REVISTĂ

Numele meu este: Șaptesate Ion

Sunt elev în clasa : a V-a „B”

”Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să

plece de acasă” Grigore Vieru
 POEZII

Măicuţa Pe drum alb, pe drum verde

de Grigore Vieru de Grigore Vieru

Se adună flori şi stele Pe drum alb, înzăpezit,

Pe sub seară Pleacă mama.

În jurul măicuţei mele, Pe drum verde, înverzit,

Pe sub seară. Vine draga.

Şi întreabă toate cele S-o petrec pe cea plecând

Pe sub seară Pe drum alb?!

Şi ea sfătuie cu ele, S-o-ntâlnesc pe cea venind

Pe sub seară. Pe drum verde?!

Tot o fugă albinuţa Doua drumuri strâns, în tot, –

Dimineaţa, Alb şi verde –

Udă-i este cămăşuţa Umpleţi-le-aş şi nu pot.

Dimineaţa, Cine poate?!

Nu întreabă nimicuţa, Din inel, din flori de tei,

Dimineaţa, Gălbioară,

Că-i grăbită că măicuţa Se tot uită-n ochii mei

Dimineaţa. Suferinţa.
 POEZII

Tu iarbă, tot ai mamă? Bradul

de Grigore Vieru de Grigore Vieru

Tu, iarbă, tot ai mamă? Drag ni-i bradul ca un neam,

De ai – de bună seamă: Noi cântăm, el dă din ram.

Atunci când înverzeşti, Bradul este bucuros,

De ea îţi aminteşti. Că-i cântăm: „O, brad frumos!”

Tu, floare, tot ai mamă? – Unde-ţi place, măi brăduţ?

De ai – de bună seamă: Între noi sau în codruţ?

Atunci când înfloreşti, – Cum să-ţi spun, măi pui

drăguţ?

De ea îţi aminteşti. Între voi şi în codruţ!

Tu, steauă, tot ai mamă?

De ai – de bună seamă:

Atunci când te iveşti,

De ea îţi aminteşti.
 GRIGORE VIERU
n.1935 - d.2009

Grigore Vieru s-a născut în data de 14 februarie 1935, în satul Pererîta, județul

Hotin, Regatul României (astăzi raionul Hotin, Ucraina), în familia lui Pavel și Eudochia
Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează
școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină, și

se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație
a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 a fost redactor la editura „Cartea
Moldovenească”.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații

de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii
revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș,
Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu.
Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec.
Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu
poetul face următoarea mărturisire:

„Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața

întreagă am visat să trec Prutul.”

Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de

circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din
Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare rea având
șanse minime de supraviețuire. Accidentul rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16
ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.[6] La
volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și
director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare
mai ușoară. A încetat din viață în data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile
după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu
a mai putut fi resuscitat.
 DIALOG

- De ce ati ales sa deveniti scriitor?

- Nu eu am ales, ci poezia m-a ales pe mine. Eu am avut cea mai
frageda copilarie, vedeam lumea din jur poetic. Stateam multă
vreme asupra unei flori sa văd cum aceasta razbate din pământ;
cum ghiocelul, așa de mic, așa de fragil, are puterea de a
răzbate prin gheață. Dumnezeu mi-a sădit in suflet această fire
sensibilă, dragostea față de tot ce e frumos.
- Scrisul este o pasiune, o profesie sau alt ceva?
- Scrisul a fost întotdeauna o mare pasiune. Când am avut o
criză și nu am putut sa scriu, am înțeles că nu pot trăi fără
poezie.
- Care sunt motivele fundamentale ale poeziei dvs.?
- Maica-mea cu firea ei blajină, care a avut o viață tragică și, o
data cu moartea ei, a murit întreg universul, marcându-mi toată
viața; limba romană și dragostea. Am o antologie a poeziei
românești: “Cât de frumoasă ești!” dedicată mamei, limbii
române și dragostei.
 SCRISOARE

12.02.2023, Nisporeni

Dragă, Grigore Vieru,

Eu am citit foarte multe poezii scrise de dumneavoastră,

unele chiar le-am memorat.Știu unele poezii încă de

când eram mic și nu puteam citi, dar mi le citea mama și

eu le ascultam cu inima plină de bucurie. Foarte multe

poezii scise de dumneavoastră sunt pentru cei mici, poate

de asta și îmi plăceau de mic.

Cel mai mult îmi plac poeziile despre mama pentru că în

ele se vede cât de mult ai iubito pe mama ta. Poeziile tale

sunt mici și ușor de învățat. Dumneavoastră sunteți unul

dintre cei mai cunoscuți scriitori, care au scris peste 200 de

poezii, despre animale și natură.

Citind poeziile tale am sentimente de dragoste și bucurie.

Am înțeles frumusețea naturii din ele.

Cu drag, elevul clasei

a-VI a „B”, Șaptesate Ion