Moara cu noroc

de Ioan Slavici

CONTEXTUL OPEREI
 1881, „Novele din popor”;
 epoca marilor clasici → relații burgheze;

TIPOLOGIA
 nuvelă realistă cu accente clasice moralizatoare, psihologică și socială;
 scară ficțională a societății transilvănene de la sfârșitul sec. XIX;
 personajelor li se atribuie un statut social;

TEMĂ
 efectele nefaste pe care obsesia banului le are asupra omului;
 familia, gelozia;

TITLU
 anticipează tema;
 element simbol → prefig. sfârșitul + comp. moralizatoare (i&f);
 spațiu malefic, diabolic, care va „măcina” destinul personajelor, iar norocul pe care îl aduce este doar
aparent;

STRUCTURĂ
 17 capitole;
 se întinde cronologic de-a lungul unui an (Sf. Gheorghe → Paște) → simbolistică etică;

INCIPIT, DESF. ACȚIUNII & FINAL

 de tip ex-abrupto;
 declinul lui Ghiță;
 bâtrâna mamă a Anei: alter-ego;
o „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te va
face fericit”
 cizmar cumsecade, atras de mirajul unui câștig rapid & substanțial: „locul pare binecuvântat de
prezența noilor stăpâni”;
 secv. narative au rolul de a fixa echilibrul unui univers în care dificultatea noului și a necunoscutului
pare depășită grație ambiției;
 echilibrul compozițional = zdruncinat de ambiția lui Lică Sămădăul (fruntea unei ierarhii privită cu
reticență – porcarii);
 Lică Sămădăul → grație inteligenței și lipsei de scrupule – o prezență temută;
→ își asigură plăți în avans, speculează punctele vulnerabile ale eroului;
 aluzia că îl poate învinge, Ghiță ia 2 câini, 2 pistoale, slujitoarea Marți, însă Lică îmblânzește câinii și se
apropie de Ana;
 acumularea de secvențe → accentuarea tensiunii personajului: teamă, mândrie, gelozie;
 Uța → trezește Anei insticte în contradicție cu statului său → zbucium interior Ghiță;
 evenimente proiectate pe fundalul suspiciunii lui Pintea (jandarm de la Ineu): tâlhărirea unui arendaș,
uciderea unei femei, copil, servitori → Ghiță e implicat într-un proces, dar eliberat din lipsă de probe;
 triumful lui Lică Sămădăul: „femeia se afla pe deplin sub puterea de seducție a lui Lică”;
 Ghiță pleacă → Ana (cedată dezonorat) + Lică → înjunghierea Anei de către Ghiță (decor al naturii
dezlănțuite) → Ghiță împușcat de Răuț, Lică se sinucide izbindu-se de un stejar;
 focul = element purificator: „Știam eu că n-are să iasa bine, dar așa le-a fost dată” – simetrie între
incipit și final, raportându-se la aceeași viz. clasic-moralizatoare a echilibrului și cumpătării;
CONFLICT
 persp. & dim. complexe, opune personaje cu roluri etice dif.;
 exterior – principal (LS-G) – personaje antagonice;
 amplificarea situațiilor conflictuale prin acumularea secvențelor de tensiune narativă care pun în
evidență conflicte secundare: Ghiță-Pintea, Ghiță-Ana, Ana-Lică;
 interdependența conflictului exterior + conflictul interior → declin;
 sugerat prin dialog, monolog interior, stil indirect liber:
o confruntarea verbală dintre G-L (superioritate prin succ. de interogații, formularea categorică,
imperative, refuz, negații);
o monolog interior (autocaracterizare): „Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în
spinare”
o stil indirect liber – modalitate hibridă de a accede la gândurile personajelor & vb. dicendi (se
gândi, își spuse, socoti)

LIMBAJ
 registre stilistice: limbaj regional, ardelenesc popular, cu numeroase elemente de oralitate;

PESPECTIVA NARATIVĂ
 narator omniscient, viziune „din spate”, relatare la persoana a III-a, viziune auctorială → caracter
obiectiv de la care abdică prin bătrâna mamă a Anei.

PERSONAJE
 marcate de viziunea clasică;
 divizate în 2 categorii: comp. negativ (Ghiță, Lică, Ana) & repere morale (mama Anei, Pintea);
 mod intransigent în care Slavici pedepsește pers. negative;
 Ghiță:
o construit în manieră preponderent realistă prin încadrarea în tipologia dezumanizatului
stăpânit de mirajul banului;
o eșecul personajului = pildă;
o se îndepărtează treptat de valorile pe care nu le mai recunoaște;
o Ana: „Ghiță e o muiere în straie bărbătești” – declinul personajului.