RELAȚIA INTRE DOUA PERSONAJE INTR-U TEXT APARTINAND LUI IL CARAGIALE/INTR-O

COMEDIE STUDIATA/INTR-UN TEXT DRAMATIC STUDIAT

In comedia ,,O scrisoare pierduta,, , I. L. Caragiale surprinde in evolutie diferite

personaje ce isi dezvaluie trasaturile prin relationarea cu alte personaje. Un exemplu relevant
este cuplul rivalilor politici evidentiat de Zaharia Trahanache si Nae Cațavencu.

Relația acestora evolueaza in functie de interesul fiecaruia, iar statutul lor social
este bine conturat inca din lista personajelor. Astfel, Zaharia Trahanache este considerat unul
dintre cie mai respectabili oameni politici locali, fiind asa cum precizeaza autorul, ,,Prezidentul
comitetului permanent, comitetului electoral ...si al altor comitete și comiții,,. Acest rol ii
confera importanta in timpul campaniei electorale, dovedinu-i experienta. In schimb, Nae
Cațavencu este prezentat atat ca om politic, cat si ca avocat si jurnalist ,,direcor, proprietar al
ziarului Răcnetul Carpaților,,. Experiența sa politică este minimală, iar autorul oferă acest
statutu social pentru a-l ridiculariza, Profesia de avocat, om al adevărului si al dreptății, este in
totala antiteza cu practica santajului de care face uz. Trahanache reprezinta partidul aflat la
putere in schimb ce Cațavencu se declara independent. In realitate, el actioneaza in opozitie.
Pentru a-si pastra nepătată imaginea sociala, Trahanache e dispus sa joace comedia naivității
prefăcandu-se ca nu crede in existenta srisorii compromitatoare. D.p.d.v psihologic, cei doi se
evidentiaza prin modul de a gandi. Trahanache actioneaza in permanență ,,după enteres,, ,
aratand ca omul este dator sa isi apere prioritățile, dand dovada de o gandire individualista, dar
mascata in spatele bieni cunoscute replici ,,aveți puțintică răbdare,,. De cealaltă parte,
Cațavencu este dominat de acelasi interes personal, crezand ca santaul il va ajuta sa obțina
ceea ce isi doreste. Cațavencu este un șantajist lipsit de scrupule, demagog, lipsit de moralitate
si sinceritate. Sub aspect moral, cei 2 se evidentiaza prin comportament, dar si prin trasaturi
morale. Atat T cat si C se veidentiaza prin lipsa de moralitate devenita explicita mai ales in cazul
avocatului care incalca juramintele depuse la absolvire. De celalata parte, Trahanache nu
inițiază santajul, dar raspunde prin contro santaj atunci cand e constrans,. Atitudinea ambilor
politicieni este in afara sferei moralitatii. Pe de alta parte, Trahanache se defineste prin
dipomație, tarasatura devenit un crez existential intr-o lume amorala ,,intr-o societate fara
moral si fără prințip, trebuie sa ai si puțintică diplomație,,. De cealalta parte, Cațavencu se
contureaza prin disimulare, este un pefacut lipsit de scrupule care il pacaleste pe cetateanul
turmentat, sustragandu-i scrisoarea pe care ulterior o foloseste ca arma de santaj.

Relatia celor doi se evidentiaza ca o disputa politica intre putere si opoziție.

Aceasta relatie debuteaza ca fiind una conflictuala, tensiunile fiind generate de atitutdinea
amenințătoare a lui Cațavencu. Pe parcursul operei, insa, schimbarile bruste de situatie ili aduce
intr-o alta postura. Cațavencu devine un invins dispus sa accepte umilitoarea postura de a
conduce paradele in cinstea noului ales. Astfel, se preface prietenos cu Trahanache, care ii
creeaa iluzia impacarii. O secventa relevanta este cea din actul I, scena IV, cand Tipatescu ii
prezinta cu lux de amanunte pefectului intalnirea cu avocatul. Conflictul izbucneste destul de
repede si are la baza amenintarea lui Cațavencu: ,,mi-a spus ca daca nu dau eu importanta
lucrului, o sa-i dea publicul, pentru ca scrisoarea o sa se publice duminica la gazeta, ca sa o vada
oricine o pofti,,. Tensiunile dintre cei 2 cresc pe masura ce conflictul dramatic fundamental se
amplifica. Soluția acestuia vine cu momentul in care Catavencu isi pierde arma de santaj,
devenind umil si rugator. Secventa relevanta este cea din actul IV, scena XIV, cand Catavencu
simte nevoia sa tina un discurs in cinstea noului ales, prilej datorita caruia isi incearca norocul si
cu Trahanache, ,,venerabile neică Zahario! In imprejurari ca acestea micile pasiuni trebuie sa
dispara!,, Raspunsul lui Trahanache vien prompt, ,,Ei, aici mi-ai plăcut! Bravo! Să trăiesti.,,
ridicularizand naivitatea lui Catevencu care crede in atitudinea lui Trahanache.

Dintre elementele de structura relevante unt modalitatile de caracterizare. Prin

caracterizare directa facuta de autor in indicatiile scenice se evidentiaza calmul lui
Trahanache ,,calm... placid,,. Totodata, capacitatea de a disimula a politicianului e evidentiaza
intr-o alta indicatie scenica ,,Punand peste masa mainile pe umerii lui Farfuridi, mangaitor,,. Tot
prin caracterizare directa se evidentiaza si impulsivitatea lui
Catavencu ,,strigand,, ,, ,,vociferand,, ,,agitandu-se cu bratele,, . Prin caracterzare indirecta ce
se evidentiaza prin nume, se contureaza bailitatea lui Trahanache de a se plia dupa propriul
interes, numele sau fiind un derviat de la trahana, un aluat moale si usor d emodelat. Numele
lui Cașavencu, vine in schimb, de la imaginea unei haine cu 2 fețe, cațevică, suferand felul
duplicitar de a fi al pliticianului. Un alt element relevant este limbajul. Acesta surprinde, dincolo
de comicul creat, lipsa de inteligenta si cultura a personajelor. La Trahanache este evidentiat
prin pronunții greșite ,,prințip,, ,,soțietate,, ,,fotel,,, truisme ,,o soțietate care nu merge inainte,
sta pe loc,, si ticuri verbale ,,aveți puțintică răbdare,,. Lipsa de inteligență a lui Catavencu se
evidentiaza prin lipsa de prop. A termenilor , liberschimbism, nonsensuri ,,dupa lupte seculare
care au durat aproape 30 de ani, si etimologii gresite. Pentru Catavencu capitalist inseamna
locuitor al capitalei.

Prin acetse 2 pers, caragiale evidentiaza tipologia demagogului dar si a ticaitului

incornorat.