de cunoaștere, de absolut, dorința omului
superior de a se îndepărta de tentațiile instinctului și de a atinge treptele înalte ale cunoașterii.
Prozodia, la început, este tradițională: catrene cu rimă încrucișată și cu măsură de 8-9 silabe. Pe
parcursul textului, este schimbată cu o prozodie modernă: versuri cu măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe,
rimă variată și strofe inegale, având între patru și șapte versuri.

În concluzie, poemul „riga Crypto și lapona Enigel” este reprezentativ pentru lirica românească
interbelică, ilustrând curentul modernism.