Ryga Crypto și lapona Enigel

Poezia „Riga Crypto si lapona Enigel“ de Ion Barbu, publicată în anul 1924 și
integrată în 1930 în volumul „Joc secund” face parte din etapa baladic-orientală,
prefigurand elemente ale ermetismului, evidentiate in volumul “Joc secund”.

Opera apartine modernismului de tip ermetic datorita particularitatilor acestui curent

prezente la nivelul textului. O prima trasatura a modernismului se remarca prin
simbolistica personajelor. Autorul preia ca o dovada a eternei sale preocupări si
legaturi intre poezie si stiinta, simbolul personajelor opozante din filosofia lui Nietzsche,
care defineste personajul apolinic si pe cel dionisiac. In poezia lui Barbu personajul
apolinic este Enigel, fiinta rationala si echilibrata „Lapona mica linistita”, asocierea ei cu
imaginea personajului apolinic făcând trimitere la zeul Apollo, zeul luminii, al armoniei si
al echilibrului. Comportamentul lui Enigel este cel rational, obiectivul sau de a ajunge la
soare ramane neschimbat. Un al doilea personaj este cel dionisiac, reprezentat de
Crypto, marca a zeului Dionysos, zeul dezechilibrului, al descatusarii instinctului.
Regele ciuperca este fiinta instinctuala, incapabila sa-si inteleaga conditia, acesta isi
forteaza limitele, incercand sa o ademeneaca pe Enigel „in somn fraged si racoare”. Mai
mult, onomastica personajului masculin vine din grecescul „cryptos” care inseamna
ascuns, incifrat, fapt evidentiat in text prin descrierea acestuia „Crai Crypto inima
ascunsa”.

O alta trasatura a modernismului ermetic utilizat de catre poet tine de obiectivitatea

discursului liric, poetul apeland la specia baladă, ceea ce evidențiază tendinta de
narativizare a textului si, implicit, lirismul obiectiv marcat de măști lirice. Prin intermediul
acestora autorul isi exprima ideile, cea de baza fiind ideea incompatibilitatii nuntirii
dintre cei doi protagoniști, datorita diferentelor dintre lumile lor.

Tema poemului este una filosofica si vizeaza nevoia de cunoastere, vazuta ca o

prioritate doar de fiinta umana. Soarele, simbol al cunoasterii supreme, guverneaza
destinul lui Enigel, in schimb, pentru Crypto acesta devine nociv, dictandu-i o moarte
simbolica. Poemul dezvolta insa si o a doua tema, regasita si În opera literară
„Luceafarul” de Mihai Eminescu la care face trimitere chiar Ion Barbu, sugerând că
poemul său poate fi interpretat ca un „Luceafăr întors” si anume cea a iubirii imposibile
dintre doua fiinte apartinand unor lumi diferite. Spre deosebire de poemul eminescian,
în care instanța masculină este simbolul ființei superioare, capabilă să-și depășească
condiția, iar ființa comună este cea feminină, la Barbu rolurile se inversează, instanța
feminină fiind reprezentată de ființa umană, superioară, care accede spre cunoaștere,
pe când ființa revolută este entitatea masculină, reprezentată de Riga Crypto, regele
ciupercilor.
O prima imagine poetică relevanta pentru tema cunoasterii este cea in care Enigel este
invocată pentru a doua oara si i se cere sa il accepte pe Crypto in lumea superioară:
„Daca pleci sa culegi, incepi rogu-te cu mine”. Refuzul fetei marcheaza nevoia de
cunoastere, lumea lui Crypto fiind incompatibila cu aspiratiile ei: „Esti umed si plapand”.
Enigel intelege incapacitatea lui Crypto de a accede spre cunoastere, dar spera in
maturizarea sa ulterioara „Lasa, asteapta de te coace “.

Ce-a de-a doua imagine poetică este cea in care autorul traseaza diferentele dintre cele
doua lumi, raportate la simbolistica soarelui. Autorul precizeaza intr-un mod explicit
accesibilitatea omului la „soare” marcata de dorinta sufleteasca de a cunoaste. Acesta
sustine ca „sufletul nu e fantana decat la om fiara batrana“. Semnificatia soarelui pentru
umanitate este pusa in antiteza cu cea a lumii lui Crypto. Pentru acesta soarele devine
o pedeapsa, fiind totodata cel care ii anuleaza destinul anterior si ii inchide drumul spre
cunoastere: „Iar la faptura mai firava /Pahar e gandul cu otrava.” Datorită interdicției de
a beneficia de căldura și lumina soarelui, Crypto îi desconsideră calitățile, denigrându-l,
ca o formă de răzbunare pentru destinul său limitat, încercând să o determine pe Enigel
să renunțe la atracția irezistibilă către soare: „E roșu, mare/Pete are fel de fel/ Lasă-l,
uită-l, Enigel,/ În pat umed și răcoare”.

Elementele de structura si compozitie sustin atat tema, cat si particularitățile textului

barbian.

Un prim element de structura relevant pentru tema operei este titlul. Acesta
sintetizeaza numele celor doua măști lirice, evidentiind in esenta cele doua lumi de
provenienta a acestora „Riga Crypto si lapona Enigel “, si anume lumea inferioara,
redata prin Crypto si cea superioara si rationala, redata prin Enigel. Conjunctia
coordonatoare copulativă „si” este o incercare de asociere a celor doi respectiv a lumilor
de provenienta a acestora, dar care esueaza. Relatia de opozitie, vazută ca element de
compozitie este conturata intre cele doua lumi antitetice si anume lumea vegetala,
marcata de umezeala, racoare, somn si, implicit, intuneric si lumea superioara,
dominată de soare, simbolul cunoasterii absolute. Treptele cunoasterii sunt marcate de
dorinta de ascensiune spre soare, autorul indentificand cercul zodiacal al lui Mercur cu
prima treapta a cunoasterii, cea senzoriala. A doua treapta este cea a lui Venus,
definită de cunoasterea rationala si ultima treapta, cea a Soarelui, simbol al cunoasterii
absolute. In momentul intalnirii dintre Crypto si Enigel, cei doi se afla pe trepte de
cunoastere diferite, mai exact cea empirica si cea rationala, fapt ce marcheaza si relatia
de opozitie dintre acestia intr-un mod original. Autorul explica opozitia ca un divort
radical intre spirit si materie, cea care este capabila de a accede spre soare fiind doar
Enigel „Ma-nchin la soarele intelept /ca sufeltu-i fantana-n piept.” Titlul baladei trimite cu
gândul și la marile povești de dragoste din literatura universală „Romeo și Julieta” și
„Tristan și Isolda”. Însă, la Ion Barbu, membrii cuplului sunt antagonici, fac parte din
regnuri diferite, personaje romantice cu calități excepționale, dar negative, în raport cu
norma comună, deoarece Crypto e „sterp” și „nărăvaș/ Că nu voia să înflorească”, iar
Enigel e „prea cuminte”.

Finalul este, de asemenea, un element de compozitie important, acesta fiind unul

moralizator și evidentiaza condamnarea lui Crypto, care, incercand sa isi forteze sfera,
este pedepsit tocmai prin interzicerea accesului la cunoastere. „Crai Crypto inima
ascunsa” devine acum „Nebunul Riga Crypto“. Acesta este lasat sa traiasca intr-o lume
inferioara celei precedente, iar refuzul nuntirii este si el pedepsit, compatibilitatea lui
Crypto fiind destinata unei fiinte inferioare „Cu masalarita mireasa,/Sa-I fie de
imparateasa”. Autorul apeleaza si la elementele de prozodie semnificative. In povestirea
cadru acesta foloseste strofele catren si rima incrucisata, iar in povestea propriu-zisa
apeleaza si la tipuri noi de rima, precum rima rara „Sa ma coc Enigel/…. visuri sute de
macel”, rima identica „Enigel, Enigel” si rima interioara „Prin aer ud, tot mai la Sud”. De
asemenea in povestea propriu-zisa se utilizeaza versuri cu masura diferita, de la 4 la 9
silabe, acesta fiind un alt element de modernitate.

Opera poetului Ion Barbu intitulata „Riga Crypto si lapona Enigel“ face parte din
poeziile de referinta ale literaturii romane, ocupand un loc unic in modernismul erme tic,
datorita limbajului criptic, folosit pentru a exprima esentialul si pentru a face referire la
idei filosofice mult mai profunde decat prezinta textul in aparenta.