INSTITUȚIA PUBLICĂ GIMNAZIUL CHIRCA

Activitate educativă
În memoriam:

Grigore Vieru - „în căutarea poeziei fierbinţi, a vieţii şi

a marilor rosturi umane”(M. Dolgan)

Moderator: Nacu Andriana, prof.

Sub un fondal muzical se recită:

Parcă ieri a fost Poetul

Binecuvântat de Dumnezeu,

Dar strivit de-o moarte crudă

S-a zidit în scrisul său.

Parcă ieri a fost Poetul –

Mitul graiului matern.

Astăzi îl citim în versuri,

Astăzi lauri i S-aştern.

1
Prezentator: Marele poet al contemporaneităţii Grigore Vieru este cel mai popular
şi îndrăgit poet din Republica Moldova, cel mai cunoscut poet cunoscut de cititorii
de toate vârstele. Poet al maturităţii şi al dragostei copilăreşti şi al plaiului natal,
Grigore Vieru se impune printr-o viziune specifică, printr-un stil particular şi o
tonalitate lirică aparte, graţie cărui fapt chiar chiar la nivelul primului contact cu
poezia simţim imediat sulful arzător al vieţii. Victor Crăciun afirma: „Vieru este
mai mult decât un poet, el este un destin...”.

Poezia „Cântec basarabean” Ceban Cristina

Nu cânta pădurii bine,
Cucule,
Că pădurii are cine,
Cucule,
Lui îi cântă mierlele
Şi privighetorile,
Cântă-mi, cuce, mie bine,
Că sânt singur ca şi tine,
Cucule.
...
Printre ramurile verzi,
Cucule,
Te auzi, dar nu te vezi,
Cucule,
Cânţi dureri, singurătăţi,
De-aceea nu te-arăţi,
Poate chiat îţi e ruşine
Că la Prut nu este bine,
Cucule.

2
Prezentator: Parcă mai ieri l-am văzut pe marele Grigore Vieru, poetul care s-a
înfrăţit cu dorul ca şi cu celelalte elemente ale universalităţii. Valoarea dorului îi
oferă autorului posibilitatea să amplifice la nesfârşit durata trăirilor cristalizate în
sufletul omenesc. Formula poeziei infiltrată de motivul dorului poartă o nuanţată şi
durabilă calitate estetică majoră. Cel mai fierbinte la Vieru mai atestăm
materializarea dorului matern.

Poezia Autobiografică: Andreea Svet

Mama mea o viaţă-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Prea singuri eram în casă
Ploi cu grindină când bat.

Mama mea o viaţă-ntreagă,

Stând la masă, ea şi eu,
Se aşeza între mine
Şi preabunul Dumnezeu.

Oh, şi crede-aşa într-Însul,

Că în ochii ei cei uzi
Chipul Lui de pe icoană
Se arată şi-L auzi.

Poezia Cântecul mamei: Corolenco Valentina

Nu-mi lua cercei şi salbe,
Că de-acum am plete albe.
Nu-mi lua năfrămi străine,
Că de-acum eu nu văd bine.
Rochie nu-mi lua de lână,
Că de-acum eu sunt bătrână.
3
 Încălţări nu-mi mai alege,
Că de-acum eu nu pot merge.
Ia mai bine norei, lasă,
Că ea-i tânără, frumoasă,

Iar eu, fiule, - s bătrână,

Cine m-o vedea-n tărână?

Poezia „Mâinile mamei”: Chirmicci Vlada

Când m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mână părintească,
A mamei mână părintească.

Duios, o, mâna ei întâi

Cu mâna dragei mele fete
S-au întâlnit la mine-n plete,
S-au întâlnit la mine-n plete.
...
O, mâna ei, o, mâna ei,
O, mâna ei, ca ramul veşted,
A-mbătrânit la mine-n creştet,
A-mbătrânit la mine-n creştet.

Prezentator: GrigoreVieru nu este alcineva decât lumina basarabenilor, el este

este o rugăciune şi o rugăminte la reconstruirea ideii de unitate naţională, sub egida
limbii române. El arde veşnic pentru lumina neamului nostru. De fapt, Vieru
devine o lumină mitologică în poezia contemporană.

4
Poezia „Scrisoare către Basarabia” (fragment); Maritoi Camelia
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai, şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.
Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Prezentator: Dintre toate fiinţele existente sub soare, Mama, cea care exprimă
maternitatea, este marele simbol şi marea temă în creaţia lui Grigore Vieru. Mama
este simbolul adăpostului, al căldurii, al dragostei şi hranei, care pe parcursul vieţii
îl însoţesc pe poet. Mama este cea care îndeplineşte slujba lui Dumnezeu. Mama în
viaţa omului deţine vârful emoţiilor. Simbolistica mamei este foarte bogată. Ion
Ciocanu menţiona că: „La Vieru Mama este nu altcineva decât Maica Maria”. Pe
mama poetul o vede ca un răsărit printre genele ei se înalţă luna. Tot mama este
echivalentă cu Duminica Mare.

Poezia „Nopţile mamei”: Mamot Valeria

Te chinuie nesomnul,
Durerea în oase.
Ai aprinde lumina
Şi-ai coase.
Dar dorm
Doamna şi domnul...
5
 Un glas tămăduitor
Te cheamă
În sat
Lângă grijile humii.
Ieşi la balcon cu teamă
Ca la marginea lumii.
Aduni până-n zori,
În pârg,/ Spice de nehodină.
Lumini pe târg:/ Mirişte străină.

Poezia „Mă rog de tine”: Moraru Doina

Mă rog de tine, ploaie –
Când zbor către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.

Mă rog de tine, codru,

Căci anii tăi tot fi-vor! –
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.

Mă rog de tine, iarbă,

Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală.

Mă rog de tine, munte, -

Cât zboru-o o să mă poarte,
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.
6
Prezentator: Criticul literar Alex Ştefănescu spunea că sub pana lui G. Vieru au
ieşit poate cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată în limba română
despre mamă, copilărie, grai matern. Poezia lui este expresia sensibilităţii ieşite din
comun, aproape dureroase. Fiind întotdeauna un copil în adâncul sufletului fiinţei
sale, este fără de îndoială cel mai mare poet pentru copii din literatura română şi
unul dintre cei mai mari din literatura lumii.

Poezia „Copilul care am fost”: Costetchi Mihaela

Am îmbătrânit.
Scriu caligrafic şi măşcat
Ca în primul an de şcoală.
În fiecare dimineaţă
Îmi bate la geam
Copilul care am fost.
Suflu în florile de gheaţă
Să văd cine-i.
Sunt fericit
Că am fost copil.

Prezentator: „Nu sunt decât o lacrimă a lui Eminescu” a declarat poetul la

lansarea cărţii Taina care mă apără. De la Eminescu Grigore Vieru moşteneşte
teiul, sentimentul dragostei, cantabilitatea versurilor, chemarea iubitei, meditaţia
filosofică, sacralizarea naturii, a Divinităţii, iar spre deosebire de Eminescu, la
Vieru mama este cea care păzeşte lăcaşul cuvintelor şi chilia sufletească. Eminescu
şi Vieru reprezintă expresivitatea şi originalitatea metaforei.

7
Poezia „Limpede ca lacrima” (fragment): Ivancenco Felicia
Mamă şi copilă şi crăiasă –
Astfel este Limba cea de-acasă!
Mamă şi regină şi Fecioară –
Astfel este Limba cea din Ţară,
Limba Română!
De departe vine – din colinde,
Din Psaltiri şi din condeie sfinte.
Ei îi îndrăgim întâi scânteia
Şi doar după Ea iubim femeia.
Limba Română!

Prezentator: Grigore Vieru este poetul tuturor obârşiilor: tradiţie, vatră, mamă,
limbă... „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în cosmos, eu viaţa întreagă
am visat să trec Prutul”, iar această destăinuire servesc drept dovadă că Vieru
rămâne veşnic – poetul cetăţii. Pentru harul cu care a fost înzestrat, lumea îl
divinizează. Îl plânge Nistru, codrul, Prutul, cerul, lumea, dar lacrimile aceastea
nicicând nu ne vor şterge amintirea despre poetul exponenţial. Unii scriitori spun
că Vieru a fost furat de vânt şi dus într-o lume unde să se simtă acasă.

Poezia „Poeţii”: Grosu Mihaela

Poeţii sunt copiii Naturii.
Nimic mai trist şi dureros
Decât poetul
Rămas orfan de mamă.
În locul versului ce n-a venit,
Vine iubita – ea
Şi mai frumoasă ca versul.
În locul
Fratelui ce te-a trădat,
8
 Alt frate vine.
Dar cine
Cine-n locul mamei
Poate să vină?!

Prezentator: Despre Grigore Vieru se vorbeşte în Basarabia mai degrabă ca despre

o fiinţă decât despre un artist, fie chiar valoros şi atractic pentru critica literară căci
poezia lui nu este puţin analizată astăzi, ca şi în timpul vieţii. Despre Vieru nu poţi
şti dacă nu cunoşti despre mamă, patrie, copilărie. Prin termenul fiinţă raportat la
persoana celui mai popular poet al acestui spaţiu în mentalul nostru sălăşluieşte un
model exmplar de simţire, o fire bipolară om – poet.

Poezia „Limba română”: Beca Marian

Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Îl preamăresc şi-l cânt.
Din aceeaşi pricină
Puterii Tale, Doamne,
Mă-nchin.
În fiecare zi,
În chiar lumina dimineţii
Se-arată steaua
Suferinţei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zăresc
Încoronaţi cu aur.
Da,
Mi-aş iubi ţara
La fel de mult
Chiar dacă
9
 Singurul om bun din ea
Ar fi numai mama,
Chiar dacă
Singurul lucru drept din ea
Ar fi numai Limba română.

Prezentator: S-a stins poetul în urma unui accident grav, într-o zi blestemată de
ianuarie, în anul 2009, iar după câteva zile, când fiecare din cei care l-au iubit şi-a
luat rămas-bun, poetul se contopeşte cu ţărâna-mamă. Astăzi, când se împlinesc 8
ani de la trecerea în nefiinţă, octogenul Vieru se impune în literatura română ca cel
mai iubit poet – poetul tuturor vârstelor.

Poezia „Nu am, moarte, cu tine nimic...” Berjan Cristina

Audiţie:

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestemă unii, vreau să zic.

La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri?!

Ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic.

Eu nici măcar nu te urăsc.

10
 Vei fi mare tu, eu voi fi mic.

Dar numai prin propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică. Nuteamă-

Milă de tine mi-i.

Că n-ai avut niciodată mamă.

Că n-ai avut niciodată copii.

Depunerea florilor lângă portretul poetului

Interpretarea unui cântec sub versurile lui Gr. Vieru

11