Ion, de Liviu Rebreanu

(roman obiectiv, realist)

Ion este un roman realist (viziunea asupra lumii i construcia romanesc reflect trsturile acestui
curent literar, care promoveaz legtura realitate - oper, red veridic realitatea) i obiectiv (prin
specificul relaiei narator personaj, al perspectivei narative i al naratorului - neimplicat, omniscient,
impersonal).
I. Contextualizarea operei
Publicat n 1920, este primul roman al lui Rebreanu i, n acelai timp, o capodoper a universului rural
ardelenesc, reflectat n oper fr idilizarea din proza smntorist: Prin creaia lui Rebreanu, romanul
nostru descoper formula realismului modern, dur, necrutor. (Ovid. Crohmlniceanu)
Rebreanu a fost preocupat s scrie o epopee a vieii rneti i a evocat chipul aspru al ranului mistuit
de strvechiul glas al pmntului. ranul lui Rebreanu este un mptimit al posesiunii, viaa lui este
guvernat de verbul a avea, universal rebrenian este stratificat pe principii economice. Nu mai regsim n
proza acestuia nimic din puritatea morala a ranului sadovenian, iar legtura cu Dumnezeu pare s se fi
rupt.
II.
Geneza romanului
Naterea romanului a fost un proces lent prin care experiene de via ale autorului s-au ncrcat de
semnificaii i au devenit subiect artistic: realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a putea
crea o alt lume, nou, cu legile ei, cu ntmplrile ei. (Liviu Rebreanu)
La baza romanului stau persoane reale, cum ar fi: tnrul Ion Pop al Glanetaului din satul Prislop i
Rodovica, o tnr care, nelat fiind, s-a sinucis. Cea mai puternic imagine care a stat la baza viitorului
roman a fost ns aceea a unui ran mbrcat n haine de srbtoare care s-a aplecat i a srutat pmntul
ca pe o ibovnic.
De asemenea, nucleul romanului se afl n dou nuvele anterioare, Zestrea i Ruinea, nuvelele fiind un
exerciiu epic naintea marilor romane rebreniene.
III. Tema
Tematica romanelor realist-obiective este n general social, acestea valoriznd lumea exterioar, vzut
n aspectele ei eseniale. Astfel, romanul Ion nfieaz relaia ran srac pmnt, pe fundalul vieii
satului ardelenesc de la nceputul secolului al XX-lea: obiectul de studiu al romanului Ion este viaa
social a Ardealului care, dei nchis n celula unui sat, este zugrvit n ntreaga ei stratificaie.
(E. Lovinescu). Este abordata ideea rostului existentei si se urmareste conturarea mentalitatii taranesti.
Tema eseniala a pmntului este dublat de tema iubirii (n plan simbolic, destinul protagonistului se
situeaz ntre Eros i Thanatos). De asemenea, n roman se dezvolt i tema destinului, acesta avnd, n
opinia lui Mircea Muthu, funcie de suprapersonaj.
IV. Titlul
Situeaz n centrul romanului personajul eponim, conferindu-i statut de protagonist tnrului ran cu
prenume reprezentativ pentru comunitatea satului romnesc.
**tehnici: tehnica contrapunctului(elem de modernitate): fiecare scena e dominata de un personaj
Circularitate, tehnica detaliului semnificativ, determinism social (mediul influenteaza personajele si
destinul lor)
V. Compoziie i structur
Romanul modern obiectiv este o construcie masiv, cu o arhitectur elaborat, complex, echilibrat i
simetric. Concepia autorului despre roman reflect aceast caracteristic i este vizibil n structura
operei Ion. Astfel, romanul pare un corp sferoid, n care nceputul se confund cu sfritul. Elementele
care asigur simetria compoziional a romanului sunt:

Cele doua pri cu titluri simbolice, Glasul pmntului i Glasul iubirii (cele dou glasuri
exprim oscilaia interioar, zbuciumul sufletesc trit de personaj).
Fiecare parte a romanului are un numr relativ egal de capitole (ase, respective apte), acestea
avnd, de asemenea, titluri simbolic- rezumative: Iubirea, Nunta, Copilul, Srutarea .a. (Un
capitol trebuie s fie o grupare fireasc, rotund, ca un act ntr-o pies de teatru, Liviu Rebreanu)
Primul capitol se numete nceputul, iar ultimul Sfritul, sugerndu-se astfel att relaia incipit final, ct i ciclicitatea vieii. Aceasta este redat i prin metafora drumului cu care ncepe i se
ncheie romanul: Drumul d buzna n satul Pripas Drumul se pierde n oseaua cea mare i fr
nceput. Aici, motivul drumului are dou semnificaii: este un drum al vieii i al morii, dar i un
simbol al intrrii i al ieirii din universal ficional: Cititorul care s-a dus n satul Pripas, se
ntoarce la sfrit, pe acelai drum napoi pn ce iese din lumea ficiunii i reintr n lumea lui
real. (N. Manolescu)

Romanul ncepe cu o ampl descriere care surprinde mprejurimile satului (tehnica panoramic),
restrngnd treptat cadrul pn la locul care reprezint nucleul primei aciuni i anume curtea vduvei lui
Maxim Oprea, unde are loc hora duminical. Aceast descriere conine detalii topografice concrete (Cluj,
Bistria, Bucovina), specifice romanului realist, necesare configurrii cadrului real al aciunii. De
asemenea, ea conine i detalii simbolice, cu rol anticipativ, specifice romanului obiectiv: crucea strmb,
cu Hristosul care i tremura jalnic trupul de tinichea ruginit vegheaz, att la nceput, ct i la final, o
lume ru alctuit, n care se macin destine incapabile s se verticalizeze.
Relaia incipit final
Cele doua descrieri, de la nceput i de la final, sunt structurate n oglind. n ambele fragmente,
cuvntul - cheie este drumul de intrare i drumul de ieire din sat spaiul desfurrii aciunii.
Primul fragment descrie drumul din exterior (spaiu public cu o umanitate nespecificat) spre interior
(spaiu privat). Dimensiunea vizual se concretizeaz n toponime, i ele dimensionate dinspre general
(Crlibaba, Jidovia) spre particular (Pdurile Domneti, Cimeaua Mortului, Rpele Dracului, Pripas).
Intrarea n Pripas este, la rndul ei, dublu particularizat: pe de-o parte, ca structur spaial marcat de
suspendarea sentimentului religios (crucea strmb pe care e rstignit un Hristos cu faa splcit de
ploi i cu o cununi de flori vetede agat la picioare) i, pe de alt parte, ca structur spaial a
locuirii. Enumerarea caselor (a nvtorului Herdelea, cu ua spre uli i cu dou ferestre care se uit
tocmai n inima satului, cercettoare i dojenitoare i a lui Alexandru Pop-Glanetau, cu ua nchis cu
zvorul i acoperiul de paie parc e un cap de balaur) anticipeaza rolul personajelor n roman i fixeaz
structura social a comunitii: intelectuali rani.
Descrierea iniiala a drumului se realizeaz printr-o aglomerare de imagini vizuale (Lsnd Jidovia,
drumul urc nti anevoie pn ce-i face loc printre dealurile strmtorate...) i verbe de micare,
destinate personificrii drumului. Punctul iniial este spaiul larg n micare orizontal. Din el se nate un
drum alb care trece, spintec, alearg, se pierde, urc, i face loc, nainteazmai ascunzndu-semai
poposind, cotete, s dea buzna. Este metafora anticipativ a traseului existenial pe care l va parcurge
Ion, de aceea, n secvena final, imaginea drumului va aprea numai pe ultimul plan, ntr-o secven
minimal: trece, se pierde n oseaua mare i fr nceput... Tot aa, destinul dramatic al lui Ion se pierde
n alte destine dramatice.
Toponimia este destinat s confere obiectivitate discursului epic: Crlibaba, Some, Armadia, Jidovia;
alte toponime au rezonan simbolic negativ (Cimeaua Mortului, Rpele Dracului), anunnd o
evoluie a ntmplrilor sau a destinelor nspre dramatic. Crucea nengrijit este sugestia unei comuniti
n care sentimentul religios este marginal. n finalul romanului, Hristosul de pe cruce are faa poleit de o
raz ntrziat, semn ca rul s-a petrecut, dar nu a lsat urme de neters.

Spre deosebire de incipit, finalul nu mai insist pe spaiul locuire. Satul este privit acum de familia
Herdelea. Toponimele, n ordine invers n raport cu nceputul romanului, indic n mod clar ieirea.
Orizontalitatea devine dureroas. Tririle, orict de puternice ar fi, se pulverizeaz n timp. Linitii de la
nceputul romanului i se contrapune zgomotul timpului, sugerat metaforic de roile trsurii. Introducerea
zgomotului fcut de cai i de roile trsurii, n final, aduce o concluzie dramatic: pasiunile, orict de
puternice ar fi, sunt destinate frmirii i intrrii n monotonie, dac nu se termin cu moartea.
n studiul su despre romanul romnesc, intitulat Arca lui Noe, Nicolae Manolescu propune urmtoarea
interpretare a motivului drumului din romanul Ion: Despre drumulde la nceputul lui Ion s-a spus c
face legtura ntre lumea real i lumea ficiunii; urmndu-l, intrm i ieim, ca printr-o poart, din
roman.
Structura romanului este determinat de existenta a trei planuri narative care se cuprind unul n cellalt,
dupa principiul cercurilor concentrice: planul destinului individual (urmrete drama lui Ion ca
reprezentant al rnimii i formarea unei personaliti umane prin personajul Titu Herdelea, reprezentant
al intelectualitii), planul destinului familial (are n centru diferite familii reprezentative pentru viaa
satului, cum ar fi: familia ranului sarac Alexandru Glanetau, familia ranului bogat Vasile Baciu,
familia micului intelectual rural nvtorul Zaharia Herdelea) i planul destinului colectiv (un plan
monografic, care surprinde viaa unei comuniti steti n ansamblul su, scena ilustrativ n acest sens
fiind cea a horei din partea introductiv a romanului).
VI. Scena horei
Tehnica scenei este valorificat cu predilecie n romanul realist, deoarece creeaz un puternic efect de
real (Roland Barthes). Astfel, scena horei conine, ca ntr-un nucleu al romanului, toate planurile narative
ale acestuia, precum i cele care alctuiesc imaginea satului: planul uman (toat colectivitatea steasc, de
la copii pn la btrni, se adun la hor), planul social (stratificarea pe criterii economice configureaz
dou clase distincte: srntocii i bocotanii), planul spiritual/ tradiional (importana horei duminicale n
viaa satului) i planul etnografic (informatii despre hor, despre dansul popular, despre muzica
lutareasc, despre portul din inuturile nsudene). De asemenea, scena menionat prefigureaz
conflictele principale Ion vs. Vasile Baciu, Ion vs. George Bulbuc, precum i conflictul psihologic care
l situeaz pe Ion ntre doua soluii existeniale (iubirea vs. pmntul). Prin valoarea simbolic a scenei
(hor a soartei - N. Manolescu), se anticipeaz destinul fatal care prinde fiina uman n vltoarea sa, fr
nicio posibilitate de salvare.
VII. Conflicte
ntr-un roman realist, conflictele sunt, n primul rnd, de natur exterioar, sociale. Ele evideniaz
caracteristicile social morale ale unei colectiviti, precum i relaiile dintre membrii si.
Conflictul exterior cel mai important al romanului este cel dintre sraci i bogai i este motivat de
mentalitatea specific acestei epoci. Alt conflict exterior, izvort din realitatea social istoric a vremii
este cel etnic, ntre intelectualitatea romn i autoritile maghiare. La nivelul relaiilor interpersonale,
conflictelor din planul ranimii li se adaug cel dintre nvtorul Zaharia Herdelea i preotul Belciug, un
conflict de autoritate. De asemenea, n romanul Ion exist i un conflict interior (element modern),
sugerat i de cele dou titluri simbolice: Glasul pmntului i Glasul iubirii. Cele dou voci rezoneaz n
sufletul lui Ion cnd succesiv, cnd simultan, pn la explozia lor asurzitoare n situaia limit.
VIII. Personaje
Personajele sunt reprezentative pentru caracterul realist al romanului, fiind tipice: toi flcii din sat sunt
varieti de Ion (G. Clinescu). Ele sunt puternic determinate social i moral, iar n cazul personajului
principal, important este dimensiunea psihologic, determinat de oscilaia dramatic ntre pmnt i
iubire.

Ca personaj realist, Ion are un model real (vezi exemplul anterior) i este complex caracterizat (de la
portretul fizic, abia schiat, se trece la cel moral, punndu-se accent pe detaliul semnificativ). Se
analizeaz faptele, comportamentul, limbajul, gndurile i, mai ales, relaiile cu celelalte personaje. La
aceste mijloace de caracterizare specifice romanului realist se adaug procedee moderne, precum analiza
psihologic, monologul interior i pluriperspectivismul. ( se va aduga caracterizarea!)
**personajul realist este o fiinta complexa, surprinsa din mai multe perspective, prezentata in raport cu
mediul sau de viata, care il influenteaza si ii determina carcaterul. Se afla intr-o continua evolutie si are un
caracter mobil.
Ion este personajul principal si eponim al romanului lui rebreanu, roman al unui destin individual,
raportat permanent la viata colectivitatii satului, fresca a vietii romanesti din ardealul inceputul de secol
douazeci. Acesta reprezinta tipul taranului sarac, dar care ravneste dupa avere; aflat in pragul
insuratorii(In criza asezarii la casa lui-calinescu), isi constientizeaza statutul umil si incearca din
rasputeri sa il depaseasca, averea fiind, in viziunea sa, o garantie a demnitatii si a bunastarii familiale.
Eroul este caracterizat atat prin metode directe, cat si indirecte. In primul rand, naratorul ii schiteaza un
prim portret: harnic ca ma-sa,munca ii era draga, mandru, era cel mai iubit elev al invatatorului
herdelea, care vede in el un potential si il crede capabil de a si depasi conditia prin munca dreapta. Din
confruntarea verbala cu V Baciu care il insulta (flandura,hot) reiese insa natura conflictuasa, apriga si
orgolioasa a protagonistului.
In plan moral, drama lui Ion este generata de neputinta implinirii visului sau: acela de a fi bogat si fericit.
Cercetand latura abisala a sufletului lui Ion, sunt descoperite instincte primitive, sub impulsul carora el ia
deciziile importante din viata sa: astfel, demnitatea umana si statutul social, conditionate de posesiunea
averii, devin un ideal pt ion, ceea ce ii provoaca o obsesie care ii macina sufletul. Relatia sa cu pamantul
este evidentiata prin analizarea in paralel a doua scene din capitolele 2, resp 9, care il plaseaza pe ion
inainte si respectiv dupa ce se imbogateste: la inceput, se insista pe opozitia dintre fiinta umana,
neinsemnata(vierme) si pamantul care pare un urias. Exclamatia cat pamant, doamne! reda trairile
intense ale fiintei si intensitatea glasului prin care pam pare a-l stapani pe om. Dupa ce primeste
pamanturile in urma casatoriei sale cu ana, ion se simte si se comporta ca un stapan, avand o legatura
organica cu pamantul., relatia inversandu-se(acum pamantul pare ca i se inchina omului). Scena sarutarii
pam puncteaza un alt moment din evolutia personajulul in rap cu pam, descrisa prin apelul la detaliul care
da atitudini, trairi si reactii: fior rece, ametitor, placere nesfarsita, atingere rece.
Fiind personaj realist, ion este construit din mai multe perspective, ceea ce confera complexitate; in opinia
lui forster, este un personaj rotund, intrucat personalitatea sa este construita progresiv, fiind capabil in
orice moment sa surprinda intr-un mod convingator. Ii sunt puse in evidenta atat calitatile, cat si defecte,
din lumini si umbre, ceea ce demonstreaza caracterl veridic, realist al operei. Desi harnic, ambitios,
perseverent si istet, ion este si profitor, orgolios, violent si prefacut, dar mai ales parvenit, intrucat in
dorinta sa de a se ajunge, este dispus sa incalce si cele mai elementare reguli morale.
Limbajul sau popular ilustreaza in mod convingator firea aspra si autoritara, fiind un mijloc prin care
acesta incearca sa se impuna in fata celorlalti sau sa ii exteriorizeze prin cuvinte dure propria tensiune
interioara(da omoara-te odata ca sa scap de tine).
O alta modalitate prin care naratorul il descrie pe ion este conflictul interior al acestuia, care dezvaluie
zbuciumul sufletesc al acestuia, sentimentul frustarii si dramatica oscilatie intre glasul pamantului si cel al
iubirii. In plan simbolic, este defapt un conflict intre ratiune(casatoria cu ana,pe care nu o iubeste, dar care
sa ii aduca mult-doritul pamant) si pasiune(casatoria cu florica, pe care o iubeste cu adevarat). Cele doua
femei, construite contrapunctic, amplifica indeciziile si zbuciumul lui Ion. Cum insa dorinta de inavutire
este primordiala, ion o seduce pe ana dupa un plan neconstiantizat dar care exista latent in mintea sa.
Dupa ce se casatoreste cu ea si intra in posesia pamantului, comportamentul lui ion se modifica radical,

dovedind fata de sotia sa raceala, indiferenta si chiar ura, sentimente exprimate atat verbal, cat si prin
gesturi violente. Desi obtine averea dupa care ravnise atat de mult, realizeaza ca nu este suficienta,
intrucat o iubeste in continuare pe florica, acum casatorita cu george bulbuc. Constientizandu-si
nefericirea, se razbuna cu cruzime pe ana, pe care o bate, impingandu-o in cele din urma la gestul disperat
al sinuciderii. Scena mortii femeii este redata prin detalii naturaliste, destinul sau facand din ea o victima
tragica a mentalitatii societatii in care traieste si a ambitiilor unui tata sever si a unui sot brutal si
insensibil. Moartea nevestei nu il opreste insa pe ion, ci il impulsioneaza. Imboldul iubiriiii revine in
inima, insa intoarcerea la florica ii este fatala, lacomia sa nesfarsita aducandu-i moartea. Scena uciderii lui
ion este prezentata tot in maniera naturalista si echivaleaza cu o simbolica sanctiune a celui care a incalcat
legea moralei si a echilibrului. Ultimele cuvinte ale personajului(mor ca un caine) reprezinta o tardiva
constientizare a tragicului sau destin si mai ales o asumare intarziata a greselilor.
In concluzie, fiind un personaj realist, complex, ion este construit cu obiectivitate si cu impartialitatea
unui narator neimplicat. Tehnica pluriperspectivismului, specifica romanului realist asigura veridicitatea
personajului, ii evidentiaza caracteristicile domniante si modul in care este perceput de ceilalti.
Gcal- in planul creatiei, ion e o bruta
Nmanolescu- ion e bruta ingenua, traieste in preistoria moralei
E lovi- ion e inzestrat cu inteligenta, viclenie procedurala si ambitie
IX. Naratorul
Naratorul este tipic pentru romanul realist obiectiv: nareaz la persoana a III-a, neimplicndu-se n
planul diegetic, este impersonal i omniscient, cunoate dinainte evoluia aciunii i a personajelor. El tie
mai mult dect personajele sale, acestea fiind simple marionete n minile unui narator demiurgic.
X. Caracteristici ale stilului
Intenia artistic a lui Rebreanu, aceea de a crea via adevrat sau de a converti pulsaia vieii n ritm
epic determin i o adaptare a limbajului artistic la realitatea descris. Astfel, Rebreanu este creatorul unui
stil anticalofil, lipsit de podoabe stilistice, dar prin aceasta apt de a sugera realitatea dur a vieii (stilul
cenuiu, bolovnos - Liviu Rebreanu).