O scrisoare pierdută

de Ion Luca Caragiale

CONTEXTUL EPOCII, ÎNCADRAREA ÎN CURENT & OPERA SCRIITORULUI

- Reprezentată pentru prima dată pe scena Teatrului Național București pe 13.11.1884;

- Publicată în martie 1885 în „Convorbiri literare”;
- Comedie clasică de moravuri în care se pot identifica similitudini tematice cu celelalte trei piese ale lui
Caragiale;
- Încadrarea în clasicism este dată de:
o modul în care sunt construite personajele prin raportare la o singură trăsătură de caracter
ironizată, satirizată, caricaturizată uneori până la grotesc;
o principii estetice speficice: intenția moralizatoare și efectul comic în care râsul este o modalitate de
a corija defectele;
o echilibrul compozițional și caracterele tematice.
- Componentă realistă: veridicitatea și verosimilitatea reperelor spațiale și temporale a situațiilor, tipologiilor de
personaje și limbajului.

TEMĂ ȘI VIZUNE DESPRE LUME

- ASPECTUL TEMATIC FUNDAMENTAL – moravurile societății române de la sfârșitul sec. XIX. Componente
tematice secundare: corupția, șantajul, minciuna, demagogia, adulterul (scene semnificative: pierderea
scrisorii de amor, șantajul la care recurg Zoe și Cațavencu, modul în care sunt organizare alegerile și apariția
personajului Agamemnom Dandanache);
- VIZIUNEA DESPRE LUME – complexă, reunește aspecte care sunt caracteristice clasicismului, dar și
teatrului absurdului din sec. XIX: râsul ca instrument moralizator, ironia și satirea ca modalități de corijare a
defectelor sunt specifice clasicismului, iar plasarea situațiilor în spațiu și timp care au caracter mimetic și
generalitatea evenimentelor evidențiază influențele realiste. Tragismul personajelor ascuns sub masca unei
lumi în care aparența & esența se contrazic este elementul definitoriu al teatrului absurdului al sec. XX.

EXPLICAȚIA TITLULUI ȘI RELAȚIA TITLU-TEXT

- TITLUL – face referire la elementul cheie al textului, obiectul șantajului care este menționat în scena IV din
actul 1 în dialogul dintre Tipătescu și Trahanache. Acesta din urmă îi relatează lui Tipătescu scena întâlnirii cu
Cațavencu, personaj care încearcă să îl șantajeze prin scrisoarea adresată de către Tipătescu lui Zoe
Trahanache și care se află acum în posesia sa. Din acest plan de suprafață al evenimentelor în care existența
scrisorii este negată fiind considerată o plastografie se trece în scena următoare din același act în planul de
adâncime al esenței, fiind relevat faptul că scrisoarea există și fusese pierdută din neglijență de către Zoe.
Pierderea și găsirea repetată a scrisorii susțin conflictul și întrețin tensiunea dramatică; efectul comic este
sporit de faptul că o scrisoare similară era deținută de Dandanache care prudent și mult mai cinic nu o
înapoiase destinatarului, ci o păstra ca obiect de șantaj.

STRUCTURĂ, EPISOADE & SECVENȚE SEMNIFICATIVE

- Structurată în 4 acte organizate după principiul echilibrului compozițional și unității de timp, spațiu și acțiune
specifice dramaturgiei clasice;
- Actele au un număr variabil de scene în care se delimitează secvențele subiectului;
- ACT 1: se introduce elementul intrigă – pierderea unei scrisori de amor adresate de către Ștefan Tipătescu
(prefectul județului), soției prietenului său, Zoe Trahanache. Se declanșează o serie de complicații în evoluția
subiectului, fiecare dintre actele următoare evidențiind prin scene semnificative acumularea tensiunii
dramatice.
- ACT 2: accentuat conflictul dintre Trahanache și Farfuridi și Brânzovenescu; în același timp este accentuată
frământarea lui Zoe ce caută o soluție de recuperare a scrisorii și este înfățișată întâlnirii dintre Tipătescu și
Cațavencu.
- ACT 3: se rostesc discursuri patriotarte, Farfuridi și Cațavencu dorind fiecare să își asigure o poziție cât mai
solidă în partid.
- ACT 4: răsturnare de situație în maniera comediei clasice în care tensiunea se dizolvă prin intervenția unui
deus ex machina; apariția lui Agamemnom Dandanache, candidat impus de la centru, pare să destabilizeze
întreaga situație prin complicațiile pe care le-ar putea produce. Scrisoarea este înapoiată andrisantului (Zoe)
de către cetățeanul turmentat la care ajunge printr-o încurcătură. Scăpat de amenințarea șantajului cu polița
falsificată pe care o descoperise Zoe, Cațavencu este silit să conducă întreaga manifestație în cinstea
contracandidatului său.
SUBIECTUL COMEDIEI & CONFLICTUL

- SITUAȚIILE CONFLICTUALE – utilizarea tehnicii „bulgărelui de zăpadă” care constă în amplificarea tensiunii
dramatice prin acumularea de conflicte;
- CONFLICTUL – explicit, deschis și de natură politică, însă are evidente implicați morale. Cațavencu este
rivalul familiei Trahanache și al lui Tipătescu și caută o soluție pentru a-i determina să accepte candidatura sa
la postul de deputat. Șantajul la care recurge declanșează multiple situații conflictuale: Zoe-Cațavencu,
Tipătescu-Cațavencu, Trahanache-Cațavencu. Într-un plan secundar: Farfuridi & Brânzovenescu cu
Cațavencu și Trahanache, care îl acuză de trădare. Dacă aceste situații accentuează dpdv. politic și social
opozițiile dintre personaje la nivel moral, conflictul este acela între aparență și esență, între ceea ce vor să
pară și ceea ce sunt personajele. Acest conflict are caracter implicit, iar pe el se întemeiază întreg planul de
adâncime al semnificațiilor piesei.
- SUBIECTUL – construit prin raportare directă la situațiile de conflict, evidențiază o înlănțuire de tip clasic a
unor momente în care se disting situația inițială de echilibru în care este sugerat contextul spațio-temporal
(act 1, scena I), apariția elementului perturbator cu valoare de intrigă (act 1, scenele IV&V), complicarea
evenimentelor subiectului prin acumularea de tensiune dramatica (actele 2&3), climaxul și deznodământul
(act 4) prin apariția lui Agamemnom Dandanache și prin sfârșitul fericit în atmosfera de împăcare generală
caracteristică acestei specii.

PERSONAJELE ȘI RELAȚIILE DINTRE ELE

- Strategie clasică de construire a acestora, fiecare fiind caricaturizat, ironizat prin exagerarea unei trăsături de
caracter definitorie pentru tipologia pers respectiv;
- Majoritatea personajelor sunt raportate în manieră realistă la situații și scene semnificative sau stereotipii de
limbaj;
- TIPOLOGIILE sunt selectate din sfera defectelor morale/tarelor politice:
o Demagogul – Cațavencu;
o Naivul – Farfuridi & Brânzovenescu;
o Soțul încornorat – Trahanache;
o Junele prim – Tipătescu;
o Cinicul – Dandanache;
o Femeia adulteră – Zoe Trahanache;
o Alegătorul confuz – cetățeanul turmentat;
- MODURI DE CARACTERIZARE - indirecte, un rol esențial avându-l contradicția dintre gesturile, atitudinile
sau limbajul personajelor și reperele moralității și adevărului.
- SCENE REPREZENTATIVE:
o Pristanda – numărarea steagurilor;
o Tipătescu – schimbările de dispoziție prin care se subliniază nervozitatea și irascibilitatea sa în
contrast cu calmul și eleganța pe care dorește să le afișeze;
o Cațavencu – cameleonismul acesta este evidențiat în confruntările cu Zoe în care trece de la
aroganță atunci când este stăpân pe situație la umilință în momentul în care este vulnerabil devenind
el însuși șantajat;
o Zoe – hotărârea cu care aceasta este decisă să înfrunte pe oricine vrea să îi distrugă reputația;
o Agamemnom Dandanache – un personaj mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu
devine personajul cheie al piesei tot printr-un șantaj însă declară cu cinism că păstra scrisoarea
compromițătoare pentru a o utiliza fără scrupule ori de câte ori ar fi fost nevoie;
o Cetățeanul turmentat – repetarea obsesivă a întrebării Eu cu cine votez?
o Trahanache – ramolismentul și lipsa de fermitate a acestuia sunt sugerate tot printr-un tic verbal Ai
puțintică răbdare, stimabile!
TIPURILE DE COMIC

- COMICUL – categorie importantă care definește această specie, având multiple surse;
- COMICUL DE NUME – ilustrează inteția de a fixa prin intermediul onomasticii trăsătura de caracter
fundamentală a fiecărui personaj. Numele funcționează ca o emblemă și anticipează tipologia în care se
încadrează personajele.
o Cațavencu: derivat de la cață, ca aluzie la tendința acestuia de a vorbi mult și fără logică, sau
cațaveică, semnificând o haină cu două fețe și având sugestia perfidiei personajului.
o Zaharia Trahanache: două elemente: derivat de la zahăr, satirizându-se amabilitatea excesivă a
acestuia, respectiv un derivat de la trahana, o cocă moale, ușor de modelat, care face trimitere la
lipsa de fermitate a personajului.
o Tipătescu: derivat de la tip, aluzie la pedanteria personajului;
o Pristanda: preluat de la denumirea unui joc moldovenesc în care se bate pasul pe loc – atitudinea
reliefată în repetate rânduri este aceea a funcționarului umil care nu-și face datoria, dar vrea să obțină
toate foloasele de pe urma obedienței față de superiori;
o Agamemnom Dandanache: evidențiază o alăturare ridicolă dintre prenumele unui erou grec și un
derivat de la dandana prin care se subliniază încurcăturile repetate pe care acela le provoacă;
o Cetățeanul turmentat: intenționat inclus în categoria anonimilor pentru a accentua confuzia generală
a alegătorilor utilizați ca masă de manevră în jocurile politice.
- COMICUL DE SITUAȚIE – generat de pierderea și găsirea repetată a scrisorii de amor pe care Tipătescu i-o
trimite lui Zoe și pe care aceasta o pierde din neglijență. Comedia evidențiază o strategie subtilă de inserare a
secvențelor care fac referire la scrisoare în subiectul piesei. Astfel, ea este menționată mai întâi în povestirea
lui Pristanda care îi relatează lui Tipătescu momentul jocului de cărți din casa lui Cațavencu în care fusese
foarte aproape de a afla natura documentului important la care Cațavencu făcea referire. Tot în actul 1,
scena IV, în dialogul dintre Trahanache și Tipătescu scrisoarea este readusă în discuție, de data aceasta în
planul aparenței, fiind considerată de către Trahanache o plastografie. Efectul comic este amplificat de
naivitatea personajului care poate reproduce din memorie conținutul scrisorii și îl liniștește în același timp pe
Tipătescu. În scena V se dezvăluie faptul că scrisoarea există și se sugerează posibile implicații pe care
publicarea acesteia le-ar putea avea în compromiterea reputației lui Zoe și Tipătescu. Pe parcursul comediei
incidentele legate de găsirea și pierderea scrisorii par un joc al hazardului, ceea ce sporește și mai mult
agitația personajelor și confuzia receptorului. Motivul scrisorii pierdute și găsite revine spre final, odată cu
aparția lui Dandanache care utilizase același tertip pentru a fi desemnat candidat. Pe lângă aceste secvențe
generatoare de comic de situație sunt scena numărării steagurilor de către Pristanda, revolta zgomotoasă a
cuplului Farfuridi și Brânzovenescu și actele de trădare, aparițiile cetățeanului turmentat și sosirea în plină
tensiune dramatică a lui Agamemnom Dandanache.
- COMICUL DE CARACTERE/MORAVURI – întemeiat pe contradicția dintre aparență și estență dintre ceea
ce sunt și impresia pe care vor să o lase personajele. Prin fiecare dintre ele este caricaturizat câte un defect:
viciu de comportament - adulterul (Zoe, Tipătescu), falsa moralitate (Zoe, Tipătescu, Trahanache), demagogia
și perfidia (Cațavencu, Dandanache), obediența (Pristanda), prostia (Farfuridi, Brânzovenescu).
- COMICUL DE LIMBAJ – element distinctiv în opera lui Caragiale în mod semnificativ la conturarea tipologiei
personajelor prin stereotipii verbale și este o sursă importantă a râsului prin limbajul care abundă în greșeli de
exprimare accentuând falsele pretenții și incultura personajelor. Astfel, alături de nume, fiecare personaj este
caracterizat și printr-o stereotipie verbală: Ai puțintică răbdare, stimabile! (Trahanache), Si trăsurica si
clopoțeii (Dandanache), 12 trecute fix (Brânzovenescu), Curat (murdar) (Pristanda), Eu cu cine votez?
(cetățeanul turmentat, confuzie generală). În discuții se regăsesc pleonasme, tautologii, truisme sau etimologii
populare (...).

DIDASCALIILE

- Elementele caracteristice textului dramatic prin care se dau informații esențiale cu privire la spațiu, timp, decor
și personaje;
- Prin redarea gesturilor și a mișcărilor nuanțează contextul unei secvențe dramatice prin evidențierea reacțiilor
și atitudinilor personajelor, având funcție caracteriologică, adăugând detalii relevante tipologiei acestora.