Stilistica modurilor / timpurilor verbale/ persoanelor gramaticale

• Valori ale modurilor

• Între modurile predicative ale verbului (indicativul, conjunctivul, condițional-optativul

şi imperativul), indicativul şi imperativul exprimă certitudinea unor trăiri/ acţiuni care au/ au avut
loc, deci sunt mărci ale unei “realităţi” trăite.

Spre deosebire de acestea, conjunctivul şi condiţional-optativul (la fel ca indicativul viitor)

sunt moduri ale posibilului, ale aspiraţiei/ idealului. Acestea exprimă o dorinţă/ un vis/ o
proiecţie, a cărei realizare depinde de o situaţie anume.

B. Între modurile nepredicative ale verbului (infinitivul, gerunziul, participiul şi supinul),

gerunziul reprezintă o modalitate stilistică de exprimare:

- a unei acţiuni în plină desfăşurare (a continuităţii şi duratei unor întâmplări)

- a unor stări/ trăiri care se permanentizează, accentuând o anumită latură afectivă

- a caracterului iterativ (repetitiv) al unei acţiuni/ stări

• Valori ale timpurilor

Timpurile: a) trecut (cu cele 4 forme: m.m.c.perfect/ perf.simplu/ perf.compus/ imperfect)

b) prezent

c) viitor

Între toate acestea, m.m.c.perfect/ perf.simplu/ perf.compus şi prezent sunt timpuri ale
certitudinii, iar imperfectul şi viitorul sugerează proiecţia, visul.

Îndeosebi imperfectul este timpul duratei, al continuităţii, al nedeterminării şi al

incertitudinii, conturând imagini statice.

m.m.c.perfectul reprezintă, d.p.d.v. stilistic, anterioritatea evenimentelor ( o acţiune trecută şi

încheiată înaintea altei acţiuni trecute şi încheiate)

• marchează situarea vorbitorului în cel mai îndepărtat plan faţă de momentul vorbirii/
rostirii

perf. simplu marchează o acţiune care a avut loc/ o stare certă, resimţită cu siguranţă

• m.m.c.perfectul/ perf.simplu imprimă dinamism naraţiunii/ relatării

perf. compus exprimă siguranța, “realismul”/ verosimilitatea unor întâmplări/ emoții trăite

• Valori ale persoanelor gramaticale

-pers. I şi a II-a reprezintă participanţii la dialog (locutorul şi interlocutorul)

- prezenţa lor în textele lirice/ epice evidenţiază perspectiva subiectivă asupra unor fapte/ emoţii/
trăiri, experienţe decisive

- acestea se identifică în pronume personale, reflexive, de politeţe, în adj. pron. posesive, verbe
cu desinenţe specifice, ele fiind mărci ale lirismului subiectiv

(În unele texte, prezenţa persoanei a II-a imaginare, este o marcă a adresării retorice)

(În unele texte, prezenţa persoanei I, în mod deosebit, poate fi şi o marcă a caracterului reflexiv/
meditativ/ confesiv al textului)

-pers. a III-a este o persoană “in absentia”, o “nonpersoană” la care se poate face referire atât în
manieră pozitivă, optimistă (evidențiind simpatia sau regretul celui care vorbeşte despre acea
persoană) ori pesimistă, negativistă (evidențiind nemulțumirea, indignarea etc.)

- acestea se identifică în pronume personale, reflexive, deo politeţe, în adj. pron. posesive, verbe
cu desinenţe specifice, ele fiind mărci ale ale lirismului de tip obiectiv.

- prezenţa lor în textele epice evidenţiază perspectiva obiectivă asupra unor fapte/ emoţii/ trăiri,
experienţe decisive.