INTRODUCERE

Opera „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu a fost publicată inițial în 1924 în
„Revista română”, iar în 1930 a fost integrată în volumul „Joc secund”, fiind o capodoperă a
ciclului baladic-oriental.

ÎNCADRARE CURENT

Opera aparține modernismului de tip ermetic datorită particularităților acestui curent,

prezentate la nivelul textului. O primă trăsătură a modernismului se remarcă în simbolistica
personajelor. Autorul preia reprezentarea personajelor opozante din filosofia lui Nietzsche, care
definește atât personajul apolinic( lucid, rațional), cât și pe cel dionisiac (atitudine afectivă cu
impulsuri pasionale, iraționale). În poezia lui Barbu, personajul apolinic este Enigel, ființă
rațională și echilibrată „lapona mică liniștită”. Aceasta face trimitere la zeul Apollo, zeul luminii,
al armoniei și al echilibrului. Comportamentul lui Enigel este rațional, obiectivul său de a ajunge
la cunoaștere rămânând neschimbat pe parcursul operei. Un al doilea personaj este cel dionisiac,
reprezentat de Crypto, marcă a zeului Dionisos, zeul grec al dezechilibrului și al descătușării
instinctului. Regele ciupercă este o ființă instinctuală (inconștientă), incapabilă să își înțeleagă
condiția, forțându-și limitele, încercând s-o atragă pe Enigel „în somn fraged și răcoare”. Mai
mult, onomastica personajului masculin vine din grecescul „kryptos” care înseamnă ascuns,
încifrat (greu de înțeles), fapt evidențiat în text prin descrierea acestuia „Crai Crypto inimă
ascunsă”.

O altă trăsătură a modernismului ermetic utilizată de către poet ține de obiectivitatea

discursului liric, poetul apelând la întrepătrunderea cu specia baladă, ceea ce evidențiază tendința
de narativizare a textului și implicit lirismul obiectiv marcat de personajele lirice. Prin
intermediul acestora, autorul își exprimă ideile, cea de bază fiind ideea incompatibilității
„nuntirii” dintre cei doi protagoniști, din cauza diferențelor.

TEMA

Tema operei este una filosofică și vizează nevoia de cunoaștere, văzută ca o prioritate doar de
ființa umană, dublată de tema iubirii imposibile dintre două ființe cu statut ontologic ( studiază
trăsăturile generale ale existenței) incompatibil, acestea provenind din lumi diferite. Această
temă se regăsește și în poezia „Luceafărul”. Soarele, simbol al cunoașterii supreme guvernează
destinul lui Enigel, dar pentru Crypto, acesta este nociv, dictându-i o „moarte simbolică”,
datorită naturii pur instinctuale a regelui ciupercilor.

O primă imagine poetică sugestivă pentru tema textului este cea în care Enigel este invocată
pentru a doua oară și i se cere să îl accepte pe Crypto în lumea superioară „Dacă pleci să culegi,
începi rogu-te cu mine”. Refuzul fetei subliniază nevoia de cunoaștere, dar și diferența de statut
dintre cei doi, atitudinea regelui ciupercilor fiind incompatibilă cu aspirațiile fetei „ești umed și
plăpând”. Totuși, Enigel conștientizează incapacitatea lui Crypro de a accede spre cunoaștere,
dar speră în maturizarea sa ulterioară „Lasă- Așteaptă de te coace”.

O altă imagine poetică relevantă pentru tema textului este cea în care autorul trasează
diferențele dintre cele două lumi, raportate la simbolistica soarelui. În acest fel, autorul
precizează într-un mod explicit accesibilitatea omului la „soare”, marcată de dorința înnăscută
de a cunoaște. Acesta susține că „sufletul nu e fântână, decât la im, fiară bătrână”. Semnificația
soarelui pentru umanitate este pusă în antiteză cu cea a lumii lui Crypto. Pentru acesta, soarele
devine o pedeapsă, fiind totodată cel care îi anulează destinul anterior și îi închide drumul spre
cunoaștere „iar la făptură ai firavă/ Pahar e gândul cu otravă”.

ELEMENTE DE STRUCTURĂ

Elementele de structură și compoziție susțin atât tema, cât și particularitățile textului barbian.
Un prim element de structură relevant pentru tema operei este titlul. Acesta sintetizează numele
celor două personaje, evidențiind în esență cele două lumi de proveniență a acestora: „Riga
Crypto și lapona Enigel”, lumea inferioară fiind redată prin Crypto, iar cea superioară și rațională
redată prin Enigel. În plus, conjuncția „și” reprezintă o încercare de asociere a celor doi,
respectiv a celor două lumi de proveniență a acestora, dar care eșuează, din cauza diferențelor
fundamentale dintre cei doi.

Un alt element de compoziție relevant este dezodământul, acesta fiind moralizator,

evidențiind pedeapsa lui Crypto care, încercând să forțeze limitele lumii sale și să evadeze, este
pedepsit tocmai prin interzicerea accesului la cunoaștere „Crai Crypto, inimă ascunsă” devine, în
urma pedepsei, „nebunul rigă Crypto”. Acesta este trimis să trăiască într-o lume inferioară celei
cu care nu a fost mulțumit, iar refuzul unirii cu cineva din dimensiunea inițială este și el pedepsit,
soarta personajului masculin fiind destinată unei ființe inferioare „cu măsălarița mireasă, să-i fie
de împărăteasă”

CONCLUZIE

Opera „Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu face parte din poeziile de referință ale
literaturii române, ocupând un loc unic în modernismul ermetic, datorită limbajului încifrat
folosit pentru a exprima esențialul și pentru a face referire la idei filosofice mult mai profunde
decât prezintă textul în aparență.