Riga Crypto si lapona Enigel

de Ion Barbu
Ion Barbu ilustreaza in literature noastra conceptul modern de poezie pura, o lirica
esentializata a ideilor. Publicata in 1924, integrata apoi in volumul ,,Joc secund’’(1930),
balada ,,Riga Crypto si lapona Enigel’’ face parte din a doua etapa de creatie barbiana,
numita baladic-orientala, si anunta dezvoltarea ulterioara a poeziei sale spre ermetism.
„Riga Crypto si lapona Enigel” este subintitulata „Balada”, insa rastoarna conceptul
traditional, realizandu-se in viziune moderna, ca un amplu poem de cunoastere si poem
alegoric.
Textul apartine modernismului prin intelectualizarea emotiei, influentele expresioniste,
substratul filosofic profund, noutatea limbajului, prezenta miturilor fundamentale, a treptelor
initierii si a ermetismului .
O prima trasatura a modernismului este prezenta celor trei mituri fundamentale. Simbolul
dominant al poemului este nunta, o proba a initierii in tainele lumii. Nunta umana este una
implinita, membrii cuplului apartinand aceleiasi trepte a evolutiei, pe cand nunta povestita
prezinta esecul nuntirii, din cauza incompabilitatii intre regnuri. Idealul laponei este soarele,
ultima treapta a initierii, reprezentand puritatea absoluta, conceptuala, de facture apolinica,
pe cand riga aspira pentru implinire de factura dionisiaca, instinctuala. Conflictul apolinic-
dionisiac se soldeaza cu victoria intelectului asupra afectului. Soarele, un simbol al textului,
este identificat idealul uman, intelectului pur de factura barbiana, la care poate aspira doar o
fiinta superioara. Cel de-al treilea simbol este oglinda, obiect al reflectarii, care il
metamorfozeaza pe Crypto coborandu-l si mai mult in inferioritate
O a doua trasatura a modernismului este prezenta treptelor initierii, cele trei etape cosmice.
Poetul imagineaza un intreg itinerariu al cunoasterii umane, vorbind despre trei cercuri
gnoseologice pe care individul trebuie sa le parcurga pentru a se desavarsii spiritual. Primul ii
apartine lui Venus si este tutelat de afecte, de puseuri instinctuale, al doilea il are in centru pe
fratele pur, Mercur, si monumentalizeaza latura rational-intelectuala. Ultima dimensiune
permite ospatul implinirii, deoarece este cercul Soarelui, adica al sintezei dintre afect si
intelect, al cunoasterii absolute.
Tema poeziei este iubirea ca modalitate de cunoastere a lumii. Fiind ,,un Luceafar intors’’,
poemul prezinta drama cunoasterii si a incompatibilitatii dintre doua lumi.
Titlul este alcatuit din enumeratia a doua nume propria, completate de date reprezentative
despre cele doua impostaze prezentate in text. Denumirea arhaica pentru rege, ,,riga’’, este
insotita de apolativul Crypto, care sugereaza faptura sa criptica, adica incifrata, ascunsa.
Enigel, care in limba suedeza inseamna ,,inger’’, este ,,lapona’’, vietuind in tarile nordice.
Titlul desemneaza deci membrii cuplului neimplinit: el intruchipeaza geniul vegetal, stadiul
steril de increate, intelectul pur, iar ea apartine umanului, caracterizat prin aspiratie catre
absolutul reprezentat de soare.
 Riga Crypto si lapona Enigel
de Ion Barbu
Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama, a povestii in poveste, a nuntii in
nunta. Prologul contureaza atmosfera de la ,,spartul nuntii’’ traite. Primele patru strofe
constituie rama nuntii povestite si reprezinta dialogul menestrelului, artist medieval
ambulant, cu ,,nuntasul fruntas’’.
Partea a doua contine patru secvente lirice, prezentate sub aparenta epica si dramatica :
prezentarea cadrului natural specific lui Crypto, drumurile laponei dinspre locurile natale
catre soare, intalnirea celor doi la nivel oniric, dialogul dintre ei si pedeapsa lui Crypto pentru
aspiratia sa superioara. Aceasta se constituie ca o aventura a existentei, prezentata alegoric
sub forma unei nunti esuate intre vegetal si uman.
Epilogul este trist, ,,nebunul riga Crypto’’ devine o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu
plante inferioare din regnul sau : ,,Laurul-Balaurul’’ si ,,măsălarița-mireasă’’, fapturi
neevoluate, ca si el. Incercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu
moartea
Riga se afla ,,dincolo’’ de oglinda, in ,,mântuit azur’’,in ,,nadir’’, devenind astfel simbol al
idealului, asadar, al atemporalitatii. De aceea Crypto este vinovat : a avut harul, dar n-a stiut
sa-l pastreze, lasandu-se tentat de efemer. Starii ideale a increatului i-a fost preferata o
experienta, calatoria in lumea simturilor, al carui final nu poate fi decat moartea. Riga este
pedepsit dar la fel si lapona, din cauza parcurgerii drumul dupa bunul plac, intai roata
Soarelui si apoi, prin nunta, roata Venerei. Imaginea soarelui ,,zvarlit in sus ca un inel’’ este
suprema ironie a astrului, aruncata imprudentei perechi, emblema a unei nunti burlesti si
totodata zdrobitoare demonstratie de forta.
Epitetele si metaforele care descriu spatial existential al lui Crypto: ,,pat de râu’’, ,,humă
unsă’’, ,,tron de rouă’’ sugereaza o lume a vegetalului si a umezelii, adica o existenta pe cat
de eterna pe atat de lipsita de consistenta sau energie, astfel concretizand increatul din
universul imaginar barbian. Nu intamplator se lasa protagonistul condus de instincte. Frica de
soare este sinonima reticentei fata de lumea rationala caracterizata prin evolutie, implicit si
moarte.
In concluzie, toate aceste simboluri interfereaza, conturand modernitatea creatiei barbiene.
Destinele eroilor si simbolurile associate fiecaruia creeaza o retea de sensuri stratificate, a
caror menire este aceea de a comunica incifrat, alegoric, experientele ontologice si cognitive
care pot alcatui chiar povestea poetului.