Riga Crypto si Lapona Enigel

„Riga Crypto și lapona Enigel” este un poem alegoric publicat de Ion

Barbu în perioada interbelică. Acesta face parte din cea de-a doua etapă a
creației barbiene, mai exact, din ciclul baladic-oriental și ilustrează
viziunea despre lume a autorului, atât prin tema aleasă, cât și prin
imaginarul poetic. Astfel, putem spune că poemul oglindește concepția
barbiană asupra limitelor existențiale de nedepășit, dar și
orientarea sa modernistă, cu accente romantice, specifică acestei etape de
creație.

Poezia lui Barbu poate fi încadrată în modernismul interbelic,

trăsăturile acestui curent literar fiind observabile la nivelul poemului.
Astfel, deși la o primă citire poezia pare o baladă romantică, analizând
textul poetic în profunzime vom realiza faptul că nu transformarea lui
Crypto într-o ciupercă otrăvitoare e ideea centrală, ci imposibilitatea ființei
de a-și depăși propria condiție. Prin urmare, tema poemului – iubirea
interzisă a două ființe provenind din lumi diferite – este una de
factură modernă, ea reflectând concepția poetului potrivit căreia
nimeni nu poate evada din limitele propriei existențe. Caracterul
alegoric al poemului ascunde o problematică modernă și controversată,
aceea a imposibilității ființei umane de a se sustrage destinului hărăzit.

De asemenea, putem spune că viziunea modernistă a autorului se află

în strânsă legătură cu posibilitățile de interpretare a textului poetic. Astfel,
observăm faptul că poezia se pretează unor interpretări multiple,
trăsătură specifică textelor moderniste. Interpretarea multiplă este
facilitată de caracterul alegoric al poeziei, personajele fiind niște măști
în spatele cărora se ascund idei abstracte, precum opoziția dintre materie și
aspirația spre absolut. Chiar și titlul baladei anticipează aceste relații de
opoziție prin menționarea personajelor principale, niște ființe care
aparțin unor lumi opuse: riga Crypto – reprezentant al regnului vegetal – și
lapona Enigel – reprezentantă a umanității. Crypto, „regele-ciupearcă”,
trăiește într-un mediu umed, umbros spre deosebire de lapona Enigel care,
venind din zonele nordice acoperite de zăpadă, tinde înspre soare și lumină.
Diferențele vizibile la nivelul concret (umbră/lumină) sunt dublate de
diferențe identificabile la nivelul abstract (instinct/rațiune), acest lucru
ambiguizând textul poetic. Fiind o operă modernistă, poemul barbian nu
expune semnificațiile, ci le ascunde, descifrarea lor fiind sarcina cititorilor.

Structura narativă este creionată sub forma povestirii în ramă. Astfel,

din punct de vedere compozițional, textul poetic are la bază două părți:
prima este nunta oamenilor, ea reprezentând rama poveștii de dragoste
dintre Crypto și lapona Enigel, spusă de menestrel.

Incipitul poemului barbian îndeplinește rolul unui prolog. Această

primă parte debutează cu rugămintea unui „nuntaș fruntaș” adresată
menestrelului de a cânta despre povestea laponei Enigel și a rigăi Crypto.
Menestrelul este un personaj care amintește de atmosfera romantică tipică
epocii medievale, denumirea fiind direct relaționată cu muzicienii din acea
perioadă. „Menestrelul trist” și dorința nuntașului referitoare la ton „Azi
zi-mi-l stins, încetinel”, conferă acestei prime secvențe o ușoară melancolie,
propice relatării unei povești de dragoste neîmplinite. Astfel, viziunea
romantică a autorului, specifică acestei etape baladesc-orientale, este
observabilă încă din prima parte a poemului.

Cea de-a doua parte este cea corespunzătoare poveștii spuse de

menestrel, fiind formată dintr-o serie de secvențe poetice care urmăresc
evoluția relației dintre cele două personaje. Primele secvențe poetice
surprind portretele acestora, dar și o scurtă descriere a lumii din care
provin. Astfel, aflăm despre Crypto că „Împărățea peste bureți”, acest statut
de ființă superioară în cadrul lumii sale nefiindu-i însă suficient, căci
Crypto se opune destinului care i-a fost hărăzit și refuză să înflorească.
Epitetele „sterp” și „nărăvaș” atribuite lui Crypto de către „răi ghioci și
toporași” evidențiază tocmai împotrivirea ciupercii și pun în lumină tema
modernă a baladei. Asemenea lui Crypto, lapona este stăpână a regnului
său, superioară celorlalte făpturi, însă, spre deosebire de acesta, epitetele
specifice ei sunt „mică, liniștită”, semn că e înzestrată cu înțelepciune. Mai
mult, dacă riga Crypto locuiește într-o lume supusă umidității și umbrei
permanente, lapona merge „Prin aer ud, tot mai la sud”, în căutare de soare
și lumină.

În continuare, semnificative sunt cele trei chemări prin care Crypto

încearcă s-o atragă pe lapona în lumea lui, dar și refuzurile acesteia, ea
conștientizând imposibilitatea unei astfel de relații. Antiteza, procedeu de
factură romantică, evidențiază diferențele dintre cele două lumi. Rugată
de Crypto să renunțe la drumul său înspre soare – „Lasă-l, uită-l Enigel” –,
lapona mărturisește „Eu de umbră mult mă tem”, lucru care marchează
neputința de a se adapta mediului de viață prielnic lui Crypto. Crescută în
zonele nordice, lapona dorește o apropiere de soare: „Mă-nchin la
soarele-nțelept”. Drumul spre soare – simbolul idealului, al aspirației spre
absolut – se află în antiteză cu statutul de element vegetal al rigăi. Lapona
conștientizează această discrepanță, relevantă în acest sens fiind metafora:
„La soare, roata se mărește;/ La umbră, numai carnea crește”.

Finalul pune în lumină tema baladei și viziunea modernistă a

autorului. Întâlnirea se finalizează, iar Crypto devine o ciupercă
otrăvitoare, fiind astfel pedepsit pentru îndrăzneala de a visa la împlinirea
erotică alături de o ființă superioară, deci, pentru încercarea de a ieși din
limitele impuse de propria natură. Nunta lui Crypto cu
„măsălarița-mireasă”, mai exact, cu o plantă toxică, marchează simetria cu
nunta din incipit și evidențiază ideea că este posibilă doar însoțirea cu o
ființă care face parte din aceeași lume.

Consider că tema, dar și maniera de valorificare a acesteia

(structura textului poetic, expresivitatea) oglindesc viziunea despre lume și
creație a autorului, prin îmbinarea armonioasă a romantismului cu
modernismul interbelic. Crezul artistic barbian specific etapei
baladesc-orientale este ilustrat în acest poem, alegoria permițându-i
poetului să confere valori simbolice atât personajelor, cât și acțiunilor sau
replicilor acestora.

Concluzionând, poemul lui Ion Barbu prezintă, prin intermediul celor

două personaje aparținând unor lumi diferite, drama unei iubiri
interzise. Incompatibilitatea dintre o ființă vegetală și o ființă umană este
creionată într-un mod original de-a lungul tablourilor poetice, poezia lui
Barbu reușind să impresioneze cititorul și să treacă astfel proba timpului.