GRIGORE

VIERU-
ACUM ŞI ÎN
VEAC”
MOTTO „ SALVE, SALVE,TRICOLORE

ASTĂZI S-A NĂSCUT GRIGORE.

LACRIMI,LACRIMI INCOLORE…

NE-AI LĂSAT SINGURI, GRIGORE.

Pe fonul activității rasună cântecul Scrisoare din Basarabia pe versul lui Grigore
Vieru interpretat de Fuego.
Amenajarea sălii: gazete de perete, stend cu diferite cărţi, o lumânare
aprinsă,busuioc, icoana, tricolorul și scumpa mama stând pe sovcă așteptind la
masa ca să vină ficeorul drag.

Prezentator I

Nimic nu se uită sub semnul unei cruci, căci Vremea trece, vremea vine. S-a stins
lumânarea poetului tribun Grigore Vieru ,care ne-a lăsat un tezaur inestimabil,
ne-a lăsat speranţa marilor noastre împliniri naţionale,devenind ,prin aceasta
cheia de boltă a neamului românesc. Un mort plâns de mulţime mai poate
schimba ceva în lumea asta, spunea el profetic .Dar pentru a schimba ceva trebuie
să luptăm în fiece clipă , fiind înarmaţi inclusiv cu opera viereană , cu sufletul de
copil al poetului.

Prezentator II

Sunt 10 ani de când poetul nu-şi mai aşteaptă oaspeţi de ziua lui, dar aceştia vin
să-i adreseze următoarele mesaje: Numele tău e şi numele meu, e şi numele
nostru, numele Basarabiei, al României întregi. Poete, n-ai fi putut niciodată fi
mai simplu decât iarba , de aceea ca firul de iarbă vei sparge peste veacuri.

Prezentare Pauer Point despre viaţa şi activitatea lui Grigore Vieru.

Prezentator I

Grigore Vieru afirma:

Poetul: „Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de colbul zilei, mă
înseninează... Când nu mă prea înţeleg cu cei mari, fug la copii. Ei mă primesc şi
mă înţeleg întotdeauna”.

Prezentator I

Atunci când compunea versuri pentru copii, poetul mărturisea, că scriindu-le,

aude şi melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor. Versurile sale au, de
fapt, o melodie unică, de neconfundat şi este de înțeles de ce în spaţiul natal
această creaţie este atât de populară şi de iubită…

Iese tata la balcon

Iese tata la balcon

Şi mă strigă: Măi Ion? /Cred că am făcut ceva / Dacă m-a strigat aşa? /Dacă nu
făcea nimică / Mă striga: Măi Ionică?! (Nicov Grigore)

Pe ramul verde tace

Frumoasă-i limba noastră O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare Stă purcelul jos în paie:
Ascultă limba noastră „Sunt murdar. Murdar de tot.
De-ar spune şi cuvinte Trebuie să-mi fac o baie”
Când cântă la fereastră,
Şi s-a dus s-o facă-n glod ( Nicov G.)
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
(Musteață Gabriela elevă cl.III )
Sora

Am o soră mic-mică,
Gura ei – o floricică.
Purcelul Ea nu ştie să vorbească,
Ştie numai să zâmbească.

Formular -Am numai mama.

-Numele si prenumele?
-Numele mamei?
-Eu.
-Mama.

-Anul de nastere?
-Ocupatia ei?
-Cel mai tânar an
-Asteapta.
când se iubeau
parintii mei.
-Ai fost supus
Judecatii vreodata?
-Originea?
-Am stat niste ani închis
-Ar si semăn
În sine.
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Stiu toate doinele.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
-Profesiunea?
În pamânt strain. Anul 1945. 
-Ostenesc în ocna cuvintelor.
( Gorea Sandu, Cibanu Nadejda )
-Parintii?

Prezentator II

Sunt pline de înţelepciune aforismele poetului :

Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.

Dintre toate religiile , cea mai frumoasă este mama.

Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea ,poate să plece de acasă.

Cântecele „Casa părintească” , (interpretează Ciobanu Anastasia)

Urmează poeziile:

- Autobiografică

Mama mea viaţa-ntreagă

A trăit fără bărbat.
Singurei eram in casă
Ploi cu grindina când bat.
Mama mea viaţa-ntreaga, 
Stând la masă, ea si eu, 
Se aşeza intre mine
Şi Preabunul Dumnezeu.
Oh, si crede-aşa într-însul, 
Ca-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoana
Se străvede sub scântei. 

Si eu ţin atât la mama, 

Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Sa mă vâr să-l mâzgălesc.  (Suhari Sergiu elev în cl.IV)

Casa mea

Tu mă iartă, o, mă iartă,
Casa mea de humă, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Să-ţi trag radio şi lumină
Ţi-am făgăduit cândva
Şi că fi-vom împreună
Pieptul meu cât va sufla.
Dar prin alte case, iată,
Eu lumina o presor,
Alte case mă ascultă
Când vorbesc la difuzor.
Ţi-am luat-o şi pe mama
Şi-aţi rămas acuma, ia,
Vai, nici tu în rând cu lumea
Şi nici orăşeancă ea.
Las’ că vin eu cu bătrâna
Şi nepotul o să-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ţi bezna: „Hau!”
Şi vei râde cu băiatul
Ca doi prunci prea mititei
Şi vei plânge cu bătrâna
De dor, ca două femei.
Şi vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur şi durut,
Casa văduvă şi tristă
De pe margine de Prut.( Adelina Balica elevă cl.IX)

Prezentator I

Prezentare P.P. imagini cu poetul în diferite ipostaze

Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită

în peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al
excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în
enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere
Versurile lui se înscriu într-un program literar ce are ca element esenţial
apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a
refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi

Prezentator II

Urmează piesa „Răsai” interpretează Ciobanu Anastasia

Prezentator II

Mama!Ce cuvânt înălţător ! Primul nostru cuvânt ! Ce sentiment de dragoste ne

învăluie sufletul si un chip sfânt ne apare in fata ochilor atunci când îl rostim !
Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvântului înseamnă de fapt , la
Vieru dragostea pentru mama.

Urmează poeziile

Tăcerea mamei

Tăcută
Eşti, draga mea mama,
Tăcută.

Ca mierla
Ce-nhamă, deshamă, 
Ca mierla.
Ca frunza
Când merge la coasa,
Ca frunza.
Ca iarba

Când şade la masă,

Ca iarba.
Ca steaua

La moara când duce,

Ca steaua.
Ca piatra
Ce –aminte -şi aduce, 
Ca piatra. (Balan Natalia elevă cl.VIII)

Mama în casa noastră

Ne supărăm pe ea
Ca nu vede bine
Atunci când
Strică paharul
De cristal.
Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine

Atunci când in loc de pâine smolita

Pâine alba ne-aduce.
Ne supărăm pe ea
Că umblă încet
Atunci când
Ne face curat prin casa
Şi oaspeţii trebuie
Sa vina.
Ne bucuram
Ca nu vede bine,
Atunci când
Ne sărutăm soaţele tinere.
Ne bucuram
Ca n-aude bine,
Atunci când
Ne spunem cuvinte
De dragoste.
Ne bucuram
Că pe scări se urcă încet,
Atunci când
Nu mai putem să ne smulgem
Din îmbrăţisările
Mai dulci ca poamele.
Oh, mamele noastre,
Mamele! ( Negacioi Ecaterina elevă cl.VI)

Tu, iarba, tot ai mama?

Tu, iarba, tot ai mama?
De ai, de buna seama:
Atunci cand inverzesti,
De ea iti amintesti.

Tu, floare, tot ai mama?

De ai, de buna seama:
Atunci cand infloresti,
De ea iti amintesti.

Tu, steaua, tot ai mama?

De ai, de buna seama:
Atunci cand te ivesti,
De ea iti amintesti ( Lisnic Cătălin elev în cl.III)

Prezentator I

Suflet bun, sălășluind într-un trup sensibil, frământat de trăiri, sensibil la

arta adevărată, poetul , Grigore Vieru, a lăsat moștenire românilor de
pretutindeni o operă excepțională, plină de credință în Dumnezeu, de iubire de
oameni, de dor de mamă, de durere de țară. Poetul își ”cântă” sufletul în versuri
de o muzicalitate profundă care se simte de la prima vorbire și prima audiție,
fiecare poezie vieriană fiind o adevărată „rapsodie”. Poate cele mai cunoscute
piese pe versurile lui Grigore Vieru sunt cele interpretate de soții, Doina și Ion
Aldea Teodorovici, cea mai îndrăgită piesă fiind „Eminescu”. „Reaprindeți
candela” este o piesă pe versurile și muzica acelorași maeștri, interpretată cu
multă sensibilitate și de Dida Drăgan.
Cântecul „Iartă-mă” interpretează ( Ciobanu Anastasia)

"Sunt fericit că scriu în limba română. ..A scrie în română este ca şi cum
Dumnezeu te-ar închide în ochiul său, de unde vezi întreg Universul, chiar daca
Dumnezeu îl ţine închis, de teamă să nu te scape jos...

"Eu văd din interiorul limbii române întreaga lume, întregul Univers...întreaga
mişcare a planetelor, chiar daca ea, limba română nu are o circulaţie universală.

"Limba română este întâia graniţă a ţării mele care trebuie păzită, apărată şi
fortificată". (Sandu Gorea )
Prezentator II

Acestea declara Grigore Vieru in emisiunea Destine şi pasiuni pe care am realizat-

o în 2005 cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la naşterea poetului

Poezia - Salvaţi-va prin limbă

S-au otrăvit pe văi izvoare

Si mierea adunata-n floare.
S-a otrăvit barbar văzduhul
De ce s-a otrăvit si duhul, 
De ce si graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă si prin carte!
S-a otrăvit privighetoarea
Si firul ploii si ninsoarea.
S-a otrăvit barbar văzduhul
De ce s-a otrăvit si duhul, 
De ce si graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Prin limba si prin carte!
S-a otrăvit dulceaţa poamei
Si laptele din sânii mamei.
S-a otrăvit barbar văzduhul
De ce s-a otrăvit si duhul, 
De ce si graiul?!
Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!

Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă

Prin limba si prin carte!  (recită eleva clasei IV-a Mangos Andreea)

Prezentator I

Poezia
De-ai curge, tu, Prutule,
De-ai curge pe Nistru,
Să nu mă mai desparţi
De fraţii mei!
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Mureş,
Ca liber să pot asculta
Cântecul nostru,
Cântecul neamului meu!
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Olt,
Să nu
Mai fiu întrebat
Ce caut eu,
Ce caut în Ţara mea?! ( Garkusha Iveta eleva cl.VII)

Poietul

„Cântecul este sufletul urgent al vieții omenești. Cântecul este posibilitatea și

privilegiul artistului de a gândi auzit, cu voce tare, în mijlocul oamenilor. El este o
forță miraculoasă: îndulcește clipa omului trudit și potolește pe omul cel rău.
Cântecul seamănă copiilor: el nu poate stăvili răul, dar îl poate amâna.”
( Grigore Vieru)

Prezentator I

Capodopera a liricii lui Grigore Vieru este considerata, pe drept cuvânt si poezia
"Camăşile"

A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Şi, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.
Cămăşi mai vechi, mai noi –
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea şi gândul.
Şi iar luând cămăşile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat,
Şi fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Şi-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine? ( Mangos Inga elevă cl. IX)
***
Prezentator II

Nicolae Dabija spunea” Vieru a fost un exemplu de omenie şi cumsecădenie. Era o

fire atât de modestă ,încât se străduia să meargă printre noi parcă mai mult în
vârful degetelor,astfel încât să nu ne deranjeze”.

Un minut de reculegere în memoria poietului.

În final vă propunem să ascultaţi cum recită marele GRIGORE VIERU poezia

„Nu am moarte cu tine nimic”.

Nu am, moarte, cu tine nimic, 

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic.
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic.

Eu nici măcar nu te urăsc.
vei fi mare tu, eu voi fi mic.
Dar numai prin propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică. nu teamă-
Milă de tine mi-i.
Că n-ai avut niciodată mamă.
Că n-ai avut niciodată copii. 

Poezie didcată lui Grigore Vieru la 08 februarie 2009

Ți s-au stins de-asupra cărții,

Ântr-un mez de noapte trist,

Ochii tăi plin de durere

Astfel, cum ți-ai și prescris.

Ai citit ultima filă

Din mijlocul ei aproape.....

Noi nu vom închide cartea,

Ca pe recele-ți pleoape.

Vom lasa-o așa deschisă

După cum ne-ai poroncit,

Vomciti din ea cu lacrimi, cu un gînd de dor rânit.

Dormi în liniște,Maestre,

Versul tău rămâne-a fi,

Legământ pentru o țară

Legământ cât vom trăi........ (Fetescu Destina cl. IX)