Publicata in anul 1924 in 

Revista romana si inclusa apoi in volumul Joc secund (1930),

balada Riga Crypto si lopona Enigel si-a gasit locul in spectaculosul ciclu
poetic Uvedenrode, numele inedit al unei rape imaginare, unde transformari greu de
inchipuit devin, totusi, posibile.
     Opera poetica a lui Ion Barbu apare in perioada interbelica, atunci cand in literatura
romana se confunda doua directii putenic: traditionalismul si modernismul. Scriitorul este
considerat, in contextul literaturii romane, un poet fara precursori si fara urmasi, statut
dobandit in urma realizarii unei sinteze inedite intre poezie si geometrie, acesta
considerand ca amandoua propun modele posibile si probabile ale lumii.
     Ermetismul, curentul literar in care se incadreaza poezia lui Ion Barbu, solicita
dimensiunea rationala a conditiei umane, inhiband-o pe cea sentimentala.

Cuprins
     Balada Riga Crypto si lapona Enigel este o poezie modernista, in primul rand,
pentru ca este rezultatul unei sinteze inedite intre doua domenii considerate in mod
traditional disjuncte. In al doilea rand, poezia este modernista prin incalcarea conventiiilor
constirutive ale genurilor si ale speciilor literare: balada preia o formula specifica epicului in
proza, aceea de povestire in cadru, dar pastreaza intacte resursele filonului liric.
     Titlul baladei indica, in primul rand, o directie de lectura a textului ca o poezie de
dragoste, punand in evidenta tema imposibile, interzise. Precizarea statutului social, care
preceda numele personajelor, punee in lumina o serie de incompatibilitati. Exponentul lumii
vegetale are statut regal, craiesc, in timp ce personajul uman este definit prin provenienta
din regiunile extrem-nordice ale Europei, din tinuturile inghetate ale Laponiei, ca si prin part
     Tema baladei este data de opoitia ireductibila dintre materie si spirit. Crypto, materia
fragila, este hipnotic atras de ideea insotirii cu regnul superior. Fiinta umana, traitoare in
orizontul spiritului, nu poate accepta insotirea cu materia si refuza blestemul negarii
cunoasterii.
     O particularitate a incipitului este formula de adreasare folosita de nuntasul care
incearca, intr-un registru protocolar si persuasiv, sa convinaga trubadurul sa rosteasca
tainicul cantec larg. Cantaretul este un initiat, posesor al unor taine si legi dincolo de fire,
pe care le transmite respectand constrangerile specifice ritului initiatic: atmosfera secreta si
spatiul izolat. Istorisirea propriu-zisa este compusa dintr-o serie de secvente epice,
baldesti. Portretul lui Crypto, exponentul lumii vegetale, prezinta protagonistul in mediul
sau  in pat de rau si-n huma unsa , sugestiv pentru materia fragila, dar lipsita de
spiritualitate. Riga are o proasta relatie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a
inflori, semn al incercarii de a se sustrage timpului si, implicit, conditiei sale. Secventa
urmatoare aduce in scenariul epic personajul feminin, mica lapona Enigel, pentru a
evidentia natura profund spirituala a personajului uman. Ampla secventa dilogata cuprinde
dezvoltarea temei. In rapa Uvedenrode, spatiu al virtualitatilor, se produce spectaculoasa
intalnire onirica. Ofertele pe care riga cel span i le face fetei au caracter simboli, evidentiind
diferenta dintre cele doua lumi (vegetala si materiala), dar mai ales intre cele doua
categorii, materia si spiritul.
     Tensiunea lirica, specifica oricarui text poetic, este generata de "gestionarea" relatiilor
de opozitie si de simetrie. O evidenta relatie de opozitie se remarca inca din titlu si se
distibuie pe trei directii: nonuma-uman, masculin-feminin, regal-comun. Lumea vegetala
intalneste lumea umana, in doua ipostaze individualizate sexual si cu statut social diferit,
chiar opus.
     Textul se deschide si se inchide cu evocarea a doua nunti: cea umana si cea din
lumea plantelor otravitoare. Ele intercaleaza istoria unei nunti ratate, imposibile, intre
Crypto si Enigel. Simetria are menirea de a dezvalui o lege cosmica: nuntirea se poate
realiza numai intre cei care au acelasi statut ontologic.
     O componenta importanta a imaginarului poetic este visul, plan mediator intre lumi
altfel necomunicante. Imaginarul poetic barbian se particularizeaza prin figura cercului in
diverse ipostazieri: roata si inelul.  Roata alba  care se mareste la Soare este metafora
cunoasterii inscrisa in spiritul si in destinul uman. Inelul este imaginea sub care percepe
Crypto Soarele. Fragilul, translucidul Crypto devine un simbol definitoriu pentru imaginarul
poetic barbian: existenta hermafrodita, faptura inferioara ca reprezentant al regnului
vegetal in raport cu omul, dar superioara in absolut, fiindca e Riga, are atributele eternitatii
si ale tineretii permanente, materie naravasa, razvratita impotriva conditiei sale, ipostaza a
increatului iesit din nedeterminare, prin contact cu spiritul.
     In ceea ce priveste elementele de prozodie, alcatuirea strofica pare destul de
riguroasa initial, intr-o succesiune de grupaje de 4 versuri, dar nu este respectata pana la
final, caci meandrepe povestii cer mereu alte structuri, adaptate mesajului. Masura
versurilor predominant de 8-9 silabe, nu are constanta continua, ci urmareste ritmurile mai
lente sau mai accelerate ale dialogului protagonistilor.

Incheiere
     Balada Riga Crypto si lapona Enigel este, cu siguranta, unul dintre cele mai frumoase
si mai generoase texte pe care le-a ivit modernismul romanesc. Imaginatia creatoare a
poetului ridica particularul si fragmentarul la universal.  Poetul barbian stie ca in
fiecare lucru al lumii este ascunsa o "harfa"  (Ion Pop), ca in univers exista
un frumos obiectiv, presupunand o ordine secreta, muzicala a lumii, care
asteapta cantecul potrivit sa o destainuie.