Sunteți pe pagina 1din 6

Exprimarea corectă şi nuanţată: evitarea erorilor semantice şi de expresie

Tipul de eroare
semantică şi de Definiţie. Caracteristici Exemple
expresie
Anacolutul Este o greşeală de exprima-
re, fenomen de discontinui-
tate sintactică specific ex-
primării orale, care constă în
continuarea unei structuri
sintactice prin alta echiva-
lentă ca semnificaţie, dar in-
compatibilă ca formă
Tipuri:
a) al cazului a),, El, iar privind de săptămâni/Îi cade
dragă fata”(M.Eminescu)

Moşneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de


lacrimi.
„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la
locul naşterii mele... parcă-mi saltă şi acum inima
de bucurie!”
„Căci Dumnezeu păşind apropiat/Îi vezi lăsată
umbra printre boi”(T.Arghezi)
b) neconservarea persoanei b) Eu, când am înţeles ce vrea de la mine,
pronominale sau verbale a fost imposibil să accept.
c) al inconsecvenţei număru- c)”Dar, fiindcă te întorci ..., lasă-ţi butca
lui să vină pe urmă şi aideţi cu
noi!”(P.Ispirescu)
„Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur.”(M.
Eminescu)

d) dezacordul formelor pro- d) „Este o criză, care, ascultă-mă pe mine,


nominale (mai ales al ce- că dv. nu ştiţi, care, mă-
lor relative) şi folosirea nţelegi!”(I.L.Caragiale)
greşită conjuncţiilor/locu-
ţiunilor conjuncţionale „Nu fi duşmănos, că cine face, face-i-
se”(C.Negruzzi)
„...dar acuma, cu regret, este imposibil din mai
multe puncte de vedere, care le ştie
dumnealui...”(I.L.Caragiale)
„..ei cum au dat de căldurică, pe loc li s-au muiat
ciolanele”(I. Creangă)
L-am căutat pe Gheorghe, care nefiind acasă, l-am
luat pe Ion.
„Cine m-a luat pe mine/Nu vreau să-mi fie
ruşine.”(folclor)
*anacolut tolerat de limba literară: Cine tot
vorbeşte, lucrul nu-i sporeşte.
„Cui îi place-n crâjm-a bea/Nu doarme tătă
noaptea”(v. dublul rol sintactic al pronumelui
relativ)
Confuzia-atracţia Eroarea semantică se
paronimică (v. eti- produce atunci când un
mologia populară) paronim, mai cunoscut şi
mai utilizat de vorbitori, îl
substituie pe cel mai puţin
cunoscut şi mai puţin
utilizat.
Cauze:
-structura paronimelor
(cvasiomonime); a investi (a folosi o sumă de bani)
-necunoaşterea exactă nici a a învesti (a împuternici)
sensului lor, nici a etimoa- a colabora (a conlucra)
nelor a corobora (a consolida, asprijini)
a (se) enerva (a se înfuria)
a inerva (a forma, anatomic, reţeaua de
nervi)
ori (conjuncţie disjunctivă; sau, fie)
or (franţuzism, conjuncţie
adversativă;dar, însă)

Trăieşte pe speţele părinţilor săi.


Era un ecologist inveterat.
Neavând suficienţi bani pentru excursia în Belgia,
a rămas acasă în mod fortuit.
Întâlnirea lor s-a produs într-o conjectură
favorabilă.
Am ascultat un adagiu bine interpretat.
Cenzura folosită după primele patru silabe
contribuie la ritmicitatea versului.
În urma unei conjecturi favorabile, am ajuns
patron.
Adunarea constituentă şi-a realizat dezideratele.
Mihai a avut un deferent cu Marcel.
Este totală lipsă de echitaţie în lumea asta!
Poliţaiul Pristanda era scrofulos la datorie.
În vorbirea curentă utilizăm stilul familiar/familial.
Tânărul era un emigrant/imigrant din Chile.
Îl enervează/inervează comportamentul său.
Omul de afaceri şi-a apropiat/ apropriat terenurile
învecinate.
Ministrul a fost învestit/investit în funcţie de cu-
rând.
Comunicarea/comunicaţia a fost întreruptă brusc.
Pleonasmul Reprezintă o eroare semanti-
că, repetarea inutilă a acelu-
iaşi conţinut prin mai multe
cuvinte sau expresii înveci-
nate în enunţ.
Tipuri:
a)pleonasme acceptate:
a)mujdei de usturoi, a cronometra timpu,l
caligrafie frumoasă, muncă laborioasă,
culesul recoltei, harta mapamondului,pla-
nuri de viitor

b)pleonasme intolerabile: b)lucru prevăzut în vederea...,placă


comemorativă dezvelită în memoria...,a
aniversa un număr de ani, a se bifurca în
două, autobiografia mea, aconvieţui lao-
laltă, a reveni iar/din nou

Profesorul a repetat din nou întrebarea, pentru că


răspunsul elevului schiţa doar sumar tematica pro-
pusă.
În scurta alocuţiune rostită în faţa absolvenţilor,di-
rectorul a inclus un exemplu pilduitor de compor-
tament.
aport adus, a prefera mai bine/mai mult, a urma în
continuare, a coabita cu cineva, a se califica mai
departe, medicul a consultat pacientul, contraban-
dă ilegală, convingere fermă, fiasco de proporţii,
muşchi file, într-un final, a avut o puternică hemo-
ragie de sânge, mâncarea emană un iz plăcut, a
fost inculpat sub acuzarea de complicitate, averse
de ploaie, întregul mapamond, condiţii mai deose-
bite, paneuropenismul din întreaga Europă, vechii
paleocreştini, noul neocomunism,a supraetaja pes-
te, este posibil să fie admisibil /credibil/ lăudabil/
pasibil/susceptibil, a se contrazice reciproc, a se
interpune între ei, a continua să persiste, mare
magnat,/notorietate/dezastru/colos/geniu, chipul
cum, autobiografie proprie
-gradele de comparaţie la adjective cum sunt:mort,
colosal, ultim, remarcabil, principal, ulterior etc.
-verbele a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a
se reduce, a se resemna, a se restrânge, a se rezu-
ma+numai, doar; -încă+mai
„Angel radios!De când te-am văzut întâiaşi dată
pentru prima oară, mi-am pierdut uzul raţiunii.”(O
noapte furtunoasă)
„Bărbatu- meu sufere groaznic de gelozie şi e în
stare a fi capabil să te omoare.”(idem)
Tautologia În limbajul curent, repetarea
aceluiaşi cuvânt sau a acele-
iaşi expresii este o eroare se-
mantică.
Într-o operă literară sau în
mesajele publicitare, tauto-
logia este o figură de stil a
repetiţiei, constând în repe-
tarea aceluiaşi cuvânt cu
altă funcţie sintactică.
Tipuri:
a)tautologii parţiale: „Tu ...din tânăr precum eşti/Tot mereu
întinereşti”(M.Eminescu)

„Vom visa un vis ferice...”


Cerem oricui respectarea cerinţelor.

b)tautologii totale: „Dealu-i deal şi valea-i vale,/Mândra-i


mândră până moare...”(text folcloric)
„Ce e val ca valul trece”(M. Eminescu)
„Femeia, tot femeie, zise Lăpuşneanul
zâm-
bind”(C. Negruzzi)
„Eu îs bun, cât îs bun, dar şi când m-a
scoate cineva din răbdare... ”(I. Creangă);
„Să vă fie casa casă, / Să vă fie masa masă.”
(Pluguşorul); „Unde sapă sapa locul/ Sare din
pământ norocul”(T. Arghezi);Casa casei tale.
(slogan publicitar);„De glumeţ, glumeţ era moş
Nechifor, nu-i vorbă.;„Codrule, codruţule”
*efect expresiv: un bărbat e un bărbat, nu-i frumos
ce-i frumos, legea e lege, ştiu eu ce ştiu, vorba-i
vorbă, zâna zânelor, frumoasa frumoaselor, „Frate,
frate, dar brânza e pe bani!”, Nu tot omu-i om;
Copilu-i copil.; Vara trece ea cum trece.; A mers el
cât a mers. „Vorbeşte ca să vorbească”

Cacofonia Este o îmbinare de sunete i- Te-am întrebat dacă cartea este a ei.
dentice cu efect acustic ne- Las la latitudinea ta rezolvarea problemei.
plăcut (în silaba finală a u- „...o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le a-
nui cuvânt şi în silaba iniţi- re!...”(Zaharia Trahanache)
Tânărul îi explică că a fost obligat să procedeze a-
ală a celui imediat următor)
şa. Această întâmplare i-o povesti Nelu lui Lucian.
sau trezind asociaţii nedorite Niciun gest nu e mai generos decât să sădeşti un
şi care trebuie evitată în vor- pom la marginea drumului. L-am ajutat pe Mircea
bire ca şi coleg. Intrarea la lac..., Tehnica comporta-
cacofonie # eufonie mentistă..; El merge la liceu., Luptă cu curaj.
(pronunţarea armonioasă) *Ion Luca (virgulă)Caragiale este cel mai impor-
tant dramaturg al nostru.;tactica cavalerească, ban-
cacofonii tolerate: ca comercială, placa continentală,biserica catolică
Hipercorectitudinea Este o abatere lingvistică de
(hiperurbanismul) un tip special, datorată preo-
cupării vorbitorilor de a se
conforma limbii literare, ma
nifestată în modificări fone-
tice, gramaticale ori grafice,
determinate de false analo-
gii.
Clasificare (după Theodor
Cristea):
1.Fenomene fonetice, deli- hiperfranţuzisme: „bleumaren”, pentru
mitate : „bleumarin” (fr. bleu à la marine)
„poplen” pentru „poplin”(fr. popeline)
a) după originea cuvinte- hipergermanisme: (şpicher, ştart, ştandard,
lor: şpray), împrumutate din franceză şi
engleză, unde grupurile consonantice „sp”,
„st” se citesc aşa cum se scriu (pronunţarea
cu „ş” fiind, însă, frecventă în limba
germană)
hiperenglezisme (Waterloo, numele unei
localităţi din Belgia, asociat cu nume
Ue-lin-tăn englezeşti ca „Welington”, este pronunţat
prin hiperurbanism „Uaterlo” în loc de
„Vaterlo”, sau „Cicago”în loc de „Şicago”,
pentru oraşul american Chicago)

b) după natura fonetică a -hipercorectitudine consonantică:


modificărilor: „piftea” în loc de „chiftea” (trc. köfte),
„gioben” în loc de „joben” (fr. jobin),
„juvaier” în loc de „giuvaier” (trc. geva-
hir):
-hipercorectitudine vocalică:
samă (mgh. szam), scris şi rostit „sea-
mă”, cu forma „ea” hipercorectă, ca re-
acţie la pronunţarea dură a lui „s/z” în
Moldova; forma hipercorectă de „misa-
dă”, în loc de „mesadă” se explică prin
trecerea lui „e” neaccentuat la „i”, după
modelul lui „ficior”, „fimeie”

2.În morfologie şi sintaxă, „partea a întâia”, unde „a” nu este jus-


formele hipercorecte şi tificat şi necesar ca în „partea a doua”;
analogice sunt de tipul: „copii noi născuţi” în loc de „nou năs-
cuţi”, sau „oameni puţin politicoşi” în
loc de „puţin politicoşi” şi sunt rezulta-
tul analogiilor greşite dintre adjective şi
adverbe; Problemele trebuiesc rezolvate
(în loc de trebuie), reprezintă un exem-
plu de acord hipercorect

diessel –diesel; stress- stres; boss-bos;


pron. dizăl jazz-jaz;motto-moto; claun-clovn; sanguin-
gez/ğaz sangvin; soliloc-solilocviu; ecuestru-
ecvestru; şprint-sprint; ştuc-stuc; şpagat-
spagat; ştate de plată- state de plată;
avanpremieră-avampremieră; avampost-
avanpost; Instambul-Instanbul; măghiran-
maghiran; performer-performeur; revelion-
reveion; magazioner-magaziner; bungalow-
bungalou bungalou; iceberg-aisberg; break-brek-
break automobil brec; tumoare- tumoră; service-servis;
break/brec (la tenis) coafor-coafeur; sandvici -sendviş; vehicul-
brec vehicol; laitmotiv-leitmotiv; ultragiu-ultraj;
preerie-prerie; proroc-prooroc;
• formele eu, ea, el, ei, eşti, eram, erai,
era, eraţi, erau se scriu cu „e” şi se
pronunţă cu „ie”
• agreease-agrease; creease-crease;
procreesa-procrease;
• se păstrează grafia şi pronunţia
originară pentru: quasar, Qatar,
cŭasar Quebec, Quito
catar
chito chebec
Etimologia Constă în substituirea unui lăcrămaţie; neologismul înlocuit: recla-
populară neologism printr-un cuvânt maţie; etimologia greşită a lăcrima cu
creat ad-hoc, asemănător u- sens de a se plânge, a-şi spune cuiva
nuia din vorbirea uzuală, co- nemulţumirea;
mună, dar şi neologismului geantă latină; neologismul înlocuit: ginte;
etimologia greşită:geantă;
Ghiţă Pristanda: scrofulos (scroafă-scru-
pul) la datorie, deşi are renumeraţie mică
(a număra-remuneraţie); boliclinică (pentru
policlinică), încuibaţie (pentru incubaţie),
funegru (pentru funebru); mutual (în loc de
mut, muteşte); vindecativ (în loc de vinde-
cător); monstră (în loc de mostră)