Luceafărul

de Mihai Eminescu

- 1883, Almanahul Societății Academice Social-Literare „România Jună”, Viena;

- ansamblu de teme și motive, sinteză a literaturii eminesciene;
- ultima creație majoră, după 10 ani de stilizări continue;

SURSE
- biografice: experiența de viață a scriitorului condamnat să trăiască adeseori izolat;
- mitologice & folclorice:
o Mitul zburătorului & lui Lucifer;
o Fata din grădina de aur & Miron și frumoasa fără trup;
o poemul indian Rig-Veda: ideea sufletelor pereche, a entităților complementare și a genezei lumii din
haos;
- filozofice:
o Kant: relativitatea timpului și spațiului;
o Schopenhauer: condiția geniului;
o antica greacă: nașterea Universului;
- cultural-literare:
o teme & motive intens cultivate în literatura renascentistă (Shakespeare, Calderon de la Barca): lumea
ca teatru, viața ca vis, fortuna labilis, carpe diem, vanitas vanitatum;

TEMĂ ȘI VIZIUNE DESPRE LUME

- ASPECT TEMATIC FUNDAMENTAL – condiția geniului prin raportarea la ideea incompatibilității dintre două
ființe din lumi diferite, se detașează într-o lume a idealurilor și perfecțiunii;
- VIZIUNEA DESPRE LUME – tipic romantică, evidențiază concepția scriitorilor romantici cu privire la esența unică,
superioară, irepetabilă a omului de geniu;

STRUCTURĂ
- Alcătuit din 98 de strofe grupate în 4 tablouri, între care există relații de paralelism și simetrie din perspectiva
planurilor (terestru/cosmic) pe care acesta le dezvoltă;
- Scheletul este narativ, însă este completat cu elemente lirice și dramatice, această interferență de genuri și de
specii constituit încă un argument în valoarea complexității;
- CARACTERISTICILE EPICULUI: tiparul de basm, succesiunea logică & cronologică a secvențelor, fixarea
acestora în spațiu și timp, modul de acumulare a tensiunii narative prin tiparul chemare-refuz; timpul și spațiul sunt
conturate prin raportare la multiple planuri (terestru/cosmic/acvatic, trecut/prezent);
- CARACTERISTICILE LIRICULUI: vb. & pr. la pers. I sg. predominante în secvențele de confesiune; vocile se
schimbă, reperul rămâne același (expl. ipostazele) => lirică a măștilor; elemente din specii caracteristice genului
liric, cum ar fi idila cosmică & terestră, pastelul cosmic & terestru, elegia;
- CARACTERISTICILE DRAMATICULUI: dublă accepție prin dramatismul evenimentelor (imposibilitatea împlinirii
relației de iubire) cât și dramatismul formal (utilizarea dialogului ca mod de expunere specific textului dramatic);

TABLOUL 1 (interferență terestru&cosmic, SIMETRIE CU TABLOUL 4) – ton grav, solemn.

- Incipitul are caracter de basm (formula inițială) => fixare în fantastic are fcț. anticipativă („A fost odată ca-n
povești,/A fost ca niciodată”);
- Personajul feminin este unicizat prin raportare religioasă („cum e Fecioara între sfinți”) și cosmică („și luna între
stele”);
- Întâlnirea este prezentată ca o aspirație către o stea unică și se petrece în două spații ale virtualității: visul &
oglinda, ambele asociate cu noaptea, element tipic romantic ce favorizează întâlnirea dintre îndrăgostiți;
- Chemare cu caracter ritualic, recurentă pe parcursul poemului:
o I – metamorfoză angelică (cerul + marea, el. complementare), având atributele supremației în
dimensiunea acvatică. Propunere unicitate/refuz din cauza incompatibilității: „Căci eu sunt vie, tu ești
mort,/Iar ochiul tău mă-ngheață”;
o II – metamorfoză demonică (soare + noapte, el. antagonice), referire la filozofie greacă & mitul
zburătorului, formulare în termeni antitetici deosebirile iremediabile care îi separă;
- Tabloul se încheie cu hotărârea Luceafărului de a cere dezlegarea de la nemurire;
TABLOUL 2 (plan terestru cu perspectivă cosmică, PARALELISM CU TABLOUL 1), ton ludic, colocvial.
- Cătălin și Cătălina, cvasiomonimie = generalizare, aceeași condiție în ordinea umană;
- Joc erotic alegorizat sub forma unei vânători, în mod similar ritualurilor de nuntă;
- Inițiere erotică sugerată printr-o serie de gesturi de apropiere fizică pe care Cătălina le refuză, mărturisind
dragostea și dorul de Luceafăr;
- La finalul tabloului, Cătălin readuce scena în banalul cotidian, îndemnând fata să se bucure de clipa prezentă
(carpe diem): „Căci amândoi vom fi cuminți,/Vom fi voioși și veseli,/Vei pierde dorul de părinți/Și dorul de luceferi.”

TABLOUL 3 (plan cosmic cu perspectivă terestră aparută în discursul Demiurgului)

- Pastel cosmic => regresia în timp și spațiu a Luceafărului devenit Hiperion;
- Călătorie interstelară a lui Hiperion la momentul genezei, referiri la mitologia creștină, Rig-Veda, filozofia
greacă, concepțiile lui Kant & Schopenhauer = haos primordial/stare de încreat;
- Atitudinea lui Hiperion relevă similitudini cu revolta titanilor din mitologia greacă, dorind să schimbe ordinea
prestabilită a lumii și să renunțe la condiția sa inițială:
„De greul negrei vecinici, părinte, mă dezleagă”;
„O, cere-mi, Doamne, orice preț/Dar dă-mi o altă soarte”;
„Reia-mi al nemuririi nimb/Și focul din privire/Și pentru toate dă-mi în schimb/O noapte de iubire”
- Răspunsul Demiurgului (conștiință supremă, ordonatoare a lumii) subliniază efemeritatea și precaritatea
condiției umane printr-o serie de motive precum vanitatus vanitatum, viața ca vis, timpul ca iluzie;
- 4 ipostaze ale geniului în ordinea umană: filozof, poetică, politică și militară;
- Tabloul se încheie cu îndemnul Demiurgului de a se întoarce spre pământ, anticipând astfel dezamăgirea din
final;

TABLOUL 4 (interferență terestru&cosmic, SIMETRIE CU TABLOUL 1)

- Perspectiva lui Hiperion, proiecție nocturnă, pastel terestru cu elemente recurente în lirica eminesciană: luna,
apa, teiul;
- Iubire dintre doi tineri anonimi;
- Vocea masculină rostește o invitație la comuniune afectivă => ultimă invocare a Luceafărului, substantivul „viață”
este înlocuit cu „noroc”, pentru evidențierea faptului că ființa umană este supusă destinului;
- Replica Luceafărului sintetizează natura efemeră, inferioară, limitată a umanității prin metafora „chip de lut”,
respectiv printr-un element simbol, „cercul”;
- Formulată condiția omului de geniu în manieră Schopenhaueriană:
„Ce-ți pasă ție, chip de lut/Dacă-oi fi eu sau altul?
Trăind în cercul vostru strâmt/Norocul vă petrece/Ci eu în lumea mea mă simt/Nemuritor și rece”

APARTENENȚA LA ROMANTISM
- Teme și motive specifice curentului:
o teme: condiția geniului, suferința, iubirea, natura, cosmosul, timpul, dezamăgirea;
o motive: noaptea, visul, oglinda, steaua, spațiul fantastic, apa, luna, elementele de natură;
- Imaginarul poetic romantic datorită cadrului de basm creat în poem cât și datorită interferențelor de planuri atât
spațiale cât și temporale;
- Procedee compoziționale:
o antiteza, procedeu ce domină poemul prin care se reflectă o serie de opoziții specifice esteticii
romantice: uman-supranatural, terestru-cosmic, efemer-etern
- Procedee stilistice:
o metafora
o elemente simbol
această codare a sensurilor merge în direcția principiilor stilistice caracteristice romantismului.