PROF.

CORNELIA MIRON
RECAPITULARE

Curentul ROMANTISM

ROMANTISMUL este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-lea în Franța (initial) ca reactive
împotriva clasicismului, împotriva rigidității și rigurozității acestui curent.

-preromantism (formulă literară de tranziţie de la iluminism spre romantism), reprezentat de Vasile

Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, scriitori
cunoscuti si sub numele de pașoptiști (scriitori de la 1848-1870- romantism vizionar, patriotic)
-romantismul propriu-zis a fost reprezentat în mod strălucit de Mihai Eminescu, care este considerat
ultimul mare romantic european, încheind, aşadar, romantismul universal.
-postromantismul s-a manifestat prin îmbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste sau
sămănătoriste, perioada în care se înscriu Al. Macedonski, Octavian Goga, Şt.O.Iosif, Barbu Ştefănescu
Delavrancea

TRĂSĂTURI
Trăsături ale romantismului:

 introduce noi categorii estetice - urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul;

 îndeamnă spre originalitate, libertatea formelor;
 acordă importanţă deosebită sentimentelor omeneşti, cu predilecţie iubirii, trăirile
interioare fiind armonizate cu peisajul naturii ocrotitoare sau participative;
 trecerea de la rațiune la sensibilitate și imaginație;
 introducerea de noi specii : drama romanică, meditaţia, poeme filosofice, nuvela istorică;
 cultivarea specificului naţional prin folclor, istorie, natură;
 în genul liric se manifestă inovaţii prozodice şi supremaţia subiectivismului, a pasiunii
înflăcărate, a fanteziei;
 contemplarea naturii;
 apar personajele excepţionale în împrejurări excepţionale;
 prezența figurilor tutelare – titanul, geniul, profetul, regele, îngerul, demonul;
 apetența pentru solitudine – cultivarea starilor de melancolie, nostalgie, suferință, dar și
ironie;
 evadarea din lumea reală în vis, somn (mitul oniric);
 exaltarea trecutului glorios pe care îl consideră opus realităţii contemporane şi critica
prezentului decăzut;
 contemplarea spatiului cosmic - se observă preocuparea pentru definirea timpului şi a
spaţiului nemărginit, ca proiecţie subiectivă a spiritului uman, concepţie preluată din lucrările
filozofilor idealişti;
 utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupă locul principal atât în
structura poeziei, cât şi în construirea personajelor, situaţiilor, ideilor sau atitudini exprimate;
 îmbogăţirea şi lărgirea limbii literare prin includerea limbii populare, a arhaismelor,
regionalismelor, a argoului;

 Specii romantice: elegia, pastelul, poemul, meditaţia, idila, drama, jurnalul de călătorie
(V.Alecsandri-drama „Despot Vodă”, „Pasteluri”, „Călătorie în Africa”).
Procedee romantice: antiteza, contrastul, evaziunea, transfigurarea.
 ALEXANDRU LĂPUȘNEANU – 1840

Definitia nuvelei: NUVELA este specie a genului epic în proză, de dimensiuni medii, cuprinse
între schiță și roman, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat, în care relativ puține
personaje sunt antrenate în derularea unor evenimente, cu intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult
pe definirea personajului decât pe acțiune.

Context. Curent/perioada/orientare.
- Prima nuvelă istorică din literatura română.
- Publicată în perioada pașoptistă în primul număr al revistei Dacia literară -1840, respectând
îndrumările lui M.Kogălniceanu.
- Tema=evocarea celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu (1564-1569)
- De ce este nuvela? (vezi def)
- De ce este nuvelă romantică?
o Tema de inspirație istorică
o Personaje excepționale în situații excepținale. Tipul domnitorului tiran
o
o Culoarea epocii
o Motivul victimei devenite călău
o Gesturi spectaculoase și replici devenite celebre (Daca voi nu ma vreti, eu...)
- De ce este nuvelă istorică?
 Tema și subiectul de inspirație istorică
 Personajele și culoarea epocii (relații soc, vestimentație, limbaj...)
***discutăm aici despre raportul realitate-ficțiune (G.Ureche, M.Costin)

Două scene semnificative

Daca subiectul eseului vizează TEMA CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
-tema !!!!!! înainte de tratarea scenelor trebuie precizat statutul
-impărțirea pe capitole social, psihologic, moral al personajului ales –
-echilibrul compositional PERSONAJ ROMANTIC
-timp și spațiu precizate

I. ÎNTÂLNIREA LA GRANIȚĂ DINTRE DOMN I. ÎNTÂLNIREA LA GRANIȚĂ DINTRE DOMN ȘI

ȘI MOȚOC MOȚOC
II.DISCURSUL DOMNITORULUI+SCENA II. DISCURSUL DOMNITORULUI+SCENA
UCIDERII BOIERILOR UCIDERII BOIERILOR
**SCENA OPTIONALA – DEZNODAMANTUL

Component de structură și de limbaj

- Conflictul – principal, intre Domn și boieri în lupta pentru putere
-secundar Lăpușneanu-Moțoc
- Titlul
- tehnica narativa (înlantuirea episoadelor în ordine cronologică) + perspectiva narativa (obiectiva, pers a
III-a, viziunea dindarat), stil narativ (sobru, concis), registru stilistic (arhaisme, regionalism – culoare
locala).
MIHAI EMINESCU

TEME romantic MOTIVE LITERARE romantice

IUBIREA  dorul
 visul
 dezamagirea
 îngerul
 demonul
NATURA codrul
izvoarele, balta
salcâmul, teiul
lacul, marea
luna, stelele
noaptea, înserarea
Luceafărul
Apusul
FOLCLORUL - - codrul
- - zburătorul
- - testamentul
- - dorul
- - înstrăinarea
ISTORIA  Geniul
 Runele
 Mormitele
 Zădărnicia
 Iluzia
 Fugit irreparabile tempus
 Vanitas vanitatum
COSMOSUL  Stele
 Luceferi
 Muzica sferelor
 Haosul
 Geneza
 Extincția
 Luna
 Soarele
TIMPUL (supratemă) Deșertăciunea
Iluzia
Fortuna labilis
Stelele, planetele, sorii
Adâncul
Genunea, haosul
Demiurgul
Infinitul spațial
Călătoria în timp și spațiu
FANTASTICUL Visul
Metamorfoza
Metempsihoza
Oglinda
Dublul
FLOARE ALBASTRĂ (1873)
Context – publicată în rev. Convorbiri literare, reprezentativă pt lirismul eminescian din perioada de
tinerețe. Anunță prin abordarea temei opera Luceafărul.
- Epoca marilor clasici

Incadrare în curent literar

TRĂSĂTURI ROMANTICE ALE TEXTULUI:
 Tema și motivele literare
Tema – iubirea și natura (apar în corelație la romantici)
- geniului (vezi antinomiile)
Motive lit – codru, izvoarele, luna, floarea albastră (motiv romantic de circulație europeană, are
punctul de plecare în mitului romantic al aspirației spre idealul de fericire, de iubire pură –
germ.Novalis, it.Leopardi) !!!!! +albastru, la Eminescu=infinitul, idealul
 Atitudinea poetică
 Amestecul speciilor (poem filosofic, eglogă, elegie)
 Antiteza (construită în jurul unei serii de opziții: eternitate-viață trecătoare, masculin-feminin,
geniu-ființă terestră, , detașare apolinică-trăire dionisiacă, vis-realitate, departe-aproape, trecut-
prezent)
Tema reflectată în textul studiat prin comentarea a 2 imagini/idei poetice
-tema iubirii și a naturii
-tema geniului (lirismul măștilor)

2 elemente de compoziție/de lbj

Titlul – discuție despre semnificatii. Simbol central.
Motive poetice – pe secvențe, discutarea textului poetic, cu accent pe motivele prezente,
subliniind apartenenta la romantism si la imaginarul poetic eminescian.
Secvențe
1. Monologul iubitei, 3 strofe – portretul romantic al omului de geniu și universul
lui spiritual, aspirația spre cunoaștere absolută
2. monologul poetului, a patra strofă – meditația bărbatului - superioritatea
preocupărilor, a gândirii – notă de ironie la adresa iubitei mititica
3.monologul iubitei, strofele 5-12, chemarea fetei la împlinirea iubirii în spațiul
terestru, cadrul liric eminescian – paradisul naturii ca aspirație la refacerea cuplului adamic,
natura feerică, imaginile vizuale sunt asociate cu imagini auditive, jocul dragostei-ritual,
scurt autoportret al fetei roșie ca mărul, de-aur părul
4. monologul poetului, ultimele 2 strofe, meditația iubitului, sfârșitul visului de
iubire devine certitudine=tonalitate elegiacă profunde idei filosofice, moartea
iubirii=neputința împlinirii cuplului, accent pe motivul fl. Alb.

Limbajul poetic – numeroase figuri de stil. Exemple. Epitete – prăpastia măreață, trestia cea
lină, personificarea – Izvoare plâng în vale, comparația – roție ca mărul, inversiunea –
albastra-mi, dulce floare, metafora – râuri în soare, repetiția –Floare-albastră, floare-
albastră!. Prezența expresiilor populare – Nime-n lume n-a s-o știe.
Prozodie rima îmbrățișată, ritmul trohaic, măsura 7-8silabe = > muzicalitatea tristă a poemului.
 LUCEAFĂRUL (1883)
Context – publicat initial la Viena, apoi în toamna anului 1883 în rev. Convorbiri literare,
- Epoca marilor clasici, informații generale despre apariția romantismului ca reactie la rigorile
clasicismului, ce pp romantismul…, impartirea in etape la noi… samd

Incadrare în curent literar

Geneza:
Surse folclorice:
a) Mitul folcloric românesc al Zburătorului,
b) basmul
1861 Publicarea basmului Das Mädchen im goldenen Garten cules de Richard Künisch în cadrul
unui volum de impresii de călătorie.
1873- Eminescu traduce şi versifică basmul cules de Künisch.
1875 Concepe basmul original Fata-n grădina de aur.
Cel de-al doilea, Fecioara fără corp, devine Miron şi frumoasa fără corp.
1880- Eminescu elaborează versiunile succesive ale Luceafărului.
1883
c) mitologia creştină, mai ales noţiunea de „păcat originar" şi viziunea cosmogoniei creştine şi a
apocalipsei.
Surse filosofice:
a) filosofia germană - Teoria geniului a lui Arthur Schopenhauer, care aşază geniul în opoziţie cu
omul comun.
b)filosofia indiană - Imnurile Rig-Veda
c)filozofia greacă - Platon, Aristotel şi Socrate de unde a preluat conceptul de tip stoic „Cunoaşte-
te pe tine însuţi” .

TRĂSĂTURI ROMANTICE ALE TEXTULUI:

Tema si motive
Amestecul genurilor – epic, liric, dramatic - poem alegoric+ meditație filosofică+ idilă+ pastel+
elegie+…satiră
Antiteza – opozitia planurilor
Titanul, demonul, geniul
Imaginarul poetic
Sursele de inspiratie – folclor, mitic

Tema reflectată în textul studiat prin comentarea a 2 imagini/idei poetice

 tema geniului (lirismul măștilor) – destinul geniului, problematica, viziunea, surse filos.
- tema iubirii și a naturii
- supratema timpului
 motivele romantice (luceafărul, marea, castelul, oglinda, visul, îngerul, demonul, zborul
cosmic, fugit irreparabile tempus………….)
 Tablourile
I. – plan terestru+plan cosmic
-formula tipică basmului, unicitatea fetei
- vis, iubire, oglinda, fereastra, invocatia1=> întruparea în înger (mare+cer), invocația 2 =>
întruparea în demon (soare+noapte)
- el-ființă superioară, acceptă sacrificiul
 II. -plan terestru
- tema romantică a iubirii idilice dintre Cătălin și Cătălina- compatibilitate, pierderea unicității
- elemente specifice cadrului natural de iubire

III. - plan cosmic

- motivul călătoriei interstelare
- motivul perisabilității ființei umane
- antitezele care subliniază diferența dintre cele 2 lumi - incompatibilitatea
- refuzul Demiurgului

IV. – plan cosmic-terestru…………..simetrie !

- iubirea terestră se împlinește în cadrul romantic specific – motivul teiului, codrului, fortuna
labilis
- Luceafărul rămâne în sfera proprie, dincolo de marginirea umană – singurătate, geniu

===viziune din prisma iubirii și a omului de geniu. Iubirea la care aspiră Luceafărul se
dovedește imposibil de atins.===

2 elemente de compoziție/de lbj

 titlul – sustine alegoria pe tema romantică a locului geniului. Uneste 2 mituri – cel românesc al
stelei călăuzitoare+cel grecesc, Hyperion, rezultând natura dublă a personajului
 antiteza
 dimensiunea alegorică
În descrierea unui voiaj în țările române, germanul Kunisch povestește legenda Luceafărului. Aceasta
este povestea […], iar înțelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaște nici moarte și
numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte, aici, pe pământ nici e capabil de a ferici pe
cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.