l FAMILIA LEXICALA

O definitie generala a familiei lexicale este: multimea cuvintelor derivate, cu un radical

comun si inrudite semantic.
Partea a doua a definitiei este foarte importanta pentru ca elevii au tendinta sa grupeze
cuvintele in familii lexicale, doar dupa segmentul comun (radicalul sau radacina). Din cauza
aceasta, apar impreuna cuvinte ca: alb, albastru, albanez..., ignorandu-se faptul ca familia
lexicala cuprinde cuvinte inrudite ca sens.
O familie lexicala contine cuvinte diferite ca valoare gramaticala, care pornesc de la un
cuvant de baza.
Cuvantul de baza se poate mentine sau nu cu forma intreaga, in paradigma familiei, adica se
poate identifica intotdeauna cu radicalul/ cu radacina.

Ex.: actor – actoras; actoricesc; actorie

Cand cuvantul de baza se trunchieaza de-a lungul derivarii, inseamna ca din el ramane doar
un radical (radacina). Radicalul poate suferi mici alterari: ţarã (ţar-/ tãr-); scoala (scoal-/ scol-),
dar nu va fi niciodata inlocuit. La radical se adauga afixele (prefixe si sufixe). Prefixele se alipes
inaintea radicalului; sufixele in urma acestuia.
Fiecare derivat in parte este un cuvant nou creat, a carui clasa morfologica (lexico-
gramaticala) poate sa difere de clasa cuvantului de baza.
Pe parcursul derivarii, filiatia cuvintelor demonstreaza ca nu toate unitatile lexicale deriva
direct din cuvantul de baza; unele deriva din derivate anterioare.
Aici este un punct nevralgic al analizei in scoala.
Sa analizam componenta a doua familii lexicale, pentru exemplificare:
cruce
crucis  < cruce + suf. -is
incruci < in + cruci
incrucit < incruci + suf. -(i)t
incrucisa < in + crucis + suf. -a
incrucisator < incrucisa + suf. -ator, etc.

scoala
scolar < scoala + suf. -ar
scolarime < scolar + suf. -ime
scolaresc < scolar + suf. -esc
scolarita < scolar + suf. -ita

In familia lexicala a cuvantului scoala intra si imprumuturile neologice analizabile,

scolariza, si scolaritate.
Familia lexicala cuprinde si cuvinte compuse care contin cuvantul de baza al familiei
respective.
Astfel, cal-de-mare intra in familia lexicala a cuvantului cal precum si in cea a cuvantului
mare. In schimb, nu va intra calare care va fi cuvntul de baza al altei familii: calari, calarie,
calarime, calaresc, calaras.
 Sunt excluse din familia lexicala si expresiile.
Familia lexicala mai selecteaza si cuvinte care isi schimba valoarea morfologica (frumos =
adj.; frumos = adv.). Deci, aceste cuvinte intra in familie de doua ori: ca adjectiv si ca adverb.

DERIVAREA CU PREFIXE
De regula, prefixele nu schimba clsa morfologica a cuvintelor pe care le creaza: sters
-nesters; face - desface. 
O greseala tipica in scoala este decelarea prefixului *im-, la cuvintele unde prefixul in- a
suferit o modificare fonetica. Analiza corecta a acestor cuvinte este:

imbarbata < in + barbat + suf. -a

imbelsugat < in + belsuga + suf. -(a)t
impaciui < in + pace + suf. -ui
imblanzi < in + bland + suf. -i

Dictionarul explicativ vine in sprijinul oricarui elev care vrea sa se lamureasca in aceasta
problema.
Acest dictionar arata formarea fiecarui derivat si originea cuvintelor imprumutate.
Prefixe mai productive in limba romana actuala sunt:

con-, des-, in-, ras-, ne-, re-, etc.

O problema aparte o constitue elementele de compunere, cu forma fixa; care se adauga in

fata unor cuvinte pentru a forma cuvinte noi.
In DEX sunt inventariate numeroase elemente de compunere, dupa cum urmeaza:

anti- (contra): antitetanos, antirabic, antigripal.

inter- (intre): interbelic, interastral, interlocutor.
lacto- (cu lapte): lactoferment, lactovegetarian, lactofiltru.
logo- (cuvant, vorba): logoped.
macro- (mare): macrobiotica, macrocosm, macrostructura.
micro- (mic): microamper, microscop.
mecano- (mecanic): mecanochimic
moto- (pus in miscare cu ajutorul unui motor): motoblindat, motocicleta...
moldo- (moldovean): moldovalah.
multi- (pluralitate): multiform, multiblindat.
neo- (nou, recent): neoclasic, neoclasicism, neoromantic.
non- (nu): nonconformist, nonfigurativ.
orto- (conform cu, drept): ortocentric, ortografie, ortodiagonala.
para 1- (foarte tare): paraleu.
para 2- (contra): parafoc, parafulger, parasunet.
peri- (in jurul) : periarterita, pericord, pericarpatic.
pan- (tot, intreg): panteism, panaceu, paneuropean.
paleo- (vechi): paleoclima, paleocristin.
 pluri- (mai multi): pluriflor, pluriform.
plus- (mai mult): plusdezvoltare, plusvaloare.
post- (dupa, ulterior): postfata, postdata, postmeridian.
port- (purtator de): portchei, portochelari...
pre- (inainte, anterior): preadolescent, premergator.
pro- (pentru): profeminist, prodemocratic, promonarhist.
proto- (primul): protoistoric.
pseudo- (fals): pseudoartist, pseudoprefix.
radio- (referirea unei marimi la radiatia electromagnetica): radioastronomie.
ras- (intensificare): rasfierbe, rascroi.
reo-(curgator): reospalator.
stra 1- (vechi): strabun, stranepot...
stra 2- (foarte): strafund, strafulgera.
sub- (pozitia inferioara a unui obiect fata de altul): subacvatic, subansamblu.
super- (peste): supercotrol, superarbitru.
supra- (deasupra, peste): supraabundent, supraaglomerat.
semi- (jumatate): semivocala, semidoct, semizeu.
silvo- (despre padure): silvomecanizare, silvotundra.
simili- (asemanator): similigravura.
tehno- (in legatura cu tehnica): tehnoredactare, tehnoredactor.
tele- (la distanta; de departe): telebusola, telefotografie.
termo- (caldura): termoacustica.
trans- (dincolo): transcarpatic, transparea, trassiberian.
tri- (trei): trident, tricromatic.
tus- (toti): tustrei; tustrele.

Multe din aceste elemente de compunere sunt la origine (greaca, latina) cuvinte de sine
statatoare.

DERIVAREA CU SUFIXE
Limba romana este de tip derivativ. Procedeul imbogatirii vocabularului prin derivare cu
sufixe este foarte productiv. Sufixele confera derivatelor un anumit sens lexical de:

(1) diminutive – substantive, adjective, adverbe al caror inteles sugereaza micsorarea

obiectului/ insusirii obiectului/ actiunii; diminutivele pot avea inteles intensiv, superlativ, afectiv.

-el (baietel); -ea (ramurea); -ica (baietica, subtirica); -ioara (inimioara); -cioara
(cascioara); -ita (fetita); -as (fluturas); -ulet (ursulet); -us (vitelus); -isor (incetisor); etc.

(2) augmentative – substantive, adjective al caror inteles sugereaza marirea obiectului,

insusirii obiectului:

-an (baietan); -andru (catelandru); -oi (casoi).

 (3) nume de agent – substantive si adjective care denumesc/ califica pe cel ce face
actiunea:

-tor (muncitor); -ist (trapezist, taranist); -as (cosas); -agiu (camionagiu, palavragiu);
-ar (cizmar); -easa (croitoreasa); etc.

(4) insusiri ale obiectelor – adjective calificative derivate:

-esc (tineresc, romanesc); -iu (auriu); -as (fruntas); -ibil (traductibil); etc.

(5) nume de colectivitati: derivate substantivale care implica serii de obiecte/ fiinte...

-ime (muncitorime); -et (bradet); -is (stejaris); -iste (porumbiste); -arie (lemnarie).

(6) caracterizarea actiunii – derivate adverbiale:

-este (iepureste); -is (îs) (taras-grapis).

Obs. A se face deosebirea intre -este si -esc ca sufixe lexicale si sufixe gramaticale.

Ex. tinereste - cuvant derivat (adverb).

citeste - forma flexionara a verbului a citi.

tineresc - cuvant derivat (adjectiv).

citesc – forma flexionara a verbului a citi.

(7) Denumiri abstracte – derivate substantivale:

-atate (bunatate); -eala (plictiseala); -ie (prietenie); -anta (cutrezanta).

(8) Actiune – derivate verbale:

-a (a brazda); -i (a inflori); -iza (umaniza); -ui (biciui).

In limba romana, cele mai productive sufixe sunt:

-itor -este -et -is -atate -ie -eala -ura

-esc -oi -ut -el -ita -ui -iza -ona

Sufixela -a, -ca (taran - taranca; bun - buna) realizeaza genul feminin. Ele se numesc sufixe
motionale.
Derivarea regresiva se bazeaza pe suprimarea sufixului sau a unui segment considerat ca
sufix.

cant < a canta; crez < a crede; risipa < a risipi; maslin < maslina; banan <
banana;
 COMPUNEREA
Ca si derivarea, compunerea este un procedeu intern de imbogatire a vocabularului.
Prin compunere, se reunesc mai multe unitati lexicale distincte, care dau nastere unui
cuvant compus, cu un inteles nou.
Cuvintele compuse se mentin cu sensul propriu, chiar daca la origine s-a operat o metafora.
Cuvintele compuse se disting de lucutiuni si de expresii tocmai datorita acestui fapt.
Locutiunile si expresiile exploateaza sensul figurat al cuvintelor. Grafica cuvintelor
compuse difera.
Ele se alatura: Europa Centrala, Niculaita Minciuna, Ministerul Invatamantului...; se
leaga prin cratima: bun-simt, stiintifico-fantastic, social-politic; se scriu legat: binevoitor,
optsprezece, oricat, asadar.
In combinatia cuvintelor cumpuse apar forme flexionate (in genitiv): Cuibul Dorului,
Vatra Dornei, barba-caprei... Analiza morfo-sintactica a acestora nu trebuie sa faramiteze
unitatea lexico-semantica in partile in care o alcatuiesc.
Asemanatoare cu cuvintele compuse sunt si sintagmele.
Sunt asemanatoare pentru ca si sintagmele mentin sensul propriu. Sintagmele sunt cuvinte
care se reunesc in formulari-tip: dor de tara, mana de lucru, schema de incadrare, lirica
erotica, invatamant mediu, cultura generala, trasatura constanta...
Spre deosebire de cuvintele compuse, sintagmele sunt fragile, putand fi reduse sau
dispersate in text.
Revenind la cuvintele compuse, remarcam faptul ca anumite clase morfologice genereaza
aceste constructii: substantivele, numeralele, adjectivele, adverbele, pronumele de politete
(demonstrative, nehotarate), prepozitiile, conjunctiile, interjectiile.
Substantive compuse: drum-de-fier, caine-lup, situatie-limita, zi-munca.
Adjective compuse: literar-artistic, albastru deschis, cumsecade, franco-roman.
Numerale compuse: nouasprezece, douazeci, o suta unu.
Pronume de politete: dumneata, dumneavoastra.
Pronume nehotarate: oricare, oricine, orice, careva, fiecine.
Prepozitii compuse: de la, de pe la, inspre.
Conjunctii compuse: ca sa, fiindca.
Interjectii compuse: lipa-lipa, hodoronc tronc, vai si amar.
Compunerea prin abreviere presupune reunirea initialelor fiecarui cuvant: CEE
(Cumunitatea Economica Europeana); CFR (Caile Ferate Romane)...
Se abreviaza, de asemenea, fragmente de cuvinte care intra in stuctura cuvintelor compuse:
RomTelecom, Rompres, Plafar, TAROM .

SCHIMBAREA VALORII LEXICO-GRAMATICALE

Prin acest mijloc intern de imbogatire a vocabularului, se realizeaza trecerea unui cuvant
dintr-o clasa morfologica (lexico-gramaticala) intr-alta. Procedeul se mai numeste conversiune.
In enuntul scumpul mai mult pagubeste, scumpul este deja un cuvant repartizat in clasa
substantivelor, obtinut prin articularea adjectivului scump.
 Se substantivizeaza prin articulare, verbe (un scris), numerale (doiul), adverbe
(aproapele), interjectii (oful), pronume (un oarecare).
Contextul deceleaza clasa gramaticala a unor cuvinte articulate: contra, deasupra,
dimineata, seara...
Ex.: Sertarele deasupra bibliotecii (prepozitie + s. G.).
Camerele de deasupra (adverb).
Ex.: Iarna geroasa alunga pasarile (substantiv in pozitie de subiect determinant
adjectival).
Iarna, poetii compun la gura sobei. (adverb).

Pentru ultimele doua exemple, functia sintactica, alaturi de vecinatatea lexicala au ajutat la
discriminarea subst./ adv.
Adjectivizarea participiului si a gerunziului este un alt exemplu de schimbare a valorii
garamaticale.

O pagina scrisa... o rana sangeranda...

Adverbializarea adjectivului se realizeaza intr-o anumita repartizare contextuala:

... o exprimare limpede/ gandeste limpede

adj./adv.