OMONIMIA – identitate perfectă în planul expresiei (al formei sonore) și diferență totală în planul conținutului

semantic;

OMONIMELE – cuvinte identice d.p.d.v. formal și complet diferite ca sens;

leu somn

Omonime totale: lac cursă

Omonime parțiale: masă bandă

Omonime lexico-gramaticale: - forme identice din paradigma unor părți de vorbire diferite;

cer sare

Ex.:

deși ea / ia

Ex.:

1. Folosiți omograful umbrele în două enunțuri univoce, apoi într-un enunț echivoc (să poată produce cu
adevărat confuzie), după modelul:
a. Are doi copii. A făcut două copii.
b. A primit banii pentru copii.
 Exerciții – omonimie

1) Explicați cele două interpretări posibile ale titlului (unui volum): „Competiția continuă.”
Ce diferențe gramaticale și semantice sunt între ele?

2) Multe jocuri de cuvinte constau într-o modificare sau o substituție într-o sintagmă, de
obicei una relativ stabilă (într-o unitate frazeologică). Arătați, pentru fiecare exemplu de
mai jos:
a) care este punctul de pornire (sintagma inițială);
b) ce modificare s-a realizat;
c) ce sens ar putea avea noua sintagmă;

• stângul la replică;

a) sintagma „dreptul la replică”;

b) cuv. „drept” a fost înlocuit cu „stâng”, pornind de la omonimia termenului drept

o persoană care se exprimă eronat (din persp. subiectului; momentului);

• reforma fără fond;

• mai mult ca prefectul;

• purtător de cuvinte; • statul de drepți; • economia de paiață; • bufonul nuclear; • isteria

neamului; • mica duplicitate.
3) Explicați în ce constă experimentul poetic următor. Care este relația dintre text și titlul său?

...Par-
fumurile unor
crinoline par
fumurile unor
crini! O, line
par fumurile
unor crino-
line...
(Șerban Foarță, Placă – puțin – defectă)

(Limba și literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Alexandru Crișan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu,
Florentina Sâmihăian, Rodica Zafiu, Editura Humanitas Educațional, 2006)
 Polisemantismul

acord (a) conduce

Definire

• „...când aceluiași înveliș ori complex sonor i se asociază un număr de

două sau mai multe înțelesuri, avem de-a face cu fenomenul cunoscut sub
numele de polisemie sau polisemantism” (Theodor Hristea)

• termen polisemantic = cuvânt cu două sau mai multe înțelesuri; oricât de

numeroase ar fi sensurile unui cuvânt polisemantic, ele sunt întotdeauna
mai mult sau mai puțin înrudite sau apropiate;

• Sensurile unui cuvânt polisemantic

Ceresc (adj.) 1. care ține de bolta cerului, privitor la cer;

2. dumnezeiesc, divin;

3. (fig.) fermecător, minunat;

Sens propriu: de bază = primar, cel mai cunoscut și mai frecvent

secundar = ce rezultă printr-o analogie, depinzând de context;

figurat= neobișnuit, cu valoare expresivă;

Denotația reprezintă sensul conceptual sau cognitiv al unui cuvânt, pur intelectual,
fundamental și relativ stabil. Conotația reprezintă (într-o interpretare mai largă)
orice sens emotiv, afectiv al unui cuvânt, care se adaugă denotației. Denotația e una
singură, conotațiile pot fi multiple [...]. (Angela Bidu-Vrânceanu, Dicționar de
terminologie lingvistică)

Exerciții

1. Alcătuiți câte un enunț cu sensul conotativ al cuvintelor: sete, a înflori, inimă,

lume și drum.
2. Comentați fragmentul:

Dându-și trestia-ntr-o parte,

Stă copila lin plecată
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.
(Mihai Eminescu, Crăiasa din povești)