IP GIMNAZIUL “GRIGORE VIERU” VASILCĂU

AN ȘCOLAR 2022-2023

Activitate Extracurriculară
,,GRIGORE VIERU- POETUL TUTUROR COPIILOR,,

Clasa: II

Data: 1 0 februarie 2023

Felul activităţii: activitate extracurriculara

Titlul activităţii: “Grigore Vieru- poetul tuturor copiilor”

Locul activităţii: biblioteca școlară

Tipul de activitate: extracurriculara , cultural-artistică

Bibliotecar: Alexandrov Claudia

Scopul activității:
Să aflăm cât mai multe despre poetul Grogore Vieru prin:

 dezvoltarea limbajului şi în special a expresivităţii acestuia prin recitarea poeziilor și

interpretarea cîntecelor;
 devoltarea sentimentelor de dragoste şi preţuire pentru valorile naţionale.
Obiectivele activității:
 să cunoască semnificaţia zilei de 14 februarie;
 formarea şi cultivarea gustului pentru lectură;
 îmbogăţirea cunoştinţelor despre marele poet;
 să memoreze poezii;
 Prezentatorul: Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi – modest afirma poetul, evocând de fapt
sacrificiul în numele crezului de salvare a sufletelor românilor. În anumite împrejurări avea să
spună: A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare
zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate
fi?!
Poetul este mare, or, numai un om cu adevărat mare şi puternic poate fi şi fir de iarbă.
- Autobiografie sonoră: Grigore Vieru despre viaţa sa. Audiţie:
http://www.youtube.com/watch?v=Z4kJ1Yio-ys Prezentatorul:
Grigore Vieru nu a murit. Şi-a dat întâlnire cu mama sa de care-i era dor... Şi-a luat
un răgaz, o clipă de veşnicie să mai fie cu ea.
Mama are capacitatea magică de a repara şi a întreţine întregul, starea de echilibru a omului şi
universului.

Recital de poezii:
Făptura mamei

Uşoară, maică, uşoară,

C-ai putea să mergi călcând Pe
seminţele ce zboară Între ceruri
şi pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
Mă rog de tine
Mă rog de tine, ploaie, Când
zbori către planete, Stropeşte
gura mamei
Şi-o apără de sete. Mă rog
de tine, codru, Căci anii
tăi tot fi-vor! Cuprinde-i
cald fiinţa Şi-o apără de
vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală Şi
sărea grea din oase Şi-o
apără de boală. Mă rog de
tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei Şi-i
apără de moarte.
Tu iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă? De
ai – de bună seamă: Atunci
când înverzeşti, De ea îţi
aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă? De
ai – de bună seamă: Atunci
când înfloreşti, De ea îţi
aminteşti.
Tu, steauă, tot ai mamă? De
ai – de bună seamă: Atunci
când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.
Băieţaşul din ochii mamei
Băieţaşul din ochii mamei Ai,
în ochii mamei mele
E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine,
Numai că e foarte mic! Fără
dânsul, ştiu eu bine, N-aş
putea trăi defel.
Dacă nu-i o zi acasă, Îmi
e tare dor de el. E târziu
şi băieţaşul La culcare e
poftit.
Cu pleoapa ei şi geana Strâns
măicuţa 1-a-nvelit. Nu mai e de-
acum lumină-n Casa lui cât o
alună…
Şi-o s-adorm şi eu acuşa…
– Noapte bună! Noapte bună!
Prezentatorul:
Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei care este
unul matern, devine Mama Naturii şi a Cosmosului, Muma în genere.

Se interpretează cântecul: Sub stele trece apa

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o samă,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine,

mamă.

Măicuţa mea: grădină Cu

flori, cu nuci şi mere,

A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte De
dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom
cuprinde

Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,

Mi-e dor de tine,

mamă.

Tot cască leul iernii Cu

vifore în coamă. Mi-e
dor de vorba-ţi caldă,

Mi-e dor de tine,

mamă.

O stea mi-atinge faţa Ori

poate-a ta năframă. Sunt
alb, bătrân aproape,

Mi-e dor de tine,

mamă
Recital perechi de copii, în cor :

Perechea 1:

Doamne, nu usca lacrima pe faţa Poetului, Ci las-o

să curgă curăţătoare,

Să ne pătrundem de măreţia Profetului Şi de

taina simţurilor înălţătoare.

Perechea 2:

Doamne, nu şterge culorile acestui

Frumos Curcubeu,

Ci lasă-l aşa proptit în ceruri,

Să ne pătrundem de strălucirea Poetului-zeu Şi a

slovelor pline de adevăruri.

Perechea 3:

Doamne, nu arunca pe umerii mamei

cămaşa uitării,

Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,

Să-nvăţăm de la ea rugăciunea-nchinării În faţa

a tot, ce trăieşte sub Soare.

Prezentatorul:
Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare, Ci las-o

deschisă pentru Copiii mei,

Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare