lon, de Liviu Rebreanu

(roman obiectiv, realist)

lon este un roman realist_(viziunea asupra lumii i construc ia romanesc reflectä träs turile acestui
curent literar, care promoveaz legtura realitate oper , redä veridic reaitatea) _i obiectix (prin
specificul relaiei narator personaj, al perspectivei narative i al naratorului neimplicat, omniscient,
impersonal).

I. Contextualizarea opers
Publicat în 1920, este primul roman al lui Rebreanu i, în acela_i timp, o capodoperä a universului rural
ardelenesc, reflectat în oper fr idilizarea din proza sämäntoristä: Prin creatia lui Rehream1, romamul
nostru descoper formula realismului modern, dur, necru ätor." (Ovid. Crohm lniceanu)

Rebreanu a fost preocupat s serie o epopee a vieii trneti _i a evocat chipul aspru al t ranului mistuit
de strävechiul glas al pämântului. Täranul lui Rebreanu este un împätimit al posesiuni, viaa lui este
guvernat de verbul a avea, universal rebrenian este stratificat pe principii economice. Nu mai regsim in
proza acestuia nimic din puritatea morala a tranului sadovenian, iar legtura cu Dumnezeu pare s se f
rupt.

IL Geneza romanului
Na_terea romanului a fost un proces lent prin care experiene de via ale autorului s-au încrcat de
semnifica ii _i au devenit subiect artistic: realitatea pentru mine a Jost numai un pretext pentru a pulea
crea o altä hume, noua, cu legile ei, cu intámplärile ei. (Liviu Rebreanu)

La baza romanului stau persoane reale, cum ar fi: tànrul lon Pop al Glaneta_ului din satul Prislop i
Rodovica, o tànr care, in_elat fiind, s-a sinucis. Cea mai putermicã imagine care a stat la baza vitorulur
roman a fost ins aceca a unui täran imbrãcat in haine de särbtoare care s-a aplecat i a särutat påmântul
ca pe o tbovmica.

De asemenea, nucleul romanului se afl în dou nuvele anterioare, Zestrea i Ru_inea, nuvelele fiind un
exerciiu epic inaintea marilor romane rebreniene.

III. Tema
Tematica romanelor realist-obiective este in general social, acestea valorizând lumea exterioar, väzut
in aspectele ei esentiale. Astfel, romanul lon infäti_eazä relaia täran sårac pmânt., pe fundalul vieii
satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea: obiectul de sudiu al romandui lon este viaa
social a Ardeaului care, de_i închis in celhula unui sat., este zugrävit în intreaga ei struificaie.
(E. Lovinescu). Este abordata ideea rostului existentei si se urmareste conturarea mentalitatii taranesti.

Tema eseniala a pämântului este dublatã de tema iubiri (in plan simbolic, destinul protagonistului se
situeaz între Eros _i Thanatos). De asemenca, in roman se dezvolt i tema destinului, acesta avánd, in
opinia lui Mircea Muthu, functie de suprapersonaj.

Iv.Titlul
Situeaz iîn centrul romanului personajul eponim, conferindu-i statut de protagonist tän rului ran cu

prenume reprezentativ pentru comunitatea satului romänesc.

*tehnici: tehnica contrapunctului(elem de modermitate): fiecare scena e dominata de un personaj
Circularitate, tehnica detaliului semnificativ, determinism social (madiul infhuenterza personajclesi
destinul lor)

V.Compozitie si structur
Romanul modern obiectiv este o construcie masiv, cu o arhitectur elaborat, complex, echilibrat i
simetric. Conceptia autorului despre roman reflect aceast caracteristic _i este vizibil în structura

Astfel, romanul corp sferoid, în care

începutul se confund cu sfr_itul. Elementele
operei lon. pare un

care asigur simetria compozi ional a romanului sunt:

 Cele doua pri cu tithuri simbolice, Gasul pämântului i Glasul iubirii (cele douá "glasuri"
exprim oscilaia interioar, zbuciumul sufletesc trit de personaj).
Ficare partea romanului are un numär relativ egal de capitole (_ase, respective sapte), acestea
avand de asemenea, titluri simbolic- rezumative: Iubirea, Nunta, Copilul, Sàrutarea 5.a. (Un
capitol trebuie s fie o grupare fireasc, rotund, ca un act intr-o pies de teatru , Liviu Rebreanu)
lneeputul, iar ultimul Sfärsitul, atát
Primil capitol sugerându-se astfel relaia incipit
-

se nume ste
final, cât _i ciclicitatea vieii. Aceasta este redat si prin metafora drumului cu care începe i se
incheic romanul: Drumul dä buzna in satul Pripas... Drumul se pierde în soseaua cea marei fará
incepu. Aici, motivul drumului are douã semnificaji: este un drum al vietii i al mortii. dar i un
simbol al inträrii _i al ie_irii din universal fictiona: Cititorul care s-a dus în satui Pripas, se
intoarce la sfär_it., pe acela_i drum înapoi pâan ce iese din humea fictiunii i reintr in lumea lui
real. (N. Manolescu)

Romanul incepe cu o ampl descriere care surprinde imprejurimile satului (tehnica panoramic),
restrângånd treptat cadrul pån la locul care reprezint nucleul primei actiuni i anume curtea vãduvei lui
Maxim Oprea, unde are loc hora duminicalä. Aceast deseriere conine detali topografice concrete (Cluy,
Bistrita, Bucovina) specifice romanului realist, necesare configurärii cadrului real al aciuni. De
asemenea, ea conine _i detali simbolice, cu rol anticipativ, specifice romanului obiectiv; cnucea stråmbá,
cu Hristosul care iyi tremura jalnic trupul de tinichea ruginitá vegheaz , atât la început, cât i la final, o
lume rãu alctuit, în care se macin destine incapabile s se verticalizeze.

.Relatiaincipit-final
Cele doua descrieri, de la inceput _i de la final, sunt structurate "in oglinda". In ambele fragmente,
cuvântul- cheic este drumul de intrare si drumul de ie_ire din sat -spaiul desf_urrii actiuni.

Primul fragment descrie drumul din exterior (spaiu public cu o umanitate nespecificatä) spre interior
(spatiu "privat"). Dimensiunea vizual se concretizeaz in toponime, i ele dimensionate dinspre general
(Cârlibaba, Jidovita) spre particular (Pädurile Domnegti, Ci_meaua Mortului, Râpele Dracului, Pripas).
Intrarea în Pripas este, la rândul ei, dublu particularizat: pe de-o parte, ca structur spaial marcat de
suspendarea sentimentului religios (erucea strambä pe care e risignit un Hristos cu fata spälácitá de
pBoi si eu o cununijä de Jlori ve_tede agjatä la picioane) si. pe de altä parte, ca structurà spaialá a
locuiri. Enunmerarea caselor (a învtorului Herdelea, cu u_a spre ulitä i cu douà Jerestre care se uita
tocmai in inima satului, cercetätoare i dojenitoare i a lui Alexandru Pop-Glaneta_u, cu uya închisá cu
zvorul i acoperigul de paie parc e un cup de halaur ) anticipeaza rolul personajelor in roman i fixeaz
structura sOcial a comunit ii: intelectuali - rani.

Descierea initiala a drumilui se realizeaz printr-o aglomerare de imagini vizuale (Lsánd Jidovija,
drumul urcã inti anevoie pán ce-i face loc prinre dealurile stramiorute. ) _i verbe de mi_care
destinate personificárii drumului. Punctul initial este spaiul larg în mi_ecare orizontalä. Din el se na_te n
drum alb care trece. spintecá, alearg, se pierde, urc, isi fuce loc., inainteaz..mai ascunzándu-se...mai
poposind. cote_te, s dea huzna. Este metafora anticipativ a traseului existenial pe care il va parcurge
Ton, de aceea, in secven a final, imaginea drumului va ap rea numai pe ultimul plan, într-o secven
minimal: irece, se pierde in yoseaua mare i fr inceput.. Tot a_a, destinul dramatic al lui lon se pierde
in alte destine dramatice.

Toponimia este destinat s confere obiectivitate discursului epic: Cârlibaba, Somey. Armadia, Jidovia:
alte topanime au rezonant simbolic negativ (Cismeaua Mortului, Râpcle Dracului', anumnd o
evoluie a întámplärilor sau a destinelor inspre dramatic. Crucea neingrijit este sugestia unci comunita
in care sentimentul religios este marginal. În finalul romanului, Hristosul de pe cruce are fata poleità de o
raz intárziat, semn ca rul s-a petrecut, dar nu a läsat urme de ne_ters.
Spre deosebire de incipit, finalul nu mai insist pe spaiul locuire. Satul este privit acum de familia
Herdelea. Toponimele, în ordine invers în raport cu începutul romanului, indic în mod clar ie_irea.
Orizontalitatea devine dureroas. Träirile, oricât de putemice ar fi, se pulverizeaz în timp. Lini_ti de la
inceputul romanului i se contrapune zgomotul timpului, sugerat metaforic de rojile trsurí. Introducerea
zgomotului fcut de cai i de roile träsurii, în final, aduce o concluzie dramatic: pasiunile, orict dee
putemice ar fi, sunt destnate färämiärii _i inträri in monotonie, dac nu se temin cu moartea.

In studiul säu despre romanul românesc, intitulat Arca lui Noe, Nicolac Manolescu propune urmtoarea
interpretare a motivului drunmului din romanul lon: Despre "drumul "'de la inceputnul lui lon s-a spus cã
Jace legatura înire humea real i humea fictiuni: urmåndu-l, intrm i ie_im. ca printr-o poart, din
roman.

Structura romanului este determinat de existenta a trei planuri narative care se cuprind unul în celälalt,
dupa principiul cereurilor cocntrice: planul destinului individual (umre_te drama lui lon ca
reprezentant al äränimi i formarea unei personalitäi umane prin personajul Titu Herdelea, reprezentant
al intelectualitaii) plamalLdesinulhi familial (are in centru diferite famili reprezentative pentru viata
satului, cum ar fi: familia täranului sarac - Alexandru Glaneta_u, familia äranului bogat - Vasile Baciu.
familia micului intelectual rural invätorul Zaharia Hercelea) i planuldestinului colectix (un plan
monografic, care surprinde viaa unei comuniti säteti în ansamblul säu, scena ilustrativ în acest sens
fiind cea a horei din partea introductiv a ronmanului).

VI. Scena horei

Tehnica scenei este valorificat cu predilecie în romanul realist, deoarece creeaz un puternic efect de
real (Roland Barthes). Astfel, scena horei contine, ca într-un nucleu al romanului, toate planurile narative
ale acestuia,. precum i cele care alctuiesc imaginea satului: planul uman (toat colectivitatea steasc, de
la copii pån la bäträni, se adun la horä), plan1ulsacial (stratificarea pe criterii economice configureaz
dou clase distincte: srntocii i bocotani), planulspiriual traditional (importanta horei duminicale in
viata saului) i planul etnografic (infomatii despre hor, despre dansul popular, despre muzica
lutareasc, despre portul din tinuturile nsäudene). De asemenea, scena mentionati prefigureaz
conflictele principale - lon vs. Vasile Baciu, lon vs. George Bulbuc, precum i conflictul psilhologic care

il situeaz pe lon intre doua soluii existeniale (iubirea vs. pämntul). Prin valoarea simbolic a scenei
(hor a soartei - N. Manolescu), se anticipeaz destinul fatal care prinde fin a uman în v ltoarea sa, f r

nicio posibilitate de salvare.

VII. Conllicte
Intr-un roman realist, conflictele sunt, în primul rând, de natur exterioar, sociale. Ele evideniaz
caracteristicile social- morale ale unei colectiviti, precum i relaiile dintre membrií si.

Conflictul exterior cel mai important al romanului este cel dintre sraci _i bogai i este motivat de
mentalitatea specific acestei epoci. Alt conflict exterior, izvorât din realitatea social istoric a vremii
este cel etnic, între intelectualitatea român _i autoritile maghiare. La nivelul relaiilor interpersonale.
conflictelor din planul äranimii li se adaug cel dintre învtorul Zaharia Herdelea i preotul Belciug, un
conflict de autoritate. De asemenea, în romanul lon exist _i un conflict interior (element modern),
sugerat i de cele dou titluri simbolice: Glasul pämântului _i Glasul iubirii. Cele dou voci rezoneaz in
sufletul lui lon când succesiv, când simultan, pân la explozia lor asurzitoare în situa ia- limit.

VIII. Personaje
Personajele sunt reprezentative pentru caracterul realist al romanului, fiind tipice: tofi fläcäii din sat sunt
varietati de lon (G. Clinescu). Ele sunt puternic determinate social i moral, iar în cazul personajului
principal, important este dimensiunea psihologic, determinat de oscilaia dramatic între pmânt i
iubire.
 Ca personaj realist, Ion are un model real (vezi exemplul anterior) i este complex caracterizat (de la
portretul fizic, abia schiat, se trece la cel moral, punându-se accent pe detaliul semnificativ). Se
analizeaz faptele, comportamentul, limbajul, gândurile _i, mai ales, relaiile cu celelalte personaje. La
aceste mijloace de caracterizare specifice romanului realist se adaug procedee moderme, precum analiza
psihologic, monologul interior i pluriperspectivismul. ( se va aduga caracterizarea!)

*personajul realist este o fiinta complexa, surprinsa din mai multe perspective, prezentata in raport cu
mediul sau de viata, care il influenteaza si ii determina carcaterul. Se afla intr-o continua evolutie si are un
caracter mobil.

lon este personajul principal si eponim al romanului lui rebreanu, roman al unui destin individual,
raportat permanent la viata colectivitatii satului, fresca a vietii romanesti din ardealul inceputul de secol
douazeci. Acesta repre zanta tipul taranului sarac, dar care ravneste dupa avere; aflat in pragul
insuratorii(,.In criza asezarii la casa lur-calinescu), isi constientizeaza statutul umil si incearca din
rasputeri sa il depaseasca, averea fiind, in viziunea sa, o garantie a demnitatii si a bunastarii familiale.

Eroul este caracterizat atat prin metode directe, cat si indirecte. In primul rand, naratorul ii schiteaza un
prim portret: ,.harnic ca ma-sa, munca ii era draga, .mandru", era cel mai iubit elev al invatatorului
herdelea, care vede in el un potential si il crede capabil de a si depasi conditia prin munca dreapta. Din
confruntarea verbala cu V Baciu care il insulta (,,flandura","hot") reiese insa natura conflictuasa, apriga si
orgolioasaa protagonistului.
In plan moral, drama lui lon este generata de neputinta implinirii visului sau: acela de a fi bogat si fericit.
Cercetand latura abisala a sutletului lui lon, sunt descoperite instincte primitive, sub impulsul carora el ia
decizile importante din viata sa: astfel, demnitatea umana si statutul social, conditionate de posesiunea
averii., devin un ideal pt ion, ceea ce ii provoaca o obsesie care ii macina sufletul. Relatia sa cu pamantul
este evidentiata prin analizarea in paralel a doua scene din capitolele 2, resp 9, care il plaseaza pe ion
inainte si respectiv dupa ce se imbogateste: la inceput, se insista pe opozitia dintre finta umana,
neinsemnata(, vierme") si pamantul care pare un urias. Exclamatia .cat pamant, doamne!" reda trairile
intense ale fiintei si intensitatea glasului prin care pam pare a-l stapani pe om. Dupa ce primeste
pamanturile in urma casatoriei sale cu ana, ion se simte si se comporta ca un stapan, avand o legatura
organica cu pamantul., relatia inversandu-se(acum pamantul pare ca i se inchina omului). Scena sarutarii
pam puncteaza un alt moment din evolutia personajulul in rap cu pam, descrisa prin apelul la detaliul care
da atitudini, trairi si reactii: ,fior rece, ametitor",-placere nesfarsita", ,atingere rece

Fiind personaj realist, ion este construit din mai multe perspective, ceea ce confera complexitate; in opinia
lui forster, este un personaj rotund, intrucat personalitatea sa este construita progresiv, find capabil in
orice moment sa surprinda intr-un mod convingator. Ii sunt puse in evidenta atat calitatile, cat si defecte,
din lumini si umbre, ceea ce demonstreaza caracterl veridic, realist al operei. Desi harnic, ambitios,
perseverent si istet, 1on este si profitor, orgolios, violent si prefacut, dar mai ales parvenit, intrucat in
dorinta sa de a se ajunge, este dispus sa incalce si cele mai elementare reguli morale.

Limbajul sau popular ilustreaza in mod convingator firea aspra si autoritara, fiind un mijloc prin care
acesta incearca sa se impuna in fata celorlalti sau sa ii exteriorizeze prin cuvinte dure propria tensiune
interioara(da omoara-te odata ca sa scap de tine).

O alta modalitate prin care naratorul il descrie pe ion este conflictul interior al acestuia, care dezvaluie
zbuciumul sufletesc al acestuia, sentimentul firustarii si dramatica oscilatie intre glasul pamantului si cel al
iubirii. In plan simbolic, este defapt un conflict intre ratiune(casatoria cu ana.pe care nu o iubeste, dar care
sa ii aduca mult-doritul pamant) si pasiune(casatoria cu florica. pe care o iubeste cu adevarat). Cele doua
femei, construite contrapunctic, amplifica indeciziile si zbuciumul lui lon. Cum insa dorinta de inavutire
este primordiala, ion o seduce pe ana dupa un plan neconstiantizat dar care exista latent in mintea sa.
Dupa ce se casatoreste cu ea si intra in posesia pamantului, comportamentul lui ion se modifica radical,
dovedind fata de sotia sa raceala, indiferenta si chiar ura, sentimente exprimate atat verbal, cat si prin
gesturi violente. Desi obtine averea dupa care ravnise atat de mult, realizeaza ca nu este suficienta,
intrucat o iubeste in continuare pe florica, acum casatorita cu george bulbuc. Constientizandu-si
netericirea, se razbuna cu cruzime pe ana, pe care o bate, impingandu-o in cele din urma la gestul disperat
al sinucideni. Scena mortii femeii este redata prin detali naturaliste, destinul sau facand din ea o victima
tragica a mentalitatii societatii in care traieste si a ambitiilor unui tata sever si a unui sot brutal si
insensibil. Moartea nevestei nu il opreste insa pe ion, ci il impulsioneaza. Imboldul iubirii revine in
inima, insa intoarcerea la florica i este fatala, lacomia sa nesfarsita aducandu-i moartea. Scena uciderii lui

1on este prezentata tot in maniera naturalista si echivaleaza cu o simbolica sanctiune a celui care a incalcat
legca moralei si echilibrului.destin
a
constientizare tragicului
Ultimele cuvinte ale personajului(mor
si mai ales intarziata
ca un caine) reprezinta o tardiva
a sau o asumare a greselilor.
n fiind personaj realist, complex, ion este construit
concluzie, un obiectivitate si impartialitatea
cu
unui narator neimplicat. Tehnica pluriperspectivismului, specifica romanului realist asigura veridicitatea
cu

personajului, i evidentiaza caracteristicile domniante si modul in care este perceput de ceilalti

Gcal- in planul creatiei, ion e o bruta

Nmanolescu- ion e bruta ingenua, traieste in preistoria moralei

E lovi- 10n e inzestrat cu inteligenta, viclenie procedurala si ambitie

Ix Naratarul
Naratorul este tipic pentru romanul realist obiectiv: nareaz la persoana ll-a, neimplicandu-see i
-

planul diegetic, este impersonal i omniscient, cunoa_te dinainte evoluia aciunii i a

personajelor. El _tie
mai mult decât personajele sale, acestea fiind simple marionete in mäinile unui narator demiurgic.

XCaracteristici ale stilului

Intenia artistic a lui Rebreanu, aceea de
a crea via adev ratà sau de a converti pulsaia vieii în ritm
epic determin _i o adaptare a limbajului artistic la realitatea descris. Astfel, Rebreanu este creatorul unui
stil anticalofil, lipsit de podoabe stilistice, dar prin aceasta apt de a sugera realitatea dur a viei (stilul
cenu_iu, bolovános - Liviu Rebreanu).