Relaţia între două personaje în Act Veneţian, Camil Petrescu

Drama “Act veneţian” finalizată de Camil Petrescu in 1946 surprinde prin tema
filosofică abordată, dar mai ales prin capacitatea autorului de a construi un personaj
puternic, a cărui demnitate şi măreţie, odată pierdute se prăbuşeşte fundamental.
Acest lucru este marcat mai ales de relaţia pe care o are cu soţia sa Alta.

Cele două personaje se completează reciproc, având în incipitul piesei un

statut social bine definit, cei doi sunt prezentaţi ca soţii Gralla, ceea ce le conferă un
statut respectabil în societate. Urmărite separat, cele două personaje prezintă un
statut social în evoluţie. Astfel, iniţial Pietro Gralla fusese sclav, iar apoi corsar, dar
datorită calităţilor sale, mai ales curajului şi priceperii, eroul reuşese să devină
comandantul flotei veneţiene, un statut ce atrage după sine sentimentul demnităţii, al
onoarei şi al responsabilităţii. Pe de altă parte, Alta e o fostă curtezană, o femeie cu
o poziție socială îndoielnică, salvată de Pietro Gralla, care prin căsătorie îşi schimbă
radical statutul social. Gestul trădării îl determină pe erou să o considere o femeie
uşoară, lipsită de valoare şi principii, un statut ce nu va mai putea fi schimbat
niciodată, în ochii lui Pietro Gralla. Din punct de vedere psihologic, cei doi
dovedesc moduri de gândire diferite, dar trăiesc similar un conflict interior puternic.
Din perspectiva lui Gralla, în viaţă trebuie să te autodepăşeşti şi mai ales să crezi în
idealul de feminitate. Trădarea Altei îi conturează un conflict interior puternic, care îi
schimbă fundamental modul de a gândi. În final Pietro Gralla se consideră un învins
şi cade fundamental din punct de vedere psihologic. Alta e o femeie a contrastelor,
trăieşte şi ea un conflict interior, marcat de nevoia de a înţelege de ce o părăsise
Cellino. Discuţia cu acesta o determină să înţeleagă faptul că adevăratul om
admirabil e Gralla, doar că acestă convingere vine prea târziu. Statutul moral e
evidenţiat prin trăsături, care le pune amândurora în valoare calităţiile şi defectele.
Astfel, Pietro Gralla se caracterizează prin orgoliu, demnitate, dar şi aroganţă, pe
care o afişează în faţa lui Cellino, considerându-l un om superficial, incapabil să facă
distincţie între aparenţă şi esenţă. Pe de altă parte Alta se evidenţiază prin
instabilitate emoţională şi uşoară teatralitate, încercând să pozeze în faţa lui Gralla în
femeia ideală.

Relaţia celor doi involuează pe parcursul operei, de la stabilitate, echilibru şi

calm, la încordare şi tensiune, finalizată cu despărţire şi dezamăgire. O secvenţă
reprezentativă este cea din actul I, în care Pietro Gralla îi mărturiseşte soţiei că ea
este punctul său de echilibru şi dă forţa de a gândi inclusiv strategii militare
performante „ Da, Alta, lângă tine a fost gândită bătălia care va fi... parcă puteri noi
neştiute au fost chemate liniştit dintr-un adânc nebănuit până acum... e în tine o
lumină uşoară care sporeşte viaţa în jurul tău”. Alta reprezintă astfel scopul vieții lui
Gralla care, pentru a fi un om creativ, are nevoie de puncte de reper solide.O altă
secvenţă reprezentativă, dar care evidenţiază declinul relaţiei, este cea din finalul
acului al III lea, când Pietro Gralla îi mărturiseşte Altei că pentru el a devenit o
umbră, o stafie, o moartă „ Până unde voi merge eu, nu va veni nicio ştire despre
faima dumitale... iar pentru mine vei fi aşa cum ţi-am spus demult, înmormântată”.
Acesta este un semn că Gralla merge în continuare pe un drum solitar pe care
trebuie să se reculeagă și să își găsească alte puncte de reper.

Elementele de structură şi compoziţie sunt relevante în construcţia celor

două personaje. Astfel, modalitățile de caracterizare, surprind orgoliul lui Gralla,
redat prin autocaracterizarea „ eram atât de îngânfat, încât poate că nici n-aş fi stat
de vorbă cu dumneata”. Pe de altă parte Alta este caracterizată direct de Pietro
Gralla, care o consideră o femeie frumoasă, interesantă, misterioasă şi caldă.
Indicaţiile scenice ample construite de autor redau portretul celor două personaje.
Pietro Gralla este evidenţiat direct de autor ca fiind „ un bărbat de 40-45 de ani, înalt,
nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv”. Pe de altă parte Altei i
se evidenţiază imaginea de „ femeie de o frumuseţe neliniştitoare, voinică, dar
mlădioasă cu mişcări senzuale”. Limbajul corespunde unei drame de idei, dar şi
naturii reflexive, mai ales a lui Pietro Gralla, care utilizează metafore şi concepte
filosofice, care să-i definească atitudinea „ ceea ce este esenţa firii mele este tocmai
de a nu visa treaz, de a nu mă amăgi cu năluci... de a nu-mi pierde controlul vederii”.
Pe de altă parte Alta utilizează un limbaj interogativ, dar şi filosofic, încercând să
vadă, dacă mai poate fi un ideal de feminitate „ vorbeşti despre mine ca despre o
moartă... dar spune-mi... nu sunt nici măcar moarta pe care o regreţi?”.

Drama „ Act Veneţian” redă odată în plus valoarea de dramaturg a lui Camil
Petrescu, care pune în lumină o problematică esenţială, cea a orgoliului masculin,
rănit din cauza eşecului în iubire.