Pleonasm

Definiție

 Pleonasmul este o eroare de exprimare constând

în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii,
prepoziţii care se repetă în mod inutil în aceeaşi
idee (DEX 2009)
Pleonasmul

 este utilizarea sau redarea unui anumit număr mai mare de elemente de expresie decât ar fi
strict necesar pentru redarea unui anumit conţinut, alăturarea unor elemente care au un
înţeles identic ori asemănător sau dintre care unul se cuprinde în altul”[Avram Mioara,
Pleonasmul şi tautologia, p. 3].
 Pleonasmul este „vedeta semantică” a lucrărilor normative, fiind discutat de numeroşi
lingvişti, deşi nu este una dintre cele mai grave greşeli de exprimare”[Dragomirescu Adina,
101 greşeli de lexic şi de semantică, p. 121]
Cele mai frecvente cauze ale apariţiei
structurilor pleonastice:
 -neatenţia,
 graba în exprimare,
 scăderea exigenţei când este vorba de enunţurile proprii,
 dorinţa de a fi cât mai expliciţi,
 intenţia de a convinge,
 preocuparea de a da o intensitate şi mai mare cuvintelor care au o notă afectivă sporită şi
ignoranţă,
 “din incultura lingvistică şi din semidoctism,
 insuficienţa cunoştinţelor lexico-etimologice.
Pleonasmul

 nu este prezent doar în limba română, ci în orice limbă, iar exprimările de acest gen
contravin principiului economiei lingvistice.
 Acest fenomen lingvistic este o tendință universală a vorbirii, asociată firii umane și este
un fenomen greu de evitat.
Pleonasme tolerabile

Pleonasme ce nu pot fi condamnate:

 am văzut cu ochii mei,
 am auzit cu urechile mele
 oale și ulcele
 praf și pulbere
 întuneric beznă
astfel de pleonasme nu pot fi condamnate, nu pot fi considerate greşeli stilistice, deoarece, dacă o anumită
noţiune ne impresionează puternic, simţim nevoia săinsistăm asupra ei.
Spunând de două, eventual de mai multe ori, numele noţiunii, ni se pare că i-am mărit numărul, intensitatea ei.
Este un fel de acumulare sau concentrare semantică, un adaos la ceea ce există, la ceea ce am spus deja, dar care
nu satisface pe deplin necesităţile noastre afective.
Unele pleonasme provin din calc lingvistic (procedeu mixt de îmbogăţire a lexicului
şi frazeologiei unei limbi) si, potrivit lingviştilor, foarte multe dintre construcţiile
calchinate sunt de origine franceză:

a prevedea viitorul- prevoar vavenir •

 a îngheţa de frig – geler de froid
 • a coborî în jos – descendre en bas
 • nul şi neavenit - nul et non avenue
 • l-am auzit cu urechile mele- je l'ai entendu de mes oreilles
Exemple de pleonasme des întâlnite:

 Leac vindecător: adjectivul „vindecător” nu mai este necesar caci leacul are drept rezultat vindecarea,
 Alcoolemie în sânge: sensul determinantului „în sânge” este inclus în definiţia cuvântului
„alcoolemie”-prezenta alcoolului in sange.
 Bulion de roşii: sensul determinantului „de roşii” este inclus în definiţia substantivului determinant
„bulion” (pastă conservată din pătlăgele roşii-DEX).
 Marele magnat: adjectivul mare este cuprins în definiţia substantivului „magnat”, care are la bază
adjectivul latinesc „magnus” -mare. Corect ar fi magnatul industriei etc.
 A masacra în masă= a ucide cu sălbăticie şi în masă oameni care nu se pot apăra. Sensul verbului „a
masacra” include şi sensul determinantului „în masă”.
 A aduce aportul: Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, aportul este contribuţia adusă
de cineva într-o acţiune comună. A aduce aportul este un pleonasm pentru ca se repetă verbul „a aduce”.
Efecte negative asupra exprimării

 Conştientizarea efectelor negative asupra exprimării pe care le au pleonasmele intolerabile

ar conduce la evitarea acestor îmbinări de către tot mai mulţi vorbitori. În procesul
comunicării verbale se impune mai multă grijă pentru proprietatea termenilor şi, ori de câte
ori e necesar, e bine să fie consultate diverse dicţionare, gramatici sau orice alte lucrări
normative şi corective.
 Pleonasmele din vorbirea de toate zilele sunt mai puţin „periculoase” decât cele atestate în
presă, emisiuni radiofonice sau televizate. „Pericolul” rezidă în faptul că ele pot fi luate de
către „consumator” (cititor, auditor, spectator) drept model de exprimare. Limba presei și a
audiovizualuluitrebuie să fie nu numai expresivă, ci şi corectă.
Exemple de pleonasme

-avansaţi în faţă -cicatrizarea rănii

-biografia vieţii -jurământ solemn
-alienat mintal -conducere managerială
-activitate laborioasă -local public
-alegeri electorale -asigurarea securităţii
-limuzină de lux -a ateriza la sol –
-limonadă de lămâie - performanţă remarcabilă
-entuziasm înflăcărat -concluzie finală
-înalţi prelaţi bisericeşti -dăinuie permanent
Exemple de pleonasme

-jurământ solemn – -pacient bolnav

-conducere managerială -stea luminoasă
-asigurarea securităţii -marea majoritate
-a ateriza la sol -edilul oraşului
–performanţă remarcabilă -cioban la oi –
-concluzie finală -arşiţă toridă –
-dăinuie permanent -atac agresiv
-performanţă excepţională -primejdia rea
Exemple de pleonasme

Migrenă de cap; Urcă sus;

A colabora împreună; Coboară jos;
Pasaj de trecere; A survola peste;
Pereche de doi; Abundenţă mare;
Cerere de demisie; A se bifurca în două;
Partaj între părți; Avalanşă de zăpadă;
Foarte vast; A avansa înainte;
Caligrafie frumoasă; Amestec eterogen;
A șopti încet; Ceremonie solemnă;
A urma în continuare; Amploare mare;
Exclusiv numai; A anticipa dinainte;
Pubele de gunoi; Folclor popular;
Dar, totuși; Gamă diversificată;
Urmează apoi. Bancnotă de hârtie;
Polemică contradictorie; Abuz exagerat;
Aversă de ploaie; Perspectivă de viitor;
Deplină unanimitate;
Tabletă de limba română

 [Link]
Cacofonie. Ce este cacofonia?

 Cacofonia este o suprapunere de sunete discordante sau un amestec discordant de sunete.

cuvântul „cacofonie” vine din limba greacă: kakos înseamnă „rău, urât” şi phonie, „voce”.
 Cacofoniile, denumite şi disonanţe, nu reprezintă greşeli în vorbirea propriu-zisă, dar
produc succesiuni neplăcute de sunete sau chiar formarea accidentală de cuvinte
dezagreabile sau cu sensuri nepotrivite.
 Cacofoniile sunt, aşadar, inestetice şi trebuie să fie evitate de către un vorbitor în public.
Acestea intervin, de obicei, în vorbirea liberă, atunci când discursul este improvizat, iar
mesajul nu are o ordine a ideilor bine stabilită.
 Vorbitorul de performanţă trebuie să pună accentul pe precizie în exprimare pentru a obţine
efectul maxim scontat. Cacofonia nu înseamnă doar alăturarea silabelor „ca-ca” sau „ca-
că”, ci şi a silabelor formate, spre exemplu, cu sunetul L: petalele lalelelor, generali liberali
etc.
Cacofonia prin asimilare
 De asemenea, cacofonia se poate produce şi atunci când nu este respectat hiatul (pauza dintre cuvinte).
 Dacă nu este respectat hiatul din cuvinte diferite, supranumit şi „de trecere” în succesiunea de două
vocale, una aflată la capătul unui cuvânt, iar cealaltă, la începutul următorului, se poate produce o
disonanță. Şi aici, un element adăugat de dificultate este dat de vocalele identice.
 Ex:„ca apa” (capa), „începe emisia” (încep misia), „artei ireale” (artei reale).
 Din păcate, nici succesiunea de consoane identice în cuvinte alăturate nu face munca vorbitorului mai
uşoară. Cazuri de asimilare consonantică (articularea asemănătoare a consoanei învecinate), precum
„cu cât te îndrepţi” (cu câte îndrepţi), „idolul lor” (idolu’ lor), „privesc calin” (pri- vesc alin), pot face
propoziţia neinteligibilă sau transformă complet mesajul transmis.
 Şi vocalele a şi o din limba română pot produce cacofonii atunci când sunt întâlnite alăturat, adică la
finalul unui cuvânt şi la începutul cuvântului imediat următor. Acestea nu sunt cacofonii consonantice,
ci vocalice, iar rostirea lor poate avea un efect neplăcut asupra auzului şi ar putea deforma chiar sensul
propoziţiei.
 Ex: „Roberta Anastase” citit Robertanastase, „o oştire” citit o ştire, „camera albastră” citită
cameralbastră, „părea abătut” citit păreabătut etc.
Cacofonii acceptate în limbajul literar

 Biserica Catolică,
 Banca Comercială Română,
 Ion Luca Caragiale,
 tactica cavalerească,
 epoca Capitalistă.
Cum evităm cacofoniile?

 Reformulați: Merge ca calul– poate fi reformulat în: Merge precum

un cal.
 Căutați sinonime pentru unul dintre cuvintele care ar putea
compune o cacofonie
 Evitați adăugarea cuvântului ȘI:Eu ca cadru didactic – poate fi
reformulat în: Eu în calitate de cadru didactic. Nu avem de ce să
spunem niciodată:  Eu, ca și cadru didactic.
Tabletă de limbă

 [Link]
Tautologie

 1. Greșeală de limbă care constă în utilizarea unităților lexicale omorizice (având aceeași
rădăcină) în același enunț: a scrie o scrisoare, a dansa un dans, a vorbi o vorbă etc.
 2. Fenomen sintactic care constă din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu
funcțiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care,
exprimând identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune.
 Ex. Când cobori, cobori
 A fost cum a fost...
Tabletă de limbă

 [Link]