Moldova

Limba noastră-i frunză verde,

verde
Limba noastră-i o comoară
Un şirag de piatră rară/Pe moşie revărsată.
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Limba noastră-i foc, ce arde
Limba noastră-i limbă sfîntă
Avansaţi înainte,
oameni buni!
Am văzut o babă
bătrână.
Vă salut cu stimă şi
respect.
Avansaţi (vă rog)!

Vă salut cu tot respectul!

sau
Vă salut cu multă stimă!

Am văzut o babă.

sau
Am văzut o bătrînă.
 PLEONASM
• Îmbinări de cuvinte ale
căror sens se suprapune;
• Repetarea inutilă a unui
cuvînt (expresie) care deja
s-a comunicat;
• Greşeală de exprimare.
 Greşit Corect
Coboară jos din maşină! Coboară din maşină.
Mi-a făcut o surpriză Mi-a făcut o (mare)
neaşteptată. surpriză.
Va trebui să colaborăm Va trebui să colaborăm.
împreună.
Nu am proiecte pentru Nu am proiecte pentru
viitoarea vacanţă. vacanţă.
Prefer mai bine să rămîn Prefer să rămîn acasă.
acasă.
“Babă bătrînă cu dinţii de lînă.” (zicătoare)
“Cobori în jos, luceafăr blînd.”
(M. Eminescu)
“Trăind şi nemurind, te-oi sluji eu, măi
badeo.” (I. Creangă)
“Ce vrei tu?/-Noi? Bună pace!”
(M. Eminescu)
“Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte
fameni!” (M.Eminescu)
Iată adevărul gol-goluţ.

Eşti mincinosul mincinoşilor.

Mai întîlnim:
Azi, ca azi, dar să vezi mîine!
De bun, e bun, dar nu ajunge.
Nu asta am vrut să spun, am
vrut să spun că..
Repetarea acestor
construcţii lexicale sau a
aceluiaşi cuvînt este
izvorâtă din sărăcia de
limbaj, din incapacitatea de
a găsi un sinonim.
Această greşeală de
exprimare se numeşte
tautologie.
Denumirea vine din:

L. greacă
tautos = acelaşi
logos = cuvînt
 Tautologia
înseamnă
reluarea unui
cuvînt în
aceeaşi formă
 Tautologia

cu intenţie stilistică
(ca fig. de stil)
vicioasă
Dansul e dans, nu Dansul e cînd dansezi la bal.
ţopăială.
O rană e o rană. Rana e cînd te răneşte
Vorba e vorbă, şi fapta e cineva.
faptă. Vorba este cînd vorbeşti
cu cineva.
asociaţia de sunete
identice sau aproape
identice care
sugerează cuvinte
inestetice.
A sărit ca capra peste pîrlaz.
Ca căpcănul acesta nu-i
altul.
Prăjitura aceasta e un
deliciu ciudat.
Nici o cioară nu are pene
albe.
“Toate ca toatele, dar cînd am
auzit eu de tata, pe loc mi s-a
muiet gura.”
(I. Creangă)
“Doină, doină, cîntec dulce,
Cînd te-aud nu m-aş mai
duce.”
( text popular)
“Dealu-i deal şi valea-i vale
Mîndra-i mîndră pînă moare.”
“Cînd faţa mea se pleacă-n jos,
În sus rămîi cu faţa.”
(M.Eminescu)
“Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi cîmpia iara.”
(G. Coşbuc)
Pleonasmul înseamnă repetarea unui
sens fără repetarea cuvîntului: babă
bătrînă
Tautologia înseamnă repetarea unui
cuvînt fără repetarea sensului: toate ca
toate
Repetiţia înseamnă repetarea şi a
cuvîntului, şi a sensului: “Şi se duc pe
rînd, pe rînd”
 “Să-ţi fie atît de drag
cuvîntul,
Încît atunci cînd îl rosteşti
Să crezi că însuşi
Eminescu
Ascultă ce, şi cum
vorbeşti.”