Ion

de Liviu Rebreanu

CONTEXTUL OPEREI
- 1920, puțin după ce Eugen Lovinescu întemeiază revista și cenaclul „Sburătorul” (1919) – impunere noi
repere pentru o literatură autentică;
- marchează o evoluție de la literatura cu tematică rurală → problematica țărănimii & statutul eroului:
o punere într-un context mai larg al mentalităților dominante sec.;
o abordare mai aprofundată avându-se în vedere dimensiunea interioară a personajelor;
- creație solidă, coerentă, complexă la nivel narativ, subtilă dpdv. al observației psihologice, diversificată
tematic → moment de referință pentru lit. rom. interbelică;
TIPOLOGIA
- realist – principiile specifice curentului prin care se ordonează materialul narativ:
o veridicitate, verosimilitate, logica, cronologia evenimentelor;
o mimetism = lumea narativă → reproducere a realității datorită coordonatelor spațiale și
temporale, tipologiilor de personaje, situații tip;
- obiectiv – narațiune la pers. a III-a, narator omniscient și ubicuu, viziune din spate, persp. auctorială,
narațiune heterodiegetică, non-focalizată;
- modern – adoptarea unor tehnici narativă de dată recentă în literatura vremii (Lev Tolstoi):
o construcție ciclică & tehnica rotundului;
o interferența planurilor narative (rel. antiteză, paralelism, gradație);
o raportarea personajelor la situații cheie semnificative pentru tipul în care pot fi încadrate;
o construcția binară a narațiunii (2 părți puse în rel. cu dim. socială & psihologică a pers. princ.);
- *„doric” – relația dintre lumea narativă și realitatea pe care o reflectă (din care se inspiră), prelucrând
artistic evenimente reale (gestul sărutării pământului, situația românilor din Transilvania la sfârșitul
secolului al XIX-lea, cazul Rodovicăi);
- „de creație” – *caracterul coerent de lume închisă și logică cu început & sfârșit bine delimitate;
TEME ȘI VIZIUNEA DESPRE LUME
- se află în strânsă relație cu titlul și structura operei;
- principalele aspecte la care pers. principal este raportat: depășirea condiției sociale, obsesia averii,
familia, destinul, eșecul, moartea;
- în raport cu structura:
o Glasul Pământului: aspecte tematice de ordin social (banul, averea, rel. din interiorul
comunității, situația românului în context politic & istoric al vremii);
o Glasul Iubirii: concepții morale ale temelor (iubirea, moartea ca pedeapsă/izbăvire, gelozia,
adulterul);
- viziunea despre lume – salt de la tendința moralizatoare excesivă a realismului clasic al lui Slavici
către modernismul concepției realiste a lui Rebreanu → individul = un produs social a cărui
ascensiune e dictată de concepțiile & mentalitățile vremii, însă evidențiază o complexitate psihologică a
naturii umane;
STRUCTURA, PLANURI NARATIVE ȘI SECVENȚE
- de tip binar: 2 părți ce anticipează cele 2 dimensiuni ale pers. princ. (socială, GP & afectiv-morală,
GI);
- 13 capitole cu titluri semnificative care fac trimitere la secvențe sau personaje cheie;
- str. ciclică & utilizarea tehnicii rotundului sunt prefigurate de tipurile primului și ultimului capitol;
- relație de simetrie între „Început” și „Sfârșit” – 3 elemente simbol: drumul, hora, Hristosul de tinichea
(apar în ambele, având funcție și semnificație diferită):
o drumul: convenția narativă prin care se pătrunde, respectiv se părăsește lumea narativă;
o hora: convenție narativă & element anticipativ:
 în deschidere = scenă tip ce permite prezentarea personajelor în context, dar
prefigurează dezlănțuirea instinctelor;
 în final = reapare ca un dans al refacerii echilibrului și armoniei;
o Hristosul de tinichea:
 în deschidere = anticipează declinul lumii prin scârțâitul jalnic;
 în final = marchează refacerea echilibrului;
- 2 planuri narative între care există relații de paralelism, gradație și antiteză (model tolstoian);
PERSONAJE ȘI RELAȚIILE DINTRE ELE
- sist. de personaje este construit în manieră realistă, acesta putând fi încadrat în tipologii determinate
social;
- modalitățile de caracterizare: complexe, LR utilizează tehnica portretului, cât și strategia scenelor
sau secvențelor tip cu caracter semnificativ pentru trăsăturile fiecărui personaj (hora, nunta, dansul,
sărutarea pământului);
- relațiile dintre personaje dezvoltă conflicte în funcție de dimensiuni sau planuri: exterior-interior
(psihologic, social, moral ș.a.m.d.)
ASPECTE STILISTICE
- limbaj obiectiv, sobru, prezentarea descrierilor cu accente naturaliste (sărutarea pământului);
- dialog & monolog – rol caracteriologic;
- naraț. heterodiegetică, perspectivă din spate, focalizare 0, viziune auctorială, nar. omniscient și ubicuu;