Tautologie

Tautologia constă în repetarea unui termen, pentru a se scoate în evidenţă identitatea

termenului repetat cu cel dintâi.

De obicei, tautologia are forma unei propoziţii sau a unei fraze. Prin tautologie nu se
urmăreşte definirea unui anumit termen, ci se accentuează trăsăturile acestuia (legea este
lege, elevul este elev, datoria este datorie).

Din punct de vedere sintactic, tautologia este o construcţie în care se repetă un cuvânt,
dar cu funcţie sintactică diferită, de cele mai multe ori termenul repetat având funcţia
sintactică de nume predicativ („Omul este om"). Se realizează relaţii tautologice atât la
nivelul propoziţiei („De cântat nu cântă"), cât şi la nivelul frazei („Ea este ceea ce este").

PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor

cuvinte sau a unor construcţii cu acelaşi înţeles:

a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laolaltă
a cere o solicitare
a conlucra împreună
a conţine în cuprins
copartener
a dăinui permanent
a ecraniza un film
genunchiul piciorului
hemoragie de sânge
a îngheţa de frig
mijloace mass-media
perioadă de timp
persuasiune convingătoare
a poposi pentru odihnă
a prefera mai bine
(5) procente la sută
a rămâne în continuare
 a relua din nou
a repeta încă o dată
a rescrie iar
a reveni din nou
scurtă alocuţiune
a urca sus
a urma în continuare
vestigii trecute

CACOFONIA este sonoritatea supărătoare a unor silabe alăturate, de multe ori cu tentă
vulgară. Utilizarea virgulei între cele două silabe nu este eficientă, aşadar nu este
recomandabilă, pentru că sunetele respective rămân alăturate în continuare.

Evitarea cacofoniei se face prin intermediul câtorva părţi de vorbire, cum ar fi: decât,
drept, faptul că, asemenea, întrucât (în loc de pentru că), articole proclitice ori pur şi
simplu reformulând enunţul.

Cele mai frecvente cacofonii sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); că/ca; cu/co; că/co;
că/cu; că/când; cii/ru; pul/a.

De exemplu:
Astăzi facem ora de chimie la laborator./ Astăzi facem ora de chimie în laborator.
Aceasta este o politică care enervează electoratul. / această politică enervează
electoratul.
A întocmit o analiză economică care nu se bazează pe realitate. / A întocmit o analiză
economică fără să se bazeze pe realitate.
Regret că_colegii mei nu sunt de acord. / Regret că nu sunt de acord colegii mei.
Sunt deprimat, pentru că caut de mult o soluţie. /Sunt deprimat, întrucât caut de mult o
soluţie.

De data asta pleca către exterior. / De data asta pleca spre exterior.
Ca consilier are noi responsabilităţi. I In calitate de consilier are noi responsabilităţi.

Locuinţa lui este la fel ca casa mea. / Locuinţa lui este asemenea casei mele.
A fost desemnat ca candidat la Senat. / A fost desemnat drept candidat la Senat.
Trebuie ca cineva să răspundă. / Trebuie să răspundă cineva.
Am venit cu rugămintea de a-mi motiva absenţele. / Vă rog să-mi motivaţi absenţele. /
Am rugămintea să-mi motivaţi absenţele.
Cu timpul a înţeles toate problemele. / In timp, a înţeles toate problemele.
In timpul acesta vorbea profesorul. / în acest timp, vorbea profesorul.
Tipul acela nu-mi place/ Acel tip nu-mi place.

*Antonimul pentru cacofonie este eufonie, care înseamnă succesiune armonioasă de

sunete, efect auditiv plăcut.

*Norma literară condamnă folosirea lui ca şi (sau a lui ca, virgulă) în loc de ca pentru
evitarea cacofoniilor (şi cu atât mai mult când acest pericol nu există), în construcţii de
tipul ca şi consilier/ ca, virgulă, consilier - care pot fi înlocuite prin construcţii directe
precum "a fost numit consilier" sau "l-a luat drept consilier" ori "în calitate de
consilier".

PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur

sunet) şi cu sensuri diferite.

Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume.

Complementul este de mai multe feluri. Ei i-am făcut un compliment.

Atenţie!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al
atracţiei (confuzie paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul celui mai
puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul acesta gradul de incultură.

conflicte familiare în loc de conflicte familiale

(familiar = intim, apropiat; familial = legat de familie)
localitatea originală în loc de localitatea originară
(original = deosebit, aparte; originar — de origine)

Mic dicţionar de paronime

abilitate (pricepere) - agilitate (sprinteneală, supleţe);

apropiere (acţiunea de a se apropia) - apropriere (acţiunea de a însuşi un lucru străin)
arbitral(hotărât de arbitru) - arbitrar (după bunul plac);
carbonier (care se referă la cărbune) - carbonifer (ramură industrială care se ocupă cu
extracţia şi prelucrarea cărbunelui);
complement (parte de propoziţie) - compliment (laudă, măgulire);
eferenţă (respect, consideraţie) - diferenţă (deosebire);
dependenţă (a fi dependent de ceva) - dependinţă (încăpere auxiliară: baie, bucătărie,
cămară);
emigraţie (expatriere) - imigraţie (a se stabili într-o ţară străină);
eminent (remarcabil, excepţional) - iminent (care nu poate fi oprit);
(a) enerva (a înfuria, a indispune) - (a) inerva (în biologie, despre terminaţiile unui
organ sau ale unui ţesut);
familial (privitor la familie, destinat familiei) - familiar (intim, apropiat, cunoscut);
glacial (de gheaţă, rece) - glaciar (eră glaciară);
(a) investi - (a face o investiţie financiară) - (a) învesti (a acorda unei persoane un drept,
o funcţie, o demnitate);
libret (arie muzicală) - livret (legitimaţie militară);
literal (cuvânt cu cuvânt, textual) - literar (referitor la literatură);
oral (transmis prin viu grai, verbal) - orar (program pe ore);
ordinal (care indică ordinea unor obiecte) - ordinar (obişnuit, vulgar);
original (neobişnuit, propriu unei persoane) - originar (privitor la origine, obârşie);
petrolier (referitor la petrol, navă pentru transportul petrolului) - petrolifer (bogat în
petrol, zăcăminte);
temporal (care indică timpul) - temporar (de scurtă durată, momentan)

OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles
total diferit:
Barca pluteşte pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nouă.
El a luat nota nouă la istorie.
îrinâ poartă pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă poartă un brad.

• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronunţă la fel, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu
diferă nici accentul se numesc omofone:

mii
— mii de roiuri de albine - numeral;
— mi-i drag de el -pronume + verb
car:
—car ghiozdanul în spate - verb;

—cred c-ar vrea o prăjitură - conjuncţie + verb.

Omonimele sunt de mai multe feluri:

- lexicale;
- lexico-gramaticale;
- morfologice.

a) Omonimele lexicale pot fi:

- totale - omonimele care au forme flexionare identice:
leu / leu---------lei / lei
 Mai am doar un leu în buzunar. Mai am doar doi lei în buzunar.
De la circ a scăpat un leu. Am văzut mulţi lei la Zoo.

- parţiale - omonimele nu au forme flexionare identice:

Masa:
mese (de bucătărie)
mase (de oameni)
Bandă:
bande (de răufăcători)
benzi (magnetice)

b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părţi
de vorbire diferite:
Noi:

— adjectiv:
Am caiete noi.
— pronume: Noi plecăm imediat.

Nouă:

— adjectiv: Am o rochie nouă.

— numeral: Am obţinut nota nouă la istorie,

Poartă:

— substantiv: Am o poartă mare.

— verb: El poartă o vestă verde.

Atenţie!
* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au şi ele aceeaşi formă
şi înţelesuri diferite. Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele: - omonimele
nu au legătură de sens între ele: bancă - din parc; bancă - unde se depun banii.

-cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar:

masă - obiect de mobilier;
masă - mâncare, ospăţ.

* Unele cuvinte sunt polisemantice în anumite contexte şi omonime în altele. De

exemplu, cuvântul masă. În situaţiile de mai sus, este polisemantic, dar este omonim cu
sensul de mulţime: în faţa catedralei era o masă de oameni.
 Mic dicţionar de omonime

(a) abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot catolic);

(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă

din planta-mamă);

ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă

în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);

banc (ridicătură de nisip, grup de peşti) - banc (glumă,

anecdotă);

bancă (scaun lung) - bancă (instituţie financiară);

barem (măcar, cel puţin) - barem (normă, criteriu de evaluare);

bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă

(formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);

carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie, ocupaţie);

casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin bani);

leu (animal) - leu (unitate monetară);

noi (pronume) - noi (adjectiv);

sare (verb) - sare (substantiv);

SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic

Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe sinonime sunt

neologice: limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis; cinstit/onest; (a)
îngădui/(a) permite; (a) cere/(a) solicit a etc.

Există mai multe tipuri de sinonime:

a) Sinonimele totale - sunt puţine la număr şi se stabilesc între cuvinte vechi, regionale
şi cuvinte literare sau între denumirile populare şi termenii tehnico-ştiinţifici:
inimă=cord; cupru=alamă; dalac=antrax; timp=vreme; repede=iute; varză=curechi;
porumb=cucuruz, păpuşoi etc.
b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între cuvinte
vechi şi cuvinte mai noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.

În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei sinonimice şi se

optează pentru unul dintre ele, în funcţie de particularităţile contextului.

Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau între două
expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.

Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre

Un cuvânt cu mai multe sensuri are sinonime pentru fiecare sens: -

arbore
— copac: Bradul e un copac.
— pom: Mărul e un pom.

Mic dicţionar de sinonime

abilitate (subst.) - destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate. iscusinţă, isteţime,

îndemânare, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug,meşterie, (reg.) apucătură,
(înv.) maravet, practică;

absolut (adj., adv.) - adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect

profund, total, integral, suprem;

(a) afirma (vb.) - a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice,

a se evidenţia, a se remarca, (pop.) a cuvânta. (a) anula (vb.) - a abroga, a desfiinţa, a
infirma, a invalida, a suprima, a rezilia, a revoca, a desfiinţa;

bravură (subst.)- bărbăţie, curaj, eroism, neînfricare, vitejie.

cutezanţă, îndrăzneală, neînfricare, temeritate, (pop.) voinicie;

capriciu (subst.) - chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă,
sclifoseală, toană, (pop.) scăiâmbăială, (reg.) năbădaie;

citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit, ştiutor;

cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire (subst.) -

perfecţionare, plenitudine, perfecţiune;

distins (adj.) - ales, deosebit, rar, superior, remarcabil, eminent,

ilustru, select, stilat, manierat, politicos, aristocrat, elegant, (fam.) şic; • (adj.) - rezistent,
solid, tare, tenace, agresiv, bătăios, brutal, nestăpânit, violent;

efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, vremelnic; (a) emoţiona (vb.) - a
impresiona, a înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza;

falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună,

perfidie, prefăcătorie, viclenie;

(a) găzdui (vb.) - a adăposti, a primi, (pop.) a pripăşi, a sălăşlui;

(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (pop.) a oblădui,
(arh.) a ocârmui;

harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic, zelos,
(livr.) laborios. imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, născocire,
plăsmuire, scornire;

joc (subst.) -joacă, zbenguială, zbânţuială, zburdălnicie, (sport)

dispută, întrecere, meci, partidă;

limbaj (subst.) - limbă, vorbire, grai, exprimare, stil;

mediocru (adj.) - comun, mijlociu, potrivit, obscur, modest, redus, scăzut;

motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, argument, (pop.)

noimă;

nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos,

rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, contraindicat, (livr.) pernicios;

obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare,

aroganţă, sfruntare, trufie, tupeu;

ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat, nestricat,
nevătămator;

patetic (adj.) - duios, emoţionant, impresionant, înduioşător,

mişcător, răscolitor, tulburător, vibrant, (arh.) simţitor;

petiţie (subst.) - cerere, memoriu (arh.) jalbă;

precept (subst.) - învăţătură, normă, principiu, regulă, povaţă;

(a) raţiona (vb.) - a chibzui, a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a reflecta;

revoltă (subst.) - răscoală, răzmeriţă, rebeliune, tevatură, revoluţie;

satisfacţie (subst.) - bucurie, desfătare, mângâiere, mulţumire, plăcere;

sfios (adj.) - ruşinos, sfiicios, timid;

succes (subst.) - izbândă, reuşită, ispravă, victorie;

(a) tinde (vb.) - a aspira, a dori, a jindui, a năzui, a pretinde, a

râvni, a ţinti, a visa;

vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate, vlagă,
impetuozitate..