Mihai Eminescu

Teme și motive romantice

I. Timpul – are două coordonate: efemeritatea și eternitatea (veșnicia)

(a) Simboluri ale eternității – planul cosmic: cerul, stelele, luceferii, luna,
lumile siderale

Timpul mitic, al genezei/etnogenezei, – planul terestru: codrul, muntele, stânca, marea,

timpul ciclic/timpul imuabil al
Ioana Em. Petrescu

izvoarele (elementele acvaticului)

absolutului („timp echinoxial,
armonios, paradisiac”)

(b) Simboluri ale efemerității: clipa, „o oră de iubire”, trecerea timpului (panta
rhei), vremelnicia umană, norocul schimbător,
Timpul degradat, al prezentului
(„timp solstițial al rupturii jocul de măști, lumea ca teatru, visul („viața e vis”)
ontologice”) etc.

II. Geniul – ipostaze divine: Demiurgul, geniul suprem, cel care creează timpul și îl
stăpânește;
Hyperion, cel care încearcă în zadar să stăpânească
lumea;
– ipostaza umană: –>bătrânul dascăl, poetul romantic, cel care aspiră spre
cunoașterea misterelor universului sau care are forță
demiurgică (ex. Dionis)

A–> geniul nefericit, însingurat, melancolic, inadaptat

A–>figurile geniului – ipostaza apolinică („Glossă”)

– ipostaza demonică/ luciferică/

dionisiacă („Luceafărul”)

1
 –>motivul dublului romantic (angelic-demonic), al
zborului cosmic, al evadării în spațiu și timp; identitatea
tuturor în fața morții;

–>moartea poetului și a artei („Scrisoarea II”)

III. Cosmogonia – viziunea asupra nașterii și stingerii universului, inspirat din

cosmologiile antice (modelul platoniciano-pitagoreician) și moderne (modelul
Kantian) sau din miturile indiene, biblice, grecești etc. („Scrisoarea I”) –> motivul
increatului, haosul primordial, astrele, muzica sferelor, spațiul sideral etc.
IV. Sociogonia – nașterea și evoluția societăților umane –> „Memento mori”
– viziunea romantică a dezvoltării stadiale a istoriei
– motive: – ubi sunt (inspirat din textele biblice)
– vanitas vanitatum (din „Ecleziastul”)
– fortuna labilis
– motivul ruinelor, este extins la scară universală –> viziunea marii
distrugeri (apocalipsa) a universului („Scrisoarea I”).

V. Istoria– „vârstele istoriei”:

a) mitică: imaginea ideală a statului arhaic, natural,
generator de sacralitate –> mitul Daciei („Memento
mori”)
A –> motivul codrului-cetate („Mușatin și
codrul”)
b) eroică: eroii legendari, voievozii – întemeietori de țară
–> motivul eroului mesianic
–> patriotismul („Scrisoarea III”)
–> motivul patriei
c) vârsta înstrăinării (timpul degradat) – prezentul decăzut –
în satire

(v. I. Em. Petrescu – „Sentimenul patriei și sensul istoriei”, în „M. Eminescu.

Modele cosmologice și viziune poetică.)

2
VI. Natura– motivele cosmicului: stelele, luna, cerul, „domnul uranic” – sinteză a
cerului cu pământul
– motivele teluricului – o natură sălbatică, purtând semnele gigantescului și
ale grandiosului –>motive: muntele, codrul.
– o natură ocrotitoare, mai calmă, topos al unui timp
etern sau cadru erotizat, spațiu edenic, prielnic
„paradis împlinirii erotice –>motive: codrul/pădurea, teiul,
terestru”
salcâmul, plopul, sunetul de bucium sau de corn,
marea, cerul senin, luceferii etc.
VII. Iubirea – ipostaze ale erosului – iubirea ideală
– iubirea paradisiacă (în idile)/împlinită
– iubirea neîmplinită (în elegia erotică)
– iubirea pierdută (în Sonete)
– iubirea ca modalitate de cunoaștere
– femeia iubită – întruchipare angelică
– întruchipare demonică („Înger și demon”)
– motive: femeia-înger, cuplul, floarea albastră, visul, reveria, dorul,
dezamăgirea, suferința, femeia-demon
(corelația EROS – THANATOS)