Particularități ale unui text poetic scris de Ion Barbu

Poezia Riga Crypto și lapona Enigel scrisă de Ion Barbu face parte din etapa
baladicorientală, prefigurând elemente ale ermetismului evidențiate în volumul Joc secund, scris
mai târziu de poet.

Opera aparţine modernismului de tip ermetic datorită particularităţilor acestui curent,

prezente la nivelul textului. O trăsătură a acestui current literar este oferită de cultivarea
simbolurilor abstracte, unde autorul apelează la filozofia lui Friedrich Nietzche de la care preia
cele două personaje: dionisiac şi apolinic. În text, Enigel este prezentată ca o fiinţă raţională,
calmă, echilibrată, superioară, caracteristici preluate de la Zeul Apollo, zeul luminii, raţiunii,
înţelepciunii. Cel de-al doilea personaj este cel dionisiac, denumirea sa fiind preluată de la zeul
Dionis, care era zeul vinului şi a beţiilor. Acest personaj este Crypto, caracterizat prin
descătuşarea instinctului, care este în esenţă o fiinţă instinctuală, inferioară; numele său
provenind din grecescul “kryptos” care înseamnă ceva ascuns, greu de pătruns, acest element de
compunere intrând în denumirea criptogramelor, un grup de plante fără flori, care se înmulţesc
prin spori). Denumirea de “Luceafăr întors” are în vedere atat problematica, cat si personajele
propuse pentru că iubirea dintre cele două fiinţe incompatibile prin construcţie şi aspiraţii, evocă
poemul eminescian. O altă trăsătură este obiectivitatea discursului liric, acest discurs obiectiv
neexprimând în mod direct stări şi sentimente. Ion Barbu apelează şi la specia baladă, astfel fiind
evidenţiat lirismul obiectiv, mascat de “personaje lirice”, Enigel şi Cypto. Această baladă are la
bază, ideea filozofică potrivit căreia cel care îşi forţează sfera este pedepsit. Aşadar, finalul este
unul nefericit datorită incompatibilităţii nuntirii celor două personaje din sfere diferite. Textul
este de asemenea, un discurs narativ, caracteristică specifică poeziei modernisme ermetice.

Poezia prezintă două teme. Tema principală este cunoaşterea specifică şi accesibilă fiinţei
umane, precum Enigel, iar tema secundară este una pe care o găsim şi în “Luceafărul” cea a
iubirii imposibile dintre două fiinţe care aparţin unor lumi diferite. O primă imagine poetică
relevantă pentru tema cunoaşterii este cea în care Enigel este invocată pentru a doua oară și i se
cere să îl accepte pe Crypto în lumea superioară: “dacă pleci să culegi/ Începi, rogu-te cu mine.”
Refuzul fetei subliniază nevoia de cunoaștere, dar și diferența de statut dintre cei doi, atitudinea
regelui ciupercilor fiind incompatibilă cu aspirațiile fetei, lumea lui Crypto fiind instinctuală,
incompatibilă cu soarele şi cunoaşterea “Eşti umed şi plăpând”. Spre deosebire de Crypto, ea
înţelege pericolul ieşirii acestuia la lumină, dar speră în maturizarea ulterioară “Lasă aşteaptă de
te coace”. Cea de a doua imagine reprezentativă, este prezentată de divorţul radical dintre spirit
şi materie, ce ilustrează incompatibilitatea dintre cei doi. Poetul arată că omul este singurul care
are accesibilitate spre soare, marcată de dorinţa şi setea de cunoaştere “Că sufletul nu e fântână/
Decât la om, fiară bătrână”. Lumea lui Crypto este asimterică cu cea a cunoaşterii, pentru el,
soarele fiind doar o pedeapsă, care anulează destinul anterior şi închide pentru vecie drumul spre
cunoaştere şi raţiune “Iar la făptură mai firavă/ Pahar e gândul cu otravă”.
 Elementele de structură și compoziție susțin atât tema, cât și particularitățile textului
barbian. Un element de structură relevant, este titlul care îi identifică pe protagoniştii unei iubiri
imposibile, numele lor fiind precedate de substantive care denumesc rangul şi originea acestora:
Riga (regele), Crypto şi Lapona (locuitoare, băştinaşă din regiunile extrem nordice ale Europei),
Enigel (“înger”, provenit din latinescul “angelus”). În plus, conjuncția „și” reprezintă o încercare
de asociere a celor doi, respectiv a celor două lumi de proveniență a acestora, dar care
eșuează,din cauza diferențelor fundamentale dintre cei doi. Aşadar conjuncţia nu leagă, ci arată
opoziţia, cu sensul de “sau”. Personajele aparţin unor regnuri diferite, iubirea asociind un
personaj uman şi o ciupercă, deci cu o formă de viaţă de pe o treaptă inferioară a evoluţiei. Un alt
element de structură este finalul, care este unul moralizator si evidenţiază pedeapsa majoră pe
care o primeste regele ciupercilor care încearcă sa îşi forţeze sfera. Acesta este pedepsit prin
interzicerea cunoaşterii, şi prin luarea statutului de rege, devenind din ciupercă dulce, o ciupercă
otrăvitoare, nebună, Crai Crypto, inimă ascunsă” devine, în urma pedepsei, „Nebunul Riga
Crypto”. Aşadar, devine o fiinţă banală, uşor de descifrat, care este lăsată să traiasca intr-o lume
inferioara celei precedente. Refuzul iniţial, cel de a se casatori cu cineva din dimensiunea sa, este
pedepsit si el cu casatoria cu o fiinta inferioară, dar compatibilă din punct de vedere al regnului
“Cu măsălăriţă-mireasă/ Să-i fie de împărăteasă”.

Opera Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu face parte din poeziile de referință ale
literaturii române, ocupând un loc unic în modernismul ermetic, datorită limbajului încifrat
folosit pentru a exprima esențialul și pentru a face referire la idei filozofice mult mai profunde
decât prezintă textul în aparență.

Poezia “Riga Crypto şi Lapona Enigel” de Ion Barbu este o interpretare poetică personală asupra
naturii duale a omului, care oscilează între raţiune şi instinct, apolonic şi dionisiac.