RELAŢII SEMANTICE: SINONIMIA, ANTONIMIA, OMONIMIA

Sinonimele sunt cuvintele care au acelaşi înţeles sau aproape acelaşi înţeles,

dar formă diferită. Ele pot fi substituite unul prin altul în context, fără ca

semnificaţia ansamblului să se schimbe.

Bogăţia sinonimelor limbii române are cauze istorice: pe fondul originar latin,

de-a lungul veacurilor, graţie vecinătăţii noastre, s-au suprapus cuvinte slave,

14

>>> Ficţiunea literară

Aplicaþii

maghiare, turceşti şi greceşti. Din secolul al XIX-lea (prima jumătate), multe

cuvinte romanice, în special din franceză, au intrat în vocabular, „reromanizând”

limba română. Adăugându-se celor vechi, aceste cuvinte au creat o mare

diversitate sinonimică.

Există două categorii mai importante de sinonime:

a) Sinonime totale (în număr mic) reprezintă acele cuvinte ale căror

sensuri coincid perfect (de ex.: soţie - nevastă, amic - prieten, lexic - vocabular,

cupru - aramă, cameră - odaie, speranţă - nădejde).

b) Sinonime parţiale (o categorie vastă) sunt cuvintele al căror înţeles este

apropiat, fără a coincide total (de ex.: cuvânt - discurs, tărie - fermitate, a

trimite - a expedia etc.). Ele au doar un sens comun şi celelalte sensuri

diferite, neputând fi înlocuite unele cu altele decât uneori (de ex.:

ciudăţenie - bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, curiozitate, drăcie, minunăţie,

năstruşnicie etc.). În general, definirea termenilor din dicţionarele

explicative (de ex., în DEX) se sprijină pe sinonimia parţială.

Antonimele sunt cuvinte cu formă diferită şi sens opus (uşor - greu, a veni - a
pleca, frumos - urât). Relaţia de antonimie este o opoziţie clară între doi termeni

cu sensuri contrarii (util - inutil), dar şi un raport de complementaritate (bărbat

- femeie).

Omonimele sunt două (sau mai multe) cuvinte cu formă identică şi sens total

diferit. Între cele două sensuri nu există nici o legătură semantică: leu - „animal

de pradă”, leu - „monedă naţională”.

1. Explică natura specială a relaţiei semantice dintre aceste cuvinte folosite

în poezia Porunca de Tudor Arghezi: taţi - mame; băiat - fată.

2. Caută sinonime pentru cuvintele poruncă şi crâncene.

3. Indică sinonimul neologic pentru fiecare dintre următoarele cuvinte:

a) amănunt, belşug, călătorie, cină, poftă, slăvire;

b) adânc, asemănător, ceresc, pământesc, limpede, roditor;

c) a aduna, a dovedi, a încuviinţa, a însoţi.

4. Găseşte câte un sinonim şi câte un antonim pentru cuvintele: ameliorare,

atractiv, autentic, benefic, beneficiu.

5. Construieşte contexte pentru omonimele: broască, lac, somn, capital, liliac, ochi,

toc, vie, cal.

RELAŢII SEMANTICE: POLISEMIA

Polisemia reprezintă capacitatea unor cuvinte dintr-o limbă de a avea mai

multe înţelesuri. De aceea, polisemia este considerată o categorie semantică

fundamentală.

Polisemia se opune monosemiei (= însuşirea unor cuvinte de a avea un

singur sens: ca, de pildă, prenume, aritmetică, bacil ), raportul dintre cuvintele

polisemantice şi cele monosemantice fiind net în favoarea primei categorii.

Condiţia ca un cuvânt să fie polisemantic este ca între sensurile sale să existe

legături, mai uşor sau mai greu de identificat. Prin urmare, un cuvânt

polisemantic are două sau mai multe sensuri care se află într-un raport de

interdependenţă.