„O scrisoare pierduta”

I.L. Caragiale

Intre marii clasici ai literaturii romane, Caragiale este considerat

geniu incontestabil si maiestru suprem al comediei si poeziei de scurte
dimensiuni. Este autor al operelor: „D-ale carnavalului” , „O noapte
furtunoasa” , „O scrisoare pierduta” ( comedii ), „Napasta” ( drama ),
„Conul Leonida fata cu reactiunea” ( farsa ), „In vreme de razboi”,
„La hanul lui Manjoala” , „Lantul slabiciunilor”
Specie: comedie realista de moravuri cu elemente de modernism
Elemente de modernism:

 Comicul absolut
 Fiintarea eroilor exclusiv la nivelul limbajului
 Spatiul scenic e simbolic
 Amestecul registrelor stilistice
 Situatiile dramatice
Nascuta inca din antiuchitate comedia este o specie a genului
dramatic in care sunt zugravite, intr-o maniera satirica, tiuri umane,
moravuri ale societatilor si carente de caracter
Comedia are un final fericit si un rol moralizator. Comicul este o
categorie estetica ce are ca efect rasul, acesta fiind generat de
contrastul dintre esenta si aparenta, pretentii si realitate, „frumos si
urat” (Aristotel)
Teme: degradarea vietii politice, sociale si private, lupta pentru
putere, imoralitatea vietii de familie.
Titlu: sugereaza, prin articolul „o”, faptul ca „scrisoare pierduta”
este unul dintre multele mijloace de santaj in lupta politica. Prin
repetarea situatiei scenice ( si Dandanache se foloseste tot de o
scrisoare ca arma de santaj ) scrisoarea devine un simbol al coruptiei
si al compromisului dar si depersonalizarii individului intr-o lume in
care pana si obiectele ajung obiecte de negociere.
Compozitie: 4 acte si 44 de scene
Timp si spatiu: actiunea se petrece „in capitala unui judet de munte,
in zilele noastre”. Spatiul scenic e simbolic: anticamera casei
prefectului, sala mare a primariei, gradina lui Zoe. Timpul real e
limitat la 3 zile: 11-13 mai 1883, dar precizarea ambigua „in zilele
noastre”, ingaduie o permanenta actualizare a acestui timp carnavalesc
Evenimentele din primele 3 acte te aglomereaza intr-o singura zi
(vineri 11 mai), iar actul final muta actiunea peste 2 zile, in ziua
alegerilor si al desemnarii castigatorului ( duminica 13 mai ).
Conflicte: conflictul principal este unul derizoriu ce imbraca
aparenta unui conflict politic.
Confruntarea nu se produce intre doctrine si idei politice pentru ca
opozantii fac parte din acelasi partid de guvernamant:

 Aripa conservatoare: ce detine puterea (Trahanache, Tipatescu,

Farfuridi)
 Aripa reformatoare: ce doreste sa ajunga la putere (Catavencu si
dascalimea).
Exista si un conflict secundar genereat de temerele de tradare din
partea prefectului, ale lui Farfuridi si Branzovenescu
Incipit-final: incipitul propune o situatie scenica frecventa in
teatrul lui Caragiale: pierderea unei scrisori. Chiar daca incipitul si
finalul operei nu sunt simetrice piesa are o arhitectura circulara in
sensul ca atmosfera destinsa din final reface situatia initiala a
personajelor cea de dinaintea pierderii scrisorii.
 Constructia subiectului:
In expozitiune se realizeaza conflictul de interese intre grupul lui
Catavencu si cel a lui Trahanache si Tipatescu
Intriga e determinata de pierderea scrisorii de dragoste de catre Zoe
si de aparitia lui Trahanache cu vestea detinerii ei de catre adversarul
politic (Catavencu). Trahanache considera, insa, scrisoare o
„plastografie”
In desfasurarea actiunii intra o serie de fapte. Catavencu care furase
scrisoarea de la cetateanul turmentat, pretinde sa fie sustinut in alegeri
de grupul celor care detin puterea. Tipatescu reactioneaza impulsiv si
ordona arestarea lui Catavencu. Arestat ilegal, Catavencu e eliberat la
decizia lui Zoe si invitat sa negocieze. El refuza insa cu tenacitate,
orice oferta a lui Tipatescu: mosia zavoiului, postul de primar, functia
de avocat de stat. Astfel, el obtine promisiunea lui Zoe ca va fi
desemnat candidat.
Farfuridi si Branzovenescu, ingrijorati de o posibila tradare, vor sa
trimita o telegrama la centru, insa Pristanda o opreste si aduce o alta
„depesa” prin care cei de la centru impun candidatura lui Dandanache.
Disperarea lui Zoe creste cand afla de la Dandanache ca si el s-a
folosit in alegeri tot de o scrisoare de amor gasita pe care nu o
inapoiaza cum a promis.
Punctul culminant consta in desemnarea candidaturii lui
Dandanache urmata de incaierarea rivalilor politici, incaierare soldata
cu pierderea scrisorii de catre Catavencu (o avea ascunsa in captuseala
palariei).
Deznodamantul e vesem. Cetateanul turmentat gaseste palaria lui
Catavencu si gasind scrisoarea o inapoiaza „adresantului”. Zoe se
bucura, iar Catavencu conduce festivitatea in cinstea noului ales.
Imbratisarile, sampania, atmosfera de veselie, subliniaza in mod ironic
„curat constitutional”.
 Tipuri de comic:
1. Comic de situatie
Situatiile comice care starnesc rasul sunt:

 numararea steagurilor de catre ristanda,

 pierderea si regasirea scrisorii,
 intalnirea Catavencu-Tipatescu,
 intrarile si iesirile cetateanului turmentat,
 aparitia lui Dandanache
Se remarca si prezenta quiproquo-ului (= confuzia generata de
faptul ca un personaj este luat drept altul ) intrucat Dandanache face o
confuzie intre sot si amant
2. Comicul de moravuri
Defectele si moravurile umane satirizate sunt:
 Imoralitatea vietii publice si a familiei
 Triunghiul conjugal
 Tradare
 Minciuna
 Furt
 Santaj
 Falsitate
 Trafic de influenta
Astfel Caragiale satirizeaza o societate imorala, o lume pentru
care sa nu mai existe nici o sansa de reabilitare sau salvare
3. Comicul de caractere:
Incadrarea personajelor intr-o tipologie comica avand o
dominanta de caracter ( elemente ce tin de clasicism )
 Zaharia Trahanache homo politicus, tipul demagogului,
al inselatului
  Zoe tipul cochetei, al adulterinei
 Catavencu tipul demagogului, al arivistului
 Stefan Tipatescu tipul Don Juanului, al arivustului, al
amorezului, al junelui prim
 Farfuridi tipul demagogului, al imbecilului absolut
 Branzovenescu tipul demagogului
 Pristanda tipul slugalnicului, al functionarului umil, al
slujitorului lingusitor
 Dandanache tipul demagogului, al decrepitului
 Cetateanul turmentat tipul omului simplu, al alegatorului
4. Comicul de limbaj
Limbajul folosit de personaje are o pronuntata functie de
caracter. Cu putine exceptii ( Zoe si Tipatescu ), personajele se
exprima gresit intr-un limbaj presarat cu dezacorduri,
tautologii, cuvinte stalcite, truisme, contradictii in termeni:
 Pristanda: famelie, bompier, curat murdar / misel /
caraghioz / constitutional ( tic verbal )
 Farfuridi: la 12 trecute fix, iubesc tradarea dar iubesc pe
tradatori, dati-mi voie ( tic verbal )
 Trahanache: ai putintica rabdare ( tic verbal ), sotietate
fara printipuri care va sa zica ca nu le are
 Catavencu: dupa lupte seculare care a durat aproape 30
de ani, industria romana este admirabila, sublima dar
lipseste cu desavarsire
 Dandanache: eu, care familia mea de la patuzopt in
camera, zdronca-zdronca, lupta lupta si da-i si da-i si
lupta
 Cetateanul turmentat: eu cu cine votez ( tic verbal )
Caragiale adopta aceeasi conduita ca si Titu Maiorescu si Mihai
Eminescu, dusmani ai demagogiei politice, ai betiei de cuvinte.
5. Comicul de nume
Nu este doar o sursa de amuzament, ci si o modalitate de a
sugera trasaturile dominante ale personajelor. „Caragiale
sustine ca: nu pot sa vaz figura pana nu ii stiu numele”, iar
Garabet Ibraileanu opineaza ca: „dramaturgul a facut
concurenta starii civile”.
 Zaharia Trahanache: numele lui sugereaza zahariseala,
ramolismentul, dar si capacitateade a se modela in functie
de interes, de cei de la centru si de dorintele lui Zoe
( Trahanache = coca moale usor de modelat )
 Zoe: numele ei inseamna „viata” in limba greaca
sugerandu-se faptul ca ea conduce din umbra viata
poetica. Apelativul „joitica” sugereaza contrastul intre
esenta si aparenta.
 Nae Catavencu: numele lui vine de la „cata” ( persoana
barfitoare ) si de la „cataveica” ( haina cu 2 fete ) si
sugereaza demagogia si ipocrizia
 Pristanda: numele lui are legatura cu un joc Moldovenesc
in care se bate pasul pe loc, ceea ce sugeraza ca el nu
evolueaza, dar si ca joca asa cum ii canta stapanii.
Prenumele sau contureaza imaginea mediului social din
care provine
 Stefan Tipatescu: numele lui vine de la „tip” si sugereaza
un om cu o personalitate puternica, insa apelativul
„Fanica” contureaza contrastul esenta-aparenta
 Agamemnon Dandanache: Agamemnon = nume
razboinic, homeric, cuceritor al Troiei, insa apelativul
Gagamita sugereaza ridicolul. In plus cuvantul „dandana”
inseamna boacana.
 Farfuridi si Branzovenescu: numele lor au rezonanta
culinara sugerand degradarea
 Personaje:
Caragiale aduce in scena o lume de antieroi, de marionete, cu
miscari nearticulate, inexemplare umane in asa masura de degradare
incat nu ne lasa nici o speranta
Stefan Tipatescu:
Este conceput ca un personaj de echilibru dramatic, fiind ferit de
caricatura si avand acces la anumite calitati intelectuale si afective. El
se detaseaza de acest univers de marionete, fiind singurul capabil de
ironie, calitate a spiritului rar intalnit la eroii comediilor lui Caragiale.
La adapostul functiei de prefect, el isi foloseste avantajele in propriile
sale manevre si accepta si micine „ciupeli” ale lui Pristanda pe care si-
l face servil cosiderand ca se afla in serviciul sau, nu al comunitatii.
Tipatescu reactioneaza abuziv si deseori trece peste lege: ordona
arestarea lui Catavencu, cenzureaza depesele de la telegraf. Cand
Trahanache ii aduce vestea existentei scrisorii, el da dovada de
disimulare si chiar isi afiseaza revolta. Pe de alta parte, in fata lui
Farfuridi si Branzovenescu ia o figura de victima in fata propriei sale
sensibilitati pentru partid.
Tipatescu se numera printre putinii indivizi sensibili din comedia lui
Caragiale. Pasiune lui pentru Zoe pare sincera, el chiar ii propune sa
fuga impreuna insa ea refuza. Este o fire nervoasa, impulsiva cu o
personalitate puternica si cu un temperament coleric. Trahanache il
caracterizeaza direct: „baiat bun, cu carte, dar iute”
In situate de criza isi cenzureaza firea impulsiva prin luciditate si
diplomatie.
Tipatescu are constiinta puterii absolute si comportamentul unui
stapan care poate schimba destinele celorlalti
 In concluzie Tipatescu face parte dintr-o lume imorala.
Zaharia Trahanache:
Este presedintele la nivel local al partidului de guvernamant si al
mai multor comitete si comisii. Ca sef de partid isi joaca rolul perfect
pentru ca are experienta si cunoaste manevrele politice. El raspunde
santajului lui Catavencu cu un contra santaj de unde reiese spiritul sau
treaz si capacitatea de a gasi punctele slabe. Pare mai verosimil faptul
ca el nu e naiv, ci tolereaza cu ingaduinta relatia amoroasa dintre sotia
sa si Tipatescu.
Ticul sau verbal „ai putintica rabdare” este un truc indelung
verificat, o forma a amanarii prin care incearca sa castige timp pentru
a calcula urmatorul pas. Pentru Zoe are un adevarat cult si nici o
dovata nu ii schimba parerea admirativa despre ea.
In concluzie Trahanache este atat abil, meticulos ai calculat, cat si
naiv si desensibilizat.
Zoe:
Este o femeie voluntare si ambitioasa care apeleaza la toate armele
feminine pentru a-i manipula pe cei din jur. Dintre personajele
feminine ale comediilor si schitelor lui Caragiale, Zoe este cea mai
cultivata, inteligenta si abila. Singura intr-o lume a barbatilor ( viata
politica nu era accesibila femeilor in vremea aceea ) Zoe e cea care ia
deciziile. Ea se inscrie intr-un triunghi de efect, acela de sotie-amanta
si-si imparte viata intre doi barbati. Ea e alarmata ca Fanica nu va mai
fi prefect dar nu accepta sa fuga cu el. Cand pierde scrisoarea e
agitata, nervoasa, apeleaza la gesturi teatrale, insa dupa ce o
redobandeste devine calma si linistita. Legatura ei cu Tipatescu e
banuita de multi, stiuta de subaltern, dar niciodata demascata.
 In concluzie, Zoe conduce din culise intreaga viata politica a
orasului, manipuland toti barbatii, fie prin specularea slabiciunilor
afective, fie prin vointa de fier.