Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu
-argumentare artă poetică modernistă-

,,Riga Crypto şi lapona Enigel” este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ion Barbu, pentru
faptul că în ea sunt încadrate marile teme şi motive ale creaţiei autorului şi pentru că reflectă viziunea acestuia
într-un mod cu totul original.
Acest lucru se manifestă şi în ceea ce priveşte încadrarea poemului în curentul literar al modernismului. O
primă trăsătură evidentă o reprezintă ambiguitatea limbajului, prin utilizarea metaforelor surprinzătoare. Însuşi
autorul îşi numeşte poemul „un Luceafăr întors”, accentuând faptul că este o operă despre condiţia umană, în care
intersectează două domenii diferite: matematica şi poezia. Totodată, prozodia este modernă, deoarece strofele
sunt inegale, iar măsura versurilor e variabilă. Aparţinând etapei baladic-orientale, balada propune o nouă formă
de lirism, „lirismul absolut”, impersonal, „ritual de iniţiere”.
Lirismul este al „măştilor” poetului, în sensul că eul liric se proiectează în diverse ipostaze. „Crypto e
poetul, creatorul, şi el plăteşte cu nebunia încercarea de a-şi modifica condiţia, de a trăi.”(N. Manolescu)
Viziunea modernistă e dată de temă, de relaţia poet-lume, de motive literare. Astfel, ,,Riga Crypto şi
lapona Enigel” este o alegorie asupra existenţei reflectând drama incompatibilităţii dintre două lumi care încearcă
să comunice şi să se împlinească prin iubire.
Textul se încadrează în modernismul interbelic prin intelectualizarea emoției, imaginarul poetic inedit,
cultul metaforei, ambiguitatea limbajului, înnoirile prozodice.
Titlul este alcătuit din două nume proprii, după modelul marilor poveşti de iubire deja cunoscute, ,,Romeo
şi Julieta”, „Tristan şi Isolda”. Arhaismul „riga” e însoţit de numele Crypto, care sugerează făptura ascunsă,
încifrată. Enigel, care înseamnă „înger”este „lapona”, vieţuind în spaţiul nordic. Titlul desemnează, aşadar,
membrii cuplului neîmplinit: el întruchipează geniul vegetal, steril, increatul, iar ea e fiinţa umană ce aspiră către
absolut.
Tema este iubirea, în varianta ei eşuată, temă care se asociază cu tema cunoaşterii. Motivele literare sunt
moderniste cu rol de încifrare a textului: visul, fântâna, soarele, oglinda, nunta .
Compoziţional, poemul este alcătuit două părţi, după modelul povestirii în povestire. Prima parte e rama şi
prezintă o nuntă împlinită, aparţinând planului real, a doua parte e povestirea propriu-zisă şi dezvoltă o nuntă
iniţiatică, aparţinând planului imaginar. Organizarea materialului poetic se realizează prin seria relaţiilor de
simetrie, pentru că textul se deschide şi se închide cu evocarea a două nunţi şi de opoziţie dintre materie şi spirit,
masculin-feminin, umbră-soare, nonuman-uman. Prozodic, se remarcă strofele inegale, versurile cu măsură
variabilă care au rimă încrucişată, îmbrăţişată, dar şi monorimă.
Incipitul conţine rugămintea unui nuntaş, adresată menestrelului, un artist medieval ambulant, de a spune
povestea unei nunţi imposibile. Faptul că este rostită într-un cadru secret, retras ,,în cămară”, lipsit de public şi
spus pe o nouă tonalitate „stins, încetinel” duce la ideea că se produce un act iniţiatic prin care se intră într-o altă
lume.
Istorisirea propriu-zisă este compusă dintr-o serie de secvenţe epice baladeşti: portretul lui Crypto,
portretul lui Enigel, întâlnirea în vis, dialogul dintre ei şi pedeapsa lui Crypto. Personajul masculin, Crypto,
aparţine unei lumi inferioare, a umbrei. În lumea lui, el e închis şi siguratic, pentru ”că nu voia să înflorească”.El
refuză, astfel, să-şi împlinească destinul, fiind lipsit de spiritualitate. Celălalt personaj, Enigel, mica laponă,
întruchipează o lume superioară. Epitetele ,,mică, liniştită, preacuminte”, evidenţiază natura ei echilibrată,
raţională. Poposind în lumea lui, ei nu pot comunica decât în vis, pentru că aparţin unor lumi diferite. Cele trei
încercări ale ,,regelui-ciupearcă” de a o convinge pe ,,lapona dreaptă” să renunţe la călătoria ei spre soare
evidenţiază diferenţa între cele două lumi. Tentată iniţial cu „fragi”, fata refuză. A doua tentativă a lui Crypto e
surprinzătoare, pentru că se oferă chiar pe sine, gata să se sacrifice pentru visul de lumină.Refuzul e dat de pe o
poziţie de superioritate, căci lapona îi spune că nu e pregătită „Lasă, aşteaptă de te coace”. Ultima oară, Crypto
clarifică raportul său cu soarele de care îl despart „visuri sute de măcel” şi îi pretinde fetei sacrificiul prin
renunţarea la ideal şi integrarea în regnul inferior „Lasă-l, uită-l, Enigel/În somn fraged şi răcoare”. Răspunsul
fetei e amplu, arătând teama de umbră şi aspiraţia ei către soare. Precum Demiurgul din „Luceafărul”, Enigel
defineşte în antiteză cele două lumi. În lumea umbrei, omul trăieşte ca fiinţă biologică „La umbră numai carnea
creşte”, în timp ce în lumea soarelui, spiritul uman se împlineşte prin cunoaştere „La soare roata se măreşte.”
Pentru a-şi continua drumul spre cunoaştere, lapona depăşeşte momentul „Plângi, preacuminte Enigel” şi intră
definitiv sub semnul Soarelui. Pentru Crypto însă, întâlnirea cu astrul luminos e distructivă şi se va transforma în
ciupercă otrăvitoare, nuntind cu un element din lumea lui inferioară, „cu măselariţa mireasă”.
Elemente înnoitoare ale limbajului poetic pot fi relevate la fiecare nivel al textului poetic.
La nivel lexico-semantic se observă acumularea de cuvinte din diverse registre stilistice care dobândesc
valenţe estetice: arhaisme ,, beteli”, termeni populari ,, iacă” ,,puiacă”.
Sub raport stilistic, se remarcă antiteza dintre omul comun şi cel de superior, materie-spirit, dar şi
metaforele ,, pat de râu”, ,,humă unsă” care semnifică existenţa fără rădăcini a fiinţei.
În opinia mea, limbajul figurat presupune un lector iniţiat, deprins cu descifrarea tainelor ascunse ale
textului. Poemul devine, astfel, o alegorie despre incompatibilitatea celor două lumi: materială şi spirituală, ceea
ce înseamnă că întreaga poveste şi personajele sunt transpuse într-o suită de metafore, personificări şi simboluri.
În concluzie, ,, Riga Crypto şi lapona Enigel” rămâne o meditaţie asupra destinului, a condiţiei umane
duale.