„ASOCIAŢIA GENERALĂ A ÎNVĂŢĂTORILOR DIN

ROMÂNIA, FILIALA REPUBLICA MOLDOVA” (AGIRoMd)

www.invatatorul.md

PORTOFOLIU DE PROIECTE
DIDACTICE

GRIGORE VIERU -
14 FEBRUARIE 2014

CUPRINS
1. Stella VÎRLAN. Grigore Vieru, poet al neamului nostru
2. Maria DUPLAVA. De ziua ta, poete!
3. Aliona MUSTEA . Grigore Vieru-poetul neamului.
4. Tatiana CECHIR. Poeziile lui Grigore Vieru. Recital de poezie
 LICEUL TEORETIC “NICOLAE IORGA”

ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

GRIGORE VIERU,
poet al neamului nostru

mun. Chişinău 2014

 Profesor: Stella Vîrlan
Disciplina: Activitate extracurriculară
Subiectul: Grigore Vieru, poet al neamului nostru
Clasa: a
Forma de organizare: serbare cu recital şi dramatizări
Durata: 60 minute
Loc de desfăşurare: sala de festivităţi
Sub-competenţe:
Manifestarea afecţiunii pentru creaţia lui Grigore Vieru, pentru cultura neamului
Obiective operaţionale: la finele şi pe parcursul activităţii elevii vor fi capabili:
O1 – să pătrundă în universul şi în intimitatea creaţiei lui Grigore Vieru;
O2 – să sesizeze originalitatea şi valoarea acestei creaţii;
O3 - să desprindă informaţii de detaliu din textul citit, dovedind înţelegerea
mesajului acestuia
O4 – să trăiască intens sentimentele transmise de mesajul poetic
Strategia didactică:
Metode, tehnici: recitare expresivă, audiere, interpretare vocală, brainstorming,
photovoice, prezentare PPT;
Mijloace didactice: portretul poetului, postere cu citate din creaţia poetului, imagini
plastice cu un cer,
curcubeu, tricolor, soare, picături de ploaie, cărţi ale poetului, videoproiector, laptop,
material PPT.
Forme de organizare: frontală, individual, în perechi;

Referinţe bibliografice:
1. Cimpoi,M., O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Arc, Chişinău, 1997;
2. Dolgan, M., Literatura română postbelică, Tipografia centrală, Chişinău, 1998;
3. Simion, E., Scriitori români, vol. III, Litera, Bucureşti-Chişinău, 1998,
4. Vieru, G., Taina care mă apără, Princeps, Iaşi, 2008;
5. http://www.youtube.com/watch?v=juA5weMbiEk – cântecul „Se duc artiştii... “
 SCENARIUL

Decorul:
Pe peretele din spatele scenei în centru: Portretul lui Grigore Vieru, deasupra portretului -
citatul „Suflet din sufletul neamului meu”. Restul spaţiului - un cer improvizat: curcubeu
(tricolor), soare, picături de ploaie.
În partea dreaptă a scenei: ecran pe care vor fi proiectate imaginile din materialul Power
Point.
La marginea scenei: diverse flori.
În sală: fotografii, o foaie literar-comemorativă şi expoziţie de carte a lui G. Vieru.
Pe fundal muzical Se duc artiştii, interpretat de Vasile Şeicaru, pe ecran se prezintă
fotografiile oamenilor de artă care ne-au părăsit: Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Ion
Vatamanu, Emil Loteanu, Grigore Grigoriu, Nicolae Sulac, Grigore Vieru.

Prezentatorul 1:
A căzut o stea? Nu, a urcat la cer un Luceafăr, ce va dăinui in eternitate. Grigore Vieru s-a
înveşnicit prin poezia sa. Poetul s-a împărţit între doua lumi, o jumătate a fiinţei Sale a
coborât ,,mai jos ca iarbă’’, cealaltă jumătate a rămas pe veci să dăinuie deasupra florilor,
printre sufletele noastre. A durat o Casa a Poeziei în care trăieşte un neam întreg.
Declamatorul 1: ,,Noros ori clar ca o amiaza,
Eu sunt poetu-acestui neam
Şi –atunci când lira îmi vibrează,
Si-atunci când cântece nu am…’’
Prezentatorul 2:
Vocea Sa moale, privirea călduroasă,chipul luminos au rămas în amintirea noastră pentru
totdeauna. A luat cu sine doar puritatea sufletului, lăsându-ne drept moştenire poezia. El s-
a înveşnicit prin creaţie, fiind poezia însăşi. ,,Da fapt, nici nu sunt om, ci pur si simplu
poezie.’’
Declamatorul 2:,,Iar eu mai cânt de mamă şi pământ
Se cere oare voie pentru asta ?!
Iar eu mai cânt!
De dragoste,de dor,
Mai cânt cât sunt şi cât încă nu mor.”
Cântecul Cântă,vioara (două perechi de dansatori dansează graţios)
Cântă,vioara
Vers. :Gr. Vieru Muz. I. Aldea-Teodorovici
Nu cântă şi cucul cumva.
Refren:
Frumoasă e marea cea mare, Haide vioară, hai, surioară,
Frumoasă pădure, izvor. Ca pe-o comoară te duc, te duc!
Mi-e dor de pădure la mare, Cântă de lume, cântă de ţară
În codru de mare mi-e dor. Şi nu uita: „Cu-cu! Cu-cu!”
Păcat că pădurea nu are, Şi nu uita şi de cuc, şi de cuc!
Nu are şi-o mare aşa,
Păcat, ce păcat că pe mare Frumoasă e luna cea lină,
Frumos e pământul cel sfânt. Nu are şi-o lună aşa,
Mi-e dor pe coline de Lună, Păcat că pe Lună nu cântă,
Pe ea mi-ar fi dor de pământ. Nu cântă şi cucul cumva.
Păcat, ce păcat că pământul

Prezentatorul 3:
Vieru a scris o poezie de mici cristale, care reflectă cu toate feţele imagini
scumpe, contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adoraţie.
Născut de miresmele şi durerile pământului, marele poet se simte însetat de
doruri arzătoare.
Declamatorul 3: ,,Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
In mijlocul ei
Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc la marginea unui cântec.
In mijlocul lui
Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini,
In mijlocul ei –
Dragostea mea
Pentru voi.’
Prezentatorul 4:
Poezia lui Grigore Vieru e un lung şi nesfârşit dor: dor de mamă, de baştină,
dor de neam românesc întregit, un dor nemărginit de toate. Poezia lui e un
continuu ritual al adoraţiei materne.
O singura sărbătoare continuă a avut Grigore Vieru. Ea s-a numit Mama.
Prezentatorul 1:
,,Nici războiul cu urgiile sale, nici foamea necruţătoare n-au putut întuneca
această neasemuită sărbătoare. În preajma mamei m-am simţit întotdeauna
copil. Abia la 47 de ani, când mama s-a stins din viaţa, când ea a plecat, cum se
spune, la strămoşi, abia atunci am pierdut această dulce şi irepetabilă stare.’’
Starea de copil i-a fost protejată de Mama-icoană a statorniciei, stăpână a
universului, care menţine respiraţia întregului cosmos.

Declamatorul 1:,, - Pe fag dulce - amărât

Arde,mama, alba-ţi stea.
Te uitaşi la ea atât
Încât semeni azi cu ea.”
Grigore Vieru a devenit ,, un poet prin excelenţă al Mamei şi al maternităţii:
Nu-mi mai e dor de nimic, mamă,
Numai de tine mi-e dor.(Litanii pentru orgă)

Cântecul ,,Mi-e dor de tine, mama”.

Mi-e dor de tine, mamă
Vers.: Gr. Vieru Muz. : A. Chiriac
Sub stele trece apa Nemuritoare carte
Cu lacrima de-o seamă. De dor şi omenie
Mi-e dor de-a ta privire, Şi cântec fără moarte!
Mi-e dor de tine, mamă.
Vânt hulpav pom cuprinde Tot cască leul iernii
Şi frunza o destramă. Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de-a tale braţe, Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă. Mi-e dor de tine, mamă.
Refren. O stea-mi atinge faţa
Măicuţa mea: grădină Ori poate-a ta năframă.
Cu flori, cu nuci, cu mere, Sunt alb, bătrân aproape,
A ochilor lumină, Mi-e dor de tine, mamă.
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,

Declamatorul 2:,, Vârstele omului sunt ca o săptămână cu zilele ei.

“Ala–bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni ?!
Şi tu, copilandre-marţi ?!
Cu mari ochii tăi miraţi?!
Şi tu, miercure, ah, floare -
Adolescenţă visătoare ?!
Şi tu, joie mohorâtă-
Tinereţea mea pierdută ?!
C-o să vină sâmbăta
Cu rece suflarea sa !
Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă! “

Prezentatorul 1:
În fiecare dintre vârste trebuie neapărat să ai în adâncul fiinţei tale un copil,
pentru că anume ea, copilăria, ne ţine vii şi frumoşi. “Omul nu îmbătrâneşte
atâta timp, cât nu moare copilul din el”. De aceea, poetul se simte îndreptăţit să
spună:
“În fiecare dimineaţă
Îmi bate la geam
Copilul care-am fost” (Am îmbătrânit).

Cântecul „Fuga – fuga”. Un băiat şi o fată, din clasele primare, dansează în

mijlocul scenei ţinându-se de mâini.
„Fuga – fuga”
Vers.: Gr. Vieru Muz.: I. Aldea-Teodorovici
Îmi amintesc ades de lunca ce-
nverzea,
Prin care alergam cu surioara mea. Fuga-fuga, doi copii:
Mult mi-e dor de ea, de pruncia Două păsări fără de griji!
mea, Fuga,
Şi de sora mea cea dulce, Fuga-fuga, la bunei,
Şi de sora mea. Fuga-fuga, mititei,
Tu cred că m-ai uitat, copilăria mea, Două păsări aripi de vis!
Ci eu cât voi trăi, nicicând te voi
uita. 2 Îmi amintesc ades de dragii mei
Refren: bunici
Fuga, Care ne îndulceau cu miere şi cu
Fuga-fuga, prin câmpii, nuci.
Mult mi-e dor de ea ...

Prezentatorul 3:
Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină,
deoarece un poet, ce se naşte în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea
şi psihologia acestuia. În pofida imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu şi-a
pierdut darul de a privi lumea şi cosmosul cu ochi de copil-ochii mirării, fiind
convins că „mirarea e un dar” ce n-a murit în el.
Declamatorul 3: „Dar este câte un timp
Când nu mă pot înţelege
Cu oamenii mari.
Atunci
În copil mă preschimb.”
Doi declamatori. Elevii din clasele primare – un băieţel cu umbrelă în mână şi
o fetiţă îmbrăcată în rochiţă albastră.
Boc-boc-boc! -Pot să intru?
Ploaia în umbrelă -Nu se poate!
bate: Boc-boc-boc!
-Pot să intru? Ploaia în câmpie
-Nu se poate! bate:
Boc-boc-boc! -Pot să intru?
Ploaia în asfalturi -Da, se poate!
bate:

Declamatorul 1: “Sunt fire nerăbdătoare.

Din ţinut străin, ehei,
înainte de plecare
vin acasă paşii mei”. (Poem grăbit)

Prezentatorul 1:
“Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă”. Căsuţa cu ochii mici şi
înlăcrimaţi e locul sacru.
Cântecul „Casa părintească” ( interpret: Mihai Ciobanu)
Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Si voi, fraţii mei, ce va sfădiţi:
E păcat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toţi avem copii şi vremea-i grea.
Însa cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aştepta?!
Casa părinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da si vor schimba lăcata
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca şi noi cândva din viaţa
Şi părinţii sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.

Prezentatorul 2:
Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un
grai cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de
desăvârşire nu s-a arătat mai cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.”

Declamatorul 2: În aceeaşi limbă

Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Prezentatorul 3:
,,Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba
Româna este destinul meu agitat.” ,,Limba este cea mai mare dreptate pe care
poporul şi-a făcut-o sieşi.” ,,Vieţuiesc in limba mea, acţionez in limba mea; de
la un cuvânt până la altul se întâmpla toate minunile Universului in limba
mea.”

Declamatorul 3: ,,Sunt un om al nemâniei,

Lumii aste nestrăin,
Vin din munţii latiniei, deci si scrisul mi-i latin”.

Prezentatorul 4:
Eminescu a ajuns târziu la Grigore Vieru, l-a ,,cunoscut” abia în
facultate.,,Descoperindu-l pe El, mi-am descoperit sufletul... Eşti steaua care
mă păstrează.

Declamatorul 2. Cu o carte de poezii eminesciene.

Ştiu: cândva la miez de noapte
Ori la răsărit de soare
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot de-asupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

Cântecul Eminescu (ultima strofă şi refrenul)

Eminescu
Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti
părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.
Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Prezentatorul 1:
O astfel de întruchipare excepţională a fost acest poet, acest om cât
o lacrimă în rostogol pe obrazul planetei. Un asemenea poet
rămâne-va ,,suflet in sufletul neamului său”.
Creaţia sa va rămâne mereu o creşă pentru prunci,

Prezentatorul 2: o şcoală pentru copii,

Prezentatorul 3: o călăuză pentru tineret,

Prezentatorul 4: îndemnuri spre mai bine pentru maturi

Prezentatorul 1: şi o alinare pentru cei bătrâni.

Prezentatorul 2:,,Este mai mult decât un poet, el este un destin.”El

este mai mult decât un destin omenesc. El face parte inalienabilă
din destinul unui neam întreg.

Toţi (în cor):

Pentru toi Vieru este simbolul neamului nostru.

Declamatorul 3: ,,Doamne, nu usca lacrima pe faţa Poetului,

Ci las-o să curgă curăţătoare,
Să ne pătrundem de măreţia Profetului
Şi de taina simţurilor înălţătoare.

Declamatorul 1: Doamne, nu şterge culorile acestui Frumos

Curcubeu,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri.
Sa ne pătrundem de strălucirea
Poetului-zeu
Şi a slovelor pline de adevăruri.

Declamatorul 2: Doamne, nu arunca pe umerii mamei

cămaşa uitării,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,
Să-nvăţam de la ea rugăciunea -
Închinării
În fata a tot, ce trăieşte sub Soare.

Declamatorul 3: Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare,

Ci las-o deschisa pentru Copiii mei,
Sş se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare
Şi de Iubirea din ochii tai.

Prezentatorul 2:
Îţi mulţumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe
Pământ!

Prezentatorul 3:
Îţi mulţumim, Poete, pentru versurile tale, prin care am învăţat sa
ocrotim şi să valorizăm comorile limbii române, am găsit curajul de
a crede, de a iubi, de a spera şi de a lupta pentru Adevăr!

Prezentatorul 1:
Îţi mulţumim, Poete, pentru privilegiul acordat de a-ţi fi
contemporani!

Toţi (în cor)

Îţi mulţumim, Poete al neamului nostru!
 GIMNAZIUL CIGÎRLENI, r-nul IALOVENI

ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
SUBIECTUL: «DE ZIUA TA, POETE!»
ÎN MEMORIAM GRIGORE VIERU

elaborat: DUPLAVA MARIA

învăţătoare, grad didactic doi

2014
 Duplavă
Maria 1
Disciplina: Activitate extracurriculară
Subiectul: De ziua ta, poete! în memoriam Grigore Vieru
Clasa: a IV-a
Forma de organizare:
Durata: 60 minute
Loc de desfăşurare: sală de clasă
Sub-competenţe:
Manifestarea afecţiunii pentru creaţia lui Grigore Vieru,
pentru cultura neamului
Obiective operaţionale: la finele şi pe parcursul activităţii elevii vor fi capabili:
O1să-şi exprime într-un limbaj literar elevat gândurile, ideile, propriile stări emotive
în legătură cu
mesajul textului citit, recitat;
O2 să-şi cultive sensibilitatea artistică prin interpretarea cântecelor pe versurile şi
muzica lui
Grigore Vieru;
O3 să manifeste interes şi sensibilitate la audierea şi declamarea versurilor din
creaţia poetului;
O4 să descopere valorile multiple din creaţia lui Grigore Vieru;
O5 să elogieze poetul, mama, ţara, patria, neamul prin versuri;
O6 să-şi dezvolte o conduită responsabilă faţă de sine şi faţă de semeni şi
interlocutori,
Strategia didactică:
Metode, tehnici: declamaţia, interpretarea vocală, audiţia pieselor muzicale,
dramatizarea,
discursul în memoriam.
Mijloace didactice: cărţile poetului, fotografii, reviste, desenele copiilor, prosop,
portret, colaci,
busuioc, lumânare, CD-uri muzicale.
Forma de desfăşurare: frontal, individual
Referinţe bibliografice:
1.Antologie Lecturi literare, clasa a III-a, Lyceum, 2012; ISBN 978-9975-4394-0-4
2.Cemortan, S., Matinee literare, Lyceum, 2004, ISBN 9975-9827-94
3.Ciubară, G., Filip, I., Limba română, Carte de lectură, clasa a III-a,
Editura Prut Internaţional,
2003; ISBN 9975-69-512-4
4.Manole, A., Osoianu, V., Osoianu, I., Streaşină cu rândunici. Editura
Lumina 1999; ISBN
9975-65-053-8
5. Marin, M., Niculcea T., Limba română, Carte de lectură, clasa a IV-a,
editura Cartier, 2013;
ISBN 978-9975-79-831-0

1
Învăţătoare, grad didactic doi, Gimnaziul Cigârleni, raionul Ialoveni
 5.Morari, M., Borş, A., Educaţia muzicală, manual pentru clasa a III-a,
editura Ştiinţa, 2012;
ISBN 978-9975-67-842-1
6.Rămurele, nemurele, Lumina 1992, ISBN 5-372-01043-6
7.Vieru Gr., Cel care sânt Chişinău 1987;
ARGUMENT:
Predarea tematică implică armonizarea diverselor aspecte ale predării prin explorarea unei teme
interesante, care atinge prin conținutul său diferite materii. Elevii au pledat pentru a studia la activităţi
tematice creaţia lui Grigore Vieru. La primele lecţii am stabilit modalitatea de desfăşurare a activităţii de
încheiere a studiului tematic. Am elaborat Harta proiectului şi am repartizat rolurile. Din creaţia studiată
pe parcursul lecţiilor şi din materialele prezentate de către elevi am selectat poeziile şi cântecele pentru
scenariu.
Decorul sălii de clasă:
Pe peretele central se afişează portretul lui G.Vieru, mottoul activităţii. Portretul se împodobeşte cu un
prosop. În dreapta se află o masă pe care se va aranja un colac, o lumânare şi busuioc, o vază cu spice şi
flori. Se organizează o expoziţie de cărţi, fotografii, citate, alte materiale referitoare la opera poetului. În
stânga se acroşează desenele elevilor, realizate după conţinuturile poeziilor, creaţii proprii ale elevilor,
realizate în cadrul activităţii “Scriem poezii cu Grigore Vieru”
Motto: ,,Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă"
Grigore Vieru
Designul activităţii:
Pe fundalul melodiei Reaprindeţi candela elevii recită versurile Plânge codrul de Ludmila Popescu.
Elevul 1:Plânge codrul întristat/ Geme plugul la arat/ Căci bădiţa… ne-a lăsat…
Elevul 2: Drum spre stele printre flori/ Dor şi bocet de viori/ Pentru tine, nea Grigore…
Elevul 3: Plânge pragul părintesc/ Casa părintească e pustie/ S-a învelit cu dor şi
Cea mai tristă melodie.
Elevul 4:Plânge gardul împletit/ Şi izvorul cel grăbit/ Căci bădiţa a murit…
Elevul 5: Marele Poet s-a stins/ Şi-a plecat în necuprins/ Cu cuvântul sus aprins…
Elevul 6:Cade frunza, cade neaua / Versuri în veşmânt de flori/Nu credeam, că poţi să mori…
Prezentatorul 1: Cinci ani fără poet…Cinci ani de la trecerea în eternitate a poetului Grigore Vieru.
Să păstrăm un minut de reculegere. (Elevii se ridică în picioare, se aprinde lumânarea)
Prezentatorul 2: S-a dus poetul, dar ne-a rămas gândul, versul, înţelepciunea…
Prezentatorul 1: Steaua poetului străluceşte sus, alături de geniul literaturii române M. Eminescu.
Prezentatorul 2. Răsfoind în cartea vieţii…
Poezia Formular
-Numele şi prenumele?
-Eu.
-Anul de naştere?
-Cel mai tânăr an
când se iubeau
părinţii mei.
-Originea?
-Ar şi seamăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.
-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.
-Părinţii?
-Am numai mamă.
-Numele mamei?
-Mama.
-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.
-Ai fost supus
 Judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis
În sine.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pământ străin. Anul 1945.
Elevul 1: G. Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, raionul Briceni, într-o
familie de plugari români, familia lui Pavel şi Eudochia Vieru.
Elevul 2: A rămas de mic fără tată, a avut o copilărie grea. A îndrăgit de mic apa Prutului…Intra în
apele Prutului nu ca să se scalde, ci să culeagă scoici - singura cărniţă în anii foametei.
Elevul 3: În copacul pădurii urca nu pentru a se legăna în vârful lui, ci pentru a rupe crengi uscate
pentru foc. Avea şi o săniuţă, dar ea mai mult lucra decât zbura la săniuş: căra din pădure lemne.
Elevul 4: Cântecul puişorului de melc
S-a stins soarele cel bun,
Eu mă culc, poveşti îmi spun.
Dar nici una nu-i frumoasă…
Greu e singurel în casă.
Elevul 5: Grigore Vieru compunea versuri de pe când nici nu ştia a scrie. Copil fiind, rămânea
noaptea singur în casă şi nu mai închidea ochii. Atunci a început să facă literatură – de frică şi
singurătate.
Elevul 6: Copilăria şi-a petrecut-o în mijlocul codrului. Spicele, frunzele, florile, izvorul i-au fost
jucăriile. Vieru-copilul vorbeşte cu aceste “jucării”: cu casa în care s-a născut, cu frunzele de zarzăr,
cu izvorul, cu florile, cu stelele…
Cântecul Puii
Vers.:G.Vieru Muz.: I.Ungureanu
O elevă: - Pui golaşi, cum staţi în cuib voi
Fără plăpumioare?
Toţi: - Ne –nvelim cu ale mamei
Calde aripioare.
O elevă: - Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţa cerne ?
Toţi: -Ne-nvelim atunci cu frunza
Ramurii materne.
O elevă: - Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
Toţi: - Cum nu o să vină mama?
Cum să cadă frunza?
Prezentatorul 1: Gr.Vieru a mângâiat cu sufletul verbul şi expresia, a potrivit maiestuos
ritmul şi rima în poeziile despre fenomenele naturii.
Prezentatorul 2: ,, Slăvesc ploaia care întinereşte pământul. Ploaia care îi strânge acasă pe
ai mei, grămăjoară, pe cei de la muncile câmpului…”ne spune Gr.Vieru.
Recital : Poezia Ploaia
Vine ploaia peste lunci/ Cu picioare albastre lungi./ Pic-pic-pic. Pic-pic-pic.
Grâul creşte mare-n spic!
Iată ca pe ţârâieci,/ Prind în palme stropii reci:/-Ploaie, tu de unde ştii,
Să creşti pâine în câmpii ?!
Poezia Coada colorată
Peste luncă în hârtop/ S-a dus ploaia hopa-hop,/ Şi cerul s-a limpezit,/Curcubeul a zâmbit.
Prindeţi capetele lui/ Coardă mai frumoasă nu-i./ Învârtiţi-l uşurel,/Cine sare peste el?
 Uite eu, uite eu!/ Eu sar peste curcubeu./ Hop o data, de trei ori/Pân-la soare, pân la nori.
Prezentatorul 1: Poetul alegea îndelung seminţele, adică cuvintele. Apoi potrivea
adâncimea brazdei ca să ostenească la legatul snopilor.
Prezentatorul 2: Cu fruntea jilăvită de roua hărniciei a trecut prin toate anotimpurile
împlinirii. Ca un adevărat rapsod al neamului.
Omul lasă-n câmp o boabă,
Ploaia o stropeşte-n grabă.
Brazda şi omătul gros
Îi ţin boabei cald şi dos.
Iar din boabă spicul creşte,
Soarele mi-l aureşte.
Silitoare ca albina
Zumzăie pe lan combina.
Un copil pe mirişti trece.
Duce tatei apă rece.
Albă-albă ca zaharul
Face făina morarul.
Şi brutarul meşter mare,
Coace-o pâine ca un soare.
Iar femeia la ospăţ
Taie pâinea în bucăţi.
Fiecărui o felie
Cui munci cu hărnicie.
Iar zăpada, mândrul soare,
Ploaia, brazda primitoare
Lasă partea lor de pâine
La copiii mici ca tine.
Prezentatorul 1: Grigore Vieru a construit mănăstiri de cuvinte aidoma meşterului Manole,
iar cele mai durabile poezii sânt poeziile dedicate mamei.
Recital de poezie pe fundalul melodiei Sub stele trece apa

Poezia Cuvântul mamă

Pruncii îl zuruie./ Bătrânii îl visează./ Bolnavii îl șoptesc./ Muţii îl gândesc.
Fricoșii îl strigă./ Orfanii îl lacrimă./ Răniţii îl cheamă./ Iar ceilalţi îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!
Poezia Mă rog de tine
Mă rog de tine, ploaie,/Când zbor către planete,
Stropeşte gura mamei/Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,/Caci anii tăi tot fi-vor
Cuprinde-i cald fiinţa/ Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarba,/ Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase /Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte, /Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei/Şi-i apără de moarte.
Poezia Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară/Între ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,/Fericită totuşi eşti -

 Iarba ştie cum te cheamă,/ Steaua ştie ce gândeşti.
Cântecul Frumoşi ca sfinţii
Noi ştim că doar de dragul nostru, /Părinţii se trudesc mereu,
Iar pruncii lor le simt răsplata / Venită de la Dumnezeu.
Refren: O, ce frumoşi ne sânt părinţii,
Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sânt numai sfinţii,
Numai fiinţa lacrimii!
Putem trăi în voie bună/ Şi fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,/Străin eşti fără de părinţi.

Noi ştim că ei de dragul nostru/Îşi poartă crucea bucuroşi,

Viaţă lungă dă-le, Doamne,/Şi ţine-i veşnic sănătoşi.
Elevul 1:Vieru e înţelepciune, e bunătate, e lumină şi iubire maternă!
Elevul 2: E apa neîncepută a cuvintelor!
Elevul 3: E duminica cuvintelor!
Elevul 4: E abecedarul copilăriei noastre!
Elevul 5:În el s-a revărsat tot albastrul cerului şi se leagănă toate spicele Pământului meu!
Elevul 6: Cuvintele lui Vieru cântă de pace, de mamă, de Patrie, de grai…
Poezia Mamă, tu eşti
Mamă, / Tu eşti patria mea!
Creştetul tău /Vârful muntelui/ Acoperit cu nea.
Ochii tăi/ Mări albastre.
Palmele tale /Arăturile noastre.
Basmaua / Steag, /Zvâcnind / Ca inima
Mamă,/ Tu ești patria mea!
Poezia Pământ frumos
Înv.: Ce culori pământul are?
Toţi: Verde, roşu, galben, alb.
Un copil: Şi e bun şi darnic tare
Ca bunicul nostru drag.
Înv.: Ce formă pământul are?
Toţi: E rotund ca mărul copt!
Un copil: Însă nimeni voie n-are
Să-l desfacă-n trei sau opt.
Înv: Cum se-nvârte globul oare
Cu oraşe, râu, câmpii?
Toţi: Uite aşa ca hora mare,
Hora noastră de copii.

Un elev: Ţară frumoasă, /Lumină mireasă,/ Cu tricolor.

Ţară străbună /Ca pâinea cea bună,/Ţară de dor.
Cântecul Moldovioară, floare rară
Vers.: Gr. Vieru Muzică: Ion Macovei
1. Moldovioară, nume dulce,/ Nume ce noroc aduce,
Ochii semănaţi îmi sânt/ Cu-al tău nume drag şi sfânt.
2. Moldovioară, floare rară, /Care-mi creşti în inimioară,
Floare hrănită mereu/ Cu dorul visului meu.
3. Moldovioară truditoare-/Lacrima privighetoarei,
 Mititică, - ai încăpea/Toată sub pleoapa mea.
Prezentatorul 1 :Limba e opera cea mai de seamă a unui popor. Limba e sufletul unui popor.
Prezentatorul 2: Poate de aceea şi Grigore Vieru s-a aflat printre primii bărbaţi ai neamului
care au ridicat steagul național, au obţinut independenţa ţării.
Prezentatorul 1:Poezia lui a trezit conştiinţa naţională .
Prezentatorul 2:Precum îmi iubesc măicuţa, aşa-mi iubesc şi graiul, şi doina cea străbună
şi horele, şi plaiul.
Poezia În limba ta,
În aceeaşi limbă/ Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă / Râde un pământ.
Ci doar în limba ta/Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria/ S-o preschimbi în cânt.
În limba ta/ Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,/ Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta/ Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta/ Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi/ Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia/ Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea/ Tot în limba ta.
Poezia Dorul si limba
Cerul e ţesut din stele, /Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –/ Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese, /Grâul – din seminţe dese,

Numai dorul strămoşesc –/Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare, /Iar miresmele – din floare,

Numai dorul strămoşesc –/Din cuvântul românesc.

Cântecul Nu uita
Versuri:Grigore Vieru Muzică: Iulia Ţibulschi
1. Măi copile, nu uita /Vorba noastră înţeleaptă
Fie-ţi dragă limba ta/ Ea e ţara ta cea dreaptă.
2. Măi copile, nu uita/Vorba cea folositoare.
Să munceşti în limba ta/Ca albinele în floare.
3. Măi copile, nu uita/ Ce te-nvaţă Râul, Ramul,
De-i întreagă limba ta,/ E întreg atunci şi neamul.
Învăţătorul: Cuvintele lui Vieru cântă mama, patria, limba, dorinţa poporului nostru de a trăi în
pace.
Un elev: Legenda Pasărea păcii
A fost odată un împărat. Şi iată că împăratul a pus la cale un război. Au sunat trâmbițele. S-au
adunat ostaşii, aveau arcuri şi săgeţi. Împăratul şi-a pus sabia la şold. Dar la război nu te duci cu
capul gol. Împăratul a vrut să-şi ia coiful. L-a găsit răsturnat. O porumbiţă îşi făcuse cuib în coiful
împăratului. Împăratul a căzut pe gânduri, apoi le-a dat drumul ostaşilor acasă.
De atunci i se spune porumbelului pasărea păcii.

Poezia Mulțumim pentru pace

Mama pâine albă coace,/ Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace/ Mulţumim frumos.

Tata fluiere ne face, / Noi cântam duios.

Pentru pace, pentru pace/ Mulţumim frumos.

Înfloresc în jur copacii,/ Ceru-i luminos.

Pentru pace, pentru pace / Mulţumim frumos.

Cântecul Floarea păcii

Unde creşte oare ,
Floarea păcii,floare?!
Creşte -n grâu şi creşte-n stele,
Floarea păcii, floare,
Şi-n privirea maicii mele,
Floarea păcii, floare.
Unde creşte oare,
Floarea păcii, floare?!
Creşte-n poarta grădiniţei,
Floarea păcii, floare,
Şi în cântecul mierliţei,
Floarea păcii, floare!
Iată unde creşte,
Unde înfloreşte
Floarea păcii lucitoare
Floarea păcii, floare
Cea mai mândră -n lume floare,
Floarea păcii, floare!
Învăţătorul:Grigore Vieru a învăţat copiii litera scrisă. Abecedarul e conceput ca un film cu desene
animate. Dacă desenele nu se mişcă pentru cei maturi, apoi pentru copii ele învie, vorbesc, cântă
împreună cu albina, cu firicelul de iarbă, cu tata, cu mama.

Poezia Părintele Abecedarului de Cezarina Adamescu

Pentru muguri-muguraşi
Ştrengăreii copilaşi
Tu ai scris Abecedar
Şi ni l-ai trimis în dar.
Noi am învăţat citirea
Descifrând ce e Iubirea
Şi de Limbă şi de Glie
Fie munte, ori câmpie.
Iar apoi am desluşit
Cum să scriem negreşit.
Pentru-aşa averi prea sfinte,
Noi îţi mulţumim, părinte!
Învăţătorul :Pe paginile Abecedarului a semănat şi ghicitori pentru copii . Încercaţi să răspundeţi la
ghicitorile alcătuite de poet.
Cinel-cinel, ghici cine-i el?
1.Ce zvârli pe vânt 2.Ce creşte
Şi nu cade jos? Cu rădăcina în sus?
 (Pasărea) (Ţurţurele)
3.Malul e verde, 4. Multe fire de argint
Apa e roşie, Leagă cerul de pământ.
Peştişorii – negri. ( Ploaia)
(Harbuzul)
5. Patru fraţi îngemănaţi 6. Geamul gros
Prinşi la joc De două şchioape
Într-un cojoc. Ţine cald la peşti şi ape.
( Nuca) ( Gheaţa)
Învăţătorul: Ca compozitor Grigore Vieru este cunoscut mai târziu, fiind de acum tată a doi copii:
Călin şi Doru. Melodiile veneau singure, aproape fără ştirea lui, uşor ca lumina zilei, odată cu
versurile, deşi ştia numai două note: ochii copilăriei.
Cântecul Cântare copilăriei
Versuri şi muzică: Grigore Vieru
1.Astea mai frumoase sunt:
Mama si bunica mea,
Marea, muntele cărunt,
Soarele şi liniştea.
Refren: Sânt copil, căci Domnul
A dorit să fiu aşa:
Un copil!
Ocrotiţi-mi somnul,
Jocul meu, povestea mea
De copil!
2.Astea sunt împărătești,
Astea pururi ne cuprind:
Cerul Limbii Româneşti
Zi de Paşti ori de colind!

3.Astea nu le poţi uita :

Ale noastre dragi poveşti,
Ţara mea şi ţara ta ,
Pragul casei părinteşti!

Audiţie: Cântecul Casa părintească

Interpret: Mihai Ciobanu
Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:
E păcat, nu-i drept şi nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Casa părinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt
Încă vin copiii s-o colinde
Nu ştiu că stăpânii nu mai sânt.
Refren:
Casa părinteasca nu se vinde
Nu se vinde pragul părintesc.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
2. Bani ne-ar trebui la fiecare
Toţi avem copii şi vremea –i grea
Însă cum să vinzi fereastra oare?!
Cea la care maica te-aştepta?!
O vom da şi vor schimba lăcata
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.

3.Vom pleca şi noi cândva din viaţă

Şi părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.
Poezia Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blastămă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face, tu, şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face, tu, şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Poezia Cu dor de poezie de V. Popovici
Ne laşi cu dor de poezie…
Ne laşi cu dor de Dumnezeu…
O lume-ntreagă vrea să ştie
De ce s-a întâmplat aşa?

Ne laşi cu sufletu-mpietrit
Şi cu un dor nemărginit,
Iar noi te vom iubi mereu,
Chiar de Te-ai dus la Dumnezeu.

Poezia Marelui poet… de A. Vişnevschi

Plânge Ţara Românească,
Plâng şi dincolo de Prut,
Plânge casa de departe,
Plâng toi cei ce te-au ştiut.
 Te plâng ape curgătoare
Nistrul, Dunărea şi Prutul
Nimeni nu le-a scris ca tine,
Te-a durut şi i-a durut.

Poezia Rugă pentru poet de R. Tâbârnă

Elevul 1: Doamne , nu usca lacrima pe faţa
Poetului,
Ci las-o să curgă curăţătoare,
Să ne pătrundem de măreţia
Profetului
Şi de taina simţurilor înălţătoare.
Elevul 2:Doamne, nu şterge culorile acestui
Frumos Curcubeu,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri,
Să ne pătrundem de strălucirea
Poetului-zeu
Şi a slovelor pline de adevăruri.
Elevul 3:Doamne, nu
arunca pe umerii mamei
Cămaşa uitării,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,
Să-nvăţăm de la ea rugăciunea –nchinării
În faţa a tot, ce trăieşte sub Soare.
Elevul 4:Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu
nepăsare,
ci las-o deschisă pentru copiii mei,
să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare
şi de iubirea din ochii tăi.
Expoziţia de cărţi:

Învăţătorul: Aceste cărţi ascund farmecul fiecărui cuvânt aşternut de Grigore Vieru. Ele vin să facă clipa
omului mai frumoasă, să-l facă să îndrăgească viaţa, natura şi să fie mai bun la suflet. Versurile lui
Gr.Vieru vin să strige din când în când vremii, mai ales atunci când vremea ne scutură. Casa în care vă
îmbie Grigore Vieru cu sufletul se numeşte Poezie, ea are ferestrele larg deschise spre soare şi cântec,
atât pentru maturi cât şi pentru cei mici. Bateţi în uşă! Mai îndrăzneţ, azi, mâine, mereu! Bateţi la
poarta Poeziei Dumisale!
 LICEUL TEORETIC „ A. MATEEVICI”

Activitate extracurs
Clasa a III-a

SUBIECTUL:
„GRIGORE VIERU-
poetul neamului”
 GRIGORE VIERU - POETUL NEAMULUI

Mustea Aliona, GD I,
master în ştiinţe ale educaţiei
or. Donduşeni

Obiective :
* Formarea competenţelor literar-artistice, sensibilizând
plasticitatea,
lirismul şi frumuseţea lingvistică a versurilor lui GRIGORE
VIERU .
* Omagiu celui mai mare poet al timpului - GRIGORE VIERU,
la doi ani de la trecerea în nefiinţă .
* Dezvoltarea caracterul imaginativ al gândirii , al emotivităţii şi
spiritul creativ la elevi ;
* Cultiva vorbirea fluentă, expresivă, literară ;
Strategii didactice : declamaţia; interpretarea şi audiţia pieselor muzicale; dialogul ;
dramatizarea ; discursul în memoriam
Mijloace : expoziţie de cărţi ale lui GRIGORE VIERU şi portretul lui;
o expoziţie de desene executate de elevi după subiectele poeziilor poetului;
o masă ; un prosop brodat ; colaci ; busuioc ; lumânare ; imagini Power Point; CD-uri
muzicale , laptop , proiector .

Desfăşurarea activităţii :

Învăţătorul :
-Dragi elevi , stimaţi oaspeţi , onorată asistenţă , ne-am întâlnit astăzi într-o
activitate de comemorare :
„ Lui Grigore Vieru - florile dalbe din sufletul nostru ”
Să intrăm în casa cu numele POEZIE . Să păşim pragul acestei veşnicii şi valsând
uşor să pătrundem în tainele poeziei lui VIERU . Copilăria , iubirea , mama şi
maternitatea , sacralitatea , sunt temele fundamentale ale poeziei lui GRIGORE
VIERU . În totul EL a pus o sinceritate şi o trăire
dramatică profundă , exprimate cu simplitate , în chip de dialog imperativ cu
cititorul . Forţa şi taina cuvântului său ne va face oricând să medităm şi să cinstim
graiul nostru matern , care ne priveşte cu „ ochii umezi de dor ”. Mierea muzicalităţii ,
vraja sunetelor , izvorâte din cuvinte le găsim în versurile poetului . GRIGORE VIERU a
fost mai mult decât un poet . Versul lui pulsează plin de tărie şi puritate . De sus , din
cer , poetul ne priveşte cu nădejde şi încredere . El scrie acum pentru îngeri , iar ei
vor coborî în taină să ne aducă oricând aminte de marele poet cu numele VIERU .
Încet se luminează cerul Cum nu e-n fiecare zi
Zâmbește steaua lui VIERU , Acel ce este şi va fi .
Îi numărăm paşii porniţi de acolo , din casa părintească , care-i duce dorul .

Prezentatorul I : Scăldat de valurile bătrânului Prut ,

Se-ntinde pe vale un mic sătuc .
Umbrit de trei păduri de stejari ,
Pererîta – sat de gospodari .
Prezentatorul II : De acolo zborul şi-a luat
Cel ce lumea a colindat .
Versuri tuturor a dăruit
De aceea l-au şi îndrăgit .
Pe fondal de melodie câte un copil va trece la masa de scris amenajată în centrul
sălii şi vor citi CARTEA VIEŢII POETULUI .
1935 -14 februarie . În satul Pererîta , pe malul stâng al Prutului , se naşte marele
Poet , în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia .
1942-1949 – Urmează cursurile şcolii primare şi gimnaziale de şapte clase
în satul natal .
1953- Termină şcoala medie din Lipcani .
1957- Debutează editorial la Editura „ Şcoala Sovietică ” cu volumul
de versuri pentru copii Alarma .
1958 –Absolveşte Institutul Pedagogic „ Ion Creangă ” din Chişinău .
Apare a doua carte de versuri pentru copii , Muzicuţe .
1960- Grigore Vieru este redactor la revista „ Nistru ” a
Uniunii Scriitorilor din R.S.S. Moldovenească .
1961- Referent la Uniunea Scriitorilor , apoi redactor la editura
„ Cartea Moldovenească ”, unde apar două plachete de versuri
pentru copii : Făt – Frumos , Curcubeul , Bună ziua , fulgilor ! .
1963 –La editura „ Cartea Moldovenească ” văd lumina tiparului alte
cărţi pentru copii Mulţumim pentru pace ! şi Făguraşii .
1964 –Revista „Nistru ” publică poemul Legământ , dedicată
poetului – nepereche Mihai Eminescu .
1965 –Cu o prefaţă de Ion Druţă , apare volumul Versuri , pentru care va
primi Premiul republican pentru tineret .
1966- La editura „ Lumina ” se tipăreşte culegerea pentru copii
Poezii de seama voastră.
1969 -Apare volumul Duminica cuvintelor , o carte îndrăgită de preşcolari .
1970 -Este anul în care apar volumele : Codrule , codruţule , Trei iezi . Editura „ Lumina
”scoate de sub tipar Abecedarul .
1974 –Apare o altă carte- eveniment : volumul Aproape .
1975 –Volumul Un verde ne vede , publicat la editura „ Lumina ”, primeşte
Premiul pentru tineret al R.S.S. Moldoveneşti .
1979 –Apar volumele Mama şi Albinuţa , cartea preşcolarilor .
1982- Este lansat la Bucureşti şi Chişinău filmul muzical pentru copii Maria
Mirabela , autorul textelor pentru cântece este Grigore Vieru .
1984 –Poetul îşi adună cele mai frumoase poezii şi cântece , medalioane , secvenţe
publicistice în volumul Scrieri alese .
1986- Volumul Poezii de seama voastră apare la Chişinău , Editura
„ Literatura artistică ” .
1987 –Se tipăreşte cartea Cel care sunt .
1990- Iese de sub tipar culegerea Frumoasă-i limba noastră , cuprinzând
versuri pentru preşcolari .
1994 –La editura „ Scrisul Românesc ” îi apare antologia Rugăciune pentru
mama .
2000-Marele Poet este decorat cu medalia guvernamentală a României
„ Eminescu - 150 ani de la naştere ” .
2001 – Se reeditează cărţile : Acum şi în veci şi Strigat-am către Tine .
2007 -Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova îi conferă titlu de
Doctor Honoris Causa . Tot în acest an poetul primeşte Medalia
de aur a Organizaţiei Mondiale de la Geneva pentru Proprietatea Intelectuală .
2009- 18 ianuarie . Poetul trece în nefiinţă .
Prezentatorul I :
Dumnezeu a sorbit poetul din popor cum soarbe soarele un nor de aur din
marea de amar , i-a dăruit lumina , înţelepciunea şi-o rază nemuritoare ce leagă
cerul de pământ .
Prezentatorul II :
Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi – modest afirma poetul, evocând de fapt sacrificiul în
numele crezului de salvare a sufletelor românilor. În anumite împrejurări avea să spună : „
A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în
numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă . Iar mai simplu ca iarba ce poate fi ? ”.
Poetul este mare , doar , numai un om cu adevărat mare şi puternic poate fi şi fir
de iarbă . Îl cunoaşte fiecare :
GRIGORE VIERU - Poet cu nume mare .
Poezia „ Formular ”
- Numele şi prenumele ?
- Un omuleţ fericit . Aurul părinţilor mei . Romaniţa - aşa îmi spun părinţii .
- Anul de naştere ?
- Ziua şi anul când m-am născut . Cel mai fericit an pentru părinţii mei .
- Originea ?
- Ar şi semăn dealul acela din prelungirea codrilor . Ştiu toate doinele .
- Profesiunea ?
- Cetăţean . Îmi iubesc părinţii .
- Părinţii ?
- Mama şi tata . Cei mai buni părinţi din lume .
- Numele mamei ?
- Mama .
- Ocupaţia ei ?
- Mă învaţă . Mă iubeşte . Aşteaptă .
- Rubedenii peste hotare ai ?
- Da . Pe tata îngropat în pământ străin . Anul 1945 .
Prezentatorul I :
Copilăria grea , căci a coincis cu seceta şi războiul , l-a îndemnat să scrie despre
hulubaşi şi albinuţe , rândunele , furnicuţe , iepuraşi şi greieraşi , despre picii cei poznaşi
, ca să uite şi „ să sperie ” singurătatea .
Crescut numai cu mamă , singurel , doar melcul cânta un cântecel .
Poezia „Cântecul puişorului de melc ”
S-a stins soarele cel bun ,
Eu mă culc , poveşti îmi spun .
Dar nici una nu-i frumoasă ...
Greu e singurel în casă !
Poezia „ Autobiografică ”
Mama mea viaţa – ntreagă
A trăit fără bărbat .
Singurel eram în casă
Ploi cu grindină când bat .
Mama mea viaţa – ntreagă ,
Stând la masă , ea şi eu ,
Se aşază între mine
Şi Preabunul Dumnezeu .
Prezentatorul I :
"Pierzând pe mama , îţi rămâne Patria , dar nu mai eşti copil " . A avut grijă
poetul să ne simţim copii . Măria sa ne-a mângâiat pe creştet fiind copilaşi de
grădiniţă , din paginile „ Albinuţei ” . Şi astăzi trăim copilăria evocând magicele
versuri care ne fac să fim optimişti .
Poezia „ Albinuţa ”
Hai , copile , dă fuguţa
Şi deschide Albinuţa
Şi-ai să vezi , din ea tresar
Flori cu aripi ca-n ierbar . 
Să culegi sfios buchetul
Să se bucure Poetul ,
Tatăl ei ce-a zămislit-o
Şi cu drag ţi-a dăruit-o . 
Vei găsi în ea de toate ,
Tu , primeşte-le , nepoate ,
Băieţele ori fetiţă
Cât ai fi de neghiniţă . 
Ca-n palatul de cleştar
Vorbele din ea tresar ,
Poezii şi cântecele
Pentru vârste mititele
Prichindei şi prichinduţe
Privegheaţi de Albinuţe . 
Poezia „ Albinuţa”
- Albinuţă mititea ,
Semeni cu măicuţa mea !
- Drept , copile , tot aşa ,
Aleargă şi maica ta !
- Albinuţă , cum lucrezi ?
Colo-n stup nimic nu vezi !
- Fagurul şi cu mierea
Luminează casa mea !
Cântecul „ Albinuţa ” ( Daria Radu , „ Clopoţelul de argint ”, pag. 106 )
1. Zboară albinuţa ,
Zum - zum - zum -, zum ,
Prin toată luncuţa ,
Zum - zum - zum - zum ,
Cea mai harnică ,
Cea mai darnică ,
Zum - Zum - zum ...!
2. Merea este bună ,
Zum - zum - zum - zum ,
Însă greu se-adună ,
Zum - zum - zum ,
Numai muncile
Gustă dulcele !
Zum - zum - zum ... !

Poezia „ Ursuleţul ”
Martinel primi în dar
Un frumos abecedar .
„ Învaţă de mititel
Şi ţi-a fi mai uşurel ! ”
Ursuleţul se sili
Să-l înveţe într-o zi .
Tatăl zise : „ Mai încet ,
Te mai joacă prin făget .
E destul , aş socoti ,
Câte-o literă pe zi .
Ştii zicala cu răbdarea ?
Cu răbdarea treci şi marea ! ”
Poezia „ Cântecul ochilor ”
- Unde-aţi fost voi , ochişori ?
- În pădure , după flori !
Ochişorii le găseau
Mânuțele le strângeau .
- Unde-aţi fost voi , ochişori ?
- Mingea am jucat în zori !
Ochişorii o vedeau ,
Picioruţele-o loveau .
- Unde-aţi fost voi , ochişori ?
- După fragii roşiori !
Ochişorii îi căta
Şi guriţa în mânca .
- Cum o duceţi , ochilor ?
- Bine-o ducem , florilor !
De măicuţa sărutaţi ,
Cu tăicuţa mângâiați !
Prezentatorul I : Soarele de după vii . Îşi arată faţa .
Curcubeul din câmpii . Strigă picilor zglobii :
„ Bună dimineaţa ”
Cântecul „ Bună dimineaţa ”(Daria Radu „Clopoţelul de argint ”,pag .64 )
1. Bună dimineaţa ,
Ochişorii mamei . La-la-la...
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă sărut .
2. Bună dimineaţa ,
Gura mamei dulce . La-la-la...
Te-am dorit aşa de mult
M-am trezit să te ascult .
3. Bună dimineaţa ,
Mâinile măicuţei . La-la-la...
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă ajut .
ziua : „ Cântecul soarelui ”
Copiii : - Soare- soare , domn bălai , spune câte raze ai ?
Soarele : - Zău că nu ştiu , măi nepoţi , câte am , ajung la toţi !
Copiii : - Soare – soare , domn frumos , la câți dai lumină jos ?
Soarele : - Nu ştiu , eu nu socotesc pe câți mângâi şi-ncălzesc !
Cântecul : „ Spicule din vârf de pai ”
- Spicule din vârf de pai , la, la , la ...
Spune câte boabe ai ? la, la , la ...
- Multe tare , multe tare , la, la , la...
Câte stele cerul are , la, la , la ...
- Cerule albastru plai , la, la , la ...
Spune câte stele ai ? la, la , la ...
- Multe tare , multe tare , la, la , la ...
Câți copii pământul are , la, la , la ...
- Măi pământ în verde strai , la, la , la ...
Spune câți copii tu ai ? la, la , la ...
- Mulţi copii , mulţi copii , la, la , la ...
Câte spice în câmpii , la, la , la ...
Prezentatorul I :
E de neînchipuit o copilărie fără bunei . Relaţia dintre copii şi bunei este foarte
importantă . Calmul şi experiența de viaţă a bunicilor face o combinaţie excelentă cu
agitaţia şi energia micuţilor .
Cântecul „ Fuga - fuga ” (muzica Ion Aldea - Teodorovici )
1. Îmi amintesc ades
De lunca ce-nverzea
Prin care alergam
Cu surioara mea
Mult mi-e dor de ea
De pruncia mea
Şi de sora mea cea dulce
Şi de sora mea .
Tu cred că m-ai uitat
Copilăria mea
Ci eu cât voi trăi
Nicicând te voi uita .
Refren :
Fuga ,
Fuga , fuga prin câmpii ,
Fuga , fuga doi copii ,
Două păsări fără de griji .
Fuga ,
Fuga , fuga la bunei ,
Fuga , fuga mititei ,
Două păsări - aripi de vis !
2. Îmi amintesc ades
De dragii mei bunici
Care ne îndulceau
Cu mere şi cu nuci
Mult mi-e dor de ea
De pruncia mea
Şi de sora mea cea dulce
Şi de sora mea .
Tu cred că m-ai uitat
Copilăria mea
Ci eu cât voi trăi
Nicicând te voi uita .
Prezentatorul I :
Poetul Grigore Vieru , fiind întrebat care e cea mai frumoasă
sărbătoare , a răspuns :„ Mama ” . Floricică dulce poamă
Toată lumea are mamă :
Melcul , iedul , ursulică ,
Puiul cel de rândunică .
Poezia „ Tu , iarbă , tot ai mamă ? ”
Tu , iarbă , tot ai mamă ?
De ai , de bună seamă :
Atunci când înverzeşti ,
De ea îţi aminteşti .
Tu , floare , tot ai mamă ?
De ai , de bună seamă :
Atunci când înfloreşti ,
De ea îţi aminteşti .
Tu , steauă , tot ai mamă :
De ai , de bună seamă :
Atunci când te iveşti ,
De ea îţi aminteşti .
Poezia „ Puişorii ”
- Pui golaşi , cum staţi în cuib voi
Fără plăpumioare ?
- Ne- ncălzim cu ale mamei
Calde aripioare !
- Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţa cerne ?
- Ne- nvelim atunci cu frunza
Ramurii materne .
- Dacă n-o să vină mama
Şi- o să cadă frunza ? !
- Cum nu o să vină mama ,
- Cum să cadă frunza ? !
Poezia „ Mă rog ”
Mă rog de tine , ploaie ,
Când zbori către planete ,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete .
Mă rog de tine , codru ,
(Căci anii tăi tot fi-vor )
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor .
Mă rog de tine , iarbă ,
Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală .
Mă rog de tine , munte ,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte .
Prezentatorul II :
 Grigore Vieru nu a murit. Şi-a dat întâlnire cu mama sa de care-i era dor... Şi-a luat un
răgaz, o clipă de veşnicie să mai fie cu ea.
Mama ne mângâie ,
Soarele luceşte .
Soarele e unul ,
Mama una este .
Poezia „ Ghicitoare fără sfârșit ”
Ce izvor se ia după om ?
Glasul mamei .
Ce e dulce şi nu se aduce ?
Buzele mamei .
Care spice cresc cu vârful în jos ?
Braţele mamei .
Care stele pe cer cad amândouă odată ?
Ochii mamei .
Ce se ară cu lacrima ?
Chipul mamei .
Ce este nemărginit şi nu calcă iarbă străină ?
Sufletul mamei .
Prezentatorul I :
Mama e prima şi veşnica iubire , ea este întruchiparea dragostei divine .
Mama e femeia în faţa căreia îngenunchezi şi-i şopteşti :
” Veşnic să trăieşti” .
Cântecul : „ Veşnic să trăiască ”
1. Cât de bună-i mama ,
Doina strămoşească .
Să trăiască doina ,
Veşnic să trăiască !
2. Cât de bună-i pâinea ,
Pâinea părintească .
Să trăiască pâinea ,
Veşnic să trăiască !
3. Cât de bună-i doina ,
Doina strămoşească .
Să trăiască doina ,
Veşnic să trăiască !
4. Cât de bun eşti soare ,
Soare – floare lină .
Să trăiască de-a pururi ,
Dulcea mea lumină !
Prezentatorul II :
 Mâinile mamei - două aripi salvatoare între cer şi pământ , făptura ei luminează
sufletele noastre rătăcite în întunericul timpului . Sufletul mamei e pasărea albă
pornită spre pământ , cuvântul „mama ” va dăinui veşnic .
Poezia „ Cuvântul mamă ”
Pruncii îl zuruie .
Bătrânii îl visează .
Bolnavii îl şoptesc .
Muţii îl gândesc .
Fricoşii îl strigă .
Răniţii îl cheamă .
Iar ceilalţi îl uită .
O , Mamă ! O , Mamă !
Poezia „ Cântec de leagăn pentru mama ”
Dormi - adormi , măicuţă dragă ,
Dorm nepoţii tăi de fragă ,
Dorm şi blidele spălate ,
Dorm şi rufele curate .
Dorm trudite-a scării trepte
Lângă cuibul meu de pietre ,
Doarme-n tihnă greieraşu-n
Clopoţelul de la uşă ,
Doarme casa ta bătrână ,
Doarme via sub țărână ,
Dormi ! Prin vis - pe val de mare
Să te vezi copilă mare ,
Lângă-un ciob şi o cordică
Să te vezi copilă mică ,
Să te vezi şi mai - nainte:
Când erai cum nu ţii minte .
Dormi , măicuţa mea albită ,
Dormi , măicuţa mea iubită .
Poezia „ Făptura mamei ”
Uşoară , maică , uşoară ,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ !
În priviri c-un fel de teamă ,
Fericită totuşi eşti -
Iarba ştie cum te cheamă ,
Steaua ştie ce gândești .
Cântecul : „ Iartă - mă ”
1. Iartă-mă , ţi-e părul înălbit , cărunt ,
Iartă-mă , pe lângă tine eu nu sunt .
Iartă-mă , cu ochii stai mereu la drum ,
Iartă-mă , de- atâta timp nu ne-am văzut .
Refren :
Rozele
Nu ţie , mamă , ţi le-am dus ,
Pozele
Nu pe-ale tale-n rămi le-am pus ,
Cântece
Nu pentru tine eu am scris ,
Iartă-mă ,
Pe alta o văzui în vis .

2. Iartă-mă , se duc țipând cocoarele ,

Iartă-mă , asfinte rece soarele ,
Iartă-mă , e timpul nu ştiu cum grăbit ,
Iartă-mă , nu îndeajuns eu te-am iubit .
Prezentatorul II :
Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor ...
A fi mamă este una din cele mai mari responsabilităţi pe care le are o femeie .
Mama poetului , concretă , reală , veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei ,
care este prin excelenţă matern , devine Mama Naturii şi a Cosmosului , Mumă în
genere .
Poezia “ Mamă , tu ești ... ”
Mamă,
Tu eşti patria mea!
Creştetul tău ?
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tăi ?
Mări albastre.
Palmele tale ?
Arăturile noastre
Respiraţia ta ?
Nor din care curg ploi
Peste câmp şi oraş.
Inelul
Din degetul tău ?
Cătare
Prin care ochesc
În vrăjmaş.
Basmaua ?
Steag,
Zvâcnind
Ca inima?
Mamă, Tu eşti patria mea !
Cântecul : „ Sub stele trece apa ”
1. Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă ,
Mi-e dor de-a ta privire ,
Mi-e dor de tine , mamă .
Refren :
Măicuţa mea : grădină
Cu flori , cu nuci şi mere ,
A ochilor lumină ,
Văzduhul gurii mele !
Măicuţo , tu : vecie ,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte !
2. Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă .
Mi-e dor de-a tale braţe ,
Mi-e dor de tine , mamă .
3. Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă .
Mi-e dor de vorba-ţi caldă ,
Mi-e dor de tine , mamă .
4. O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă .
Sunt alb , bătrân aproape ,
Mi-e dor de tine , mamă .
Prezentatorul I :
Peste ani , cuvântul marelui poet Grigore Vieru devine tot mai profund şi mai
puternic .
Luptând pentru crezul naţional , după cum este şi firesc , poetul afirma că „ în
aceeaşi limbă / toată lumea plânge , / în aceeaşi limbă /
râde un pământ ”, dar totodată ne face atenţi la faptul că – „ doar în limba ta /
durerea poţi s-o mângâi , / iar bucuria / s-o preschimbi în cânt ” .
Prezentatorul II :
Mama e prima mea întâlnire cu un înger ,dar...
Precum iubesc măicuţa ,
 Aşa-mi iubesc şi graiul
Şi doina cea străbună ,
Şi horele , şi graiul .
Poezia “ Frumoasă-i limba noastră ”
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră ,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră .
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră ,
Ea le-ar lua , ştiu bine ,
Din , sfânta , limba noastră .
Poezia “ În limba ta ”
În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge ,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ .
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi ,
Iar bucuria .
S-o preschimbi în cânt .
În limba ta
Ţi-e dor de mama ,
Şi vinul e mai vin ,
Şi prânzul e mai prânz .
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur ,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns .
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde ,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta ,
Cu-al tău pământ ,
Cu cerul tău în faţă ,
Tu taci atunci
Tot în limba ta .
Cântecul “ Lăsai ”
1. Dragu-mi-i a te cânta ,
Scrisule venit din stele ,
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut . Refren :
Răsai , răsai , răsai ,
Ca grâul cel verde ,
Ca lacrima !
Răsai , răsai , răsai ,
Şi nu te mai pierde ,
Iubirea mea !
2. Mere purpurii pe ram ,
Văi cu spic de aur pline !
Totuşi ce săraci eram ,
Ne-avîndu-te pe tine ,
Scrisule cel scump .
3. Bucură-te , scris latin ,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin ,
Ai venit la tine-n Ţară
Şi la fraţii tăi .
Poezia “ Limba noastră ”
Floare micşunea ,
Graiul meu cel rupt din soare ,
Care-mi mângâi inima ,
Floare .
Dulce pentru vorba zisă ,
Graiul meu înfloritor ,
Dulce pentru vorba scrisă ,
Graiul meu nemuritor .

Pasăre de dor ,
Limba mea de doină , horă ,
Care nu mă laşi să mor ,
Soro .
Dulce pentru cununare ,
Graiul meu înfloritor ,
Dulce pentru legănare ,
Graiul meu nemuritor .
Poezia “ Limba noastră cea română ”
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună ,
Vatra ce - a născut pe lume
Limba noastră cea română .
Cânt a Patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică țărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română .
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână :
Limba neamului meu dacic ,
Limba noastră cea română .
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur ,
Limba noastră cea română .
Cântecul : “ Pentru ea ”
1. Pentru ea la Putna clopot bate 
Pentru ea mi-i teamă de păcate , 
Pentru ea e bolta mai albastră - 
Pentru limba noastră . 
Refren: 
Dumnezeu prima oară 
Când a plâns printre astre, 
El a plâns peste ţară 
Cu lacrima limbii noastre . 
2. Pentru ea ninsori se cern din spaţii 
Pentru ea puternici sunt Carpaţii 
Pentru ea e caldă vatra poamei - 
Pentru limba mamei . 
3. Pentru ea noi văruim pereţii , 
Pentru ea mai sunt răniţi poeţii , 
Pentru ea cresc florile visării - 
 Pentru limba ţării . 
Prezentatorul I :
- Dintr – un interviu al lui Grigore Vieru :
„ Copil fiind , am văzut cel din urmă rănit în al doilea războiul mondial -
Soarele , ridicându-se însângerat deasupra milioanelor de mame
şi copii . Semăna la faţă cu tata pe care-l aşteptam ”. Astfel s-au născut fiorii
baladei „ Cămaşele ” .
Poezia „ Cămaşele ”
A fost război .
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu .
Cămaşe vechi , mai noi –
Amară amintire de la fiu .
De cât au fost , ah ,
La izvor spălate
C-a ros de-acum uzorul
Şi , alb , bumbacul
S-a rărit în spate
Şi nu le-a îmbrăcat demult
Feciorul .
Cămaşe vechi , mai noi -
A fost război .
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare :
Ea şi gândul ;
Şi iar luând cămaşele în poală ,
De cum ajunge sâmbăta ,
Le spală .
Căci mâine
Fac băieţii horă-n sat
Iar fete multe-s :
Câte-n flori albine !
Şi-atunci
Băiatul ei cel drag băiat ,
Cu ce se-mbracă , bunul ,
Dacă vine ?!
Prezentatorul II :
Grigore Vieru ne chema să trăim patriotic .
„ Chiar dacă nu aş avea copii , chiar dacă nu aş avea mamă ,
chiar dacă nu aş avea Patrie – războiul mi-ar răni copii ,
mi-ar înălbi mama şi mi-ar însângera Patria ” .
Poezia „ Ţărişoara mea ”
Am o casă printre ramuri ,
Am un sat întreg de neamuri ,
Am un codru , o câmpie ,
Am un grai ce-mi place mie .
Am un plai ca din poveste ,
Altul mai frumos nu este ,
El mi-i drag până la stele ,
Şi pîn-dincolo de ele .
Poezia „ Floarea omenirii ”
Ţara mea nu-i floarea cea de vie
Ţară , ţărişoara mea ,
Dar mi-i floarea cea de omenie ,
Plaiul meu curat ca lacrima .
Ţara mea nu-i floarea de pe ramuri ,
Ţară , ţărişoara mea ,
Dar mi-i floarea dragostei de neamuri ,
Plaiul meu curat ca lacrima .
Poezia : „ Cântec despre pace ”
Iese soarele-n poiană
Ca o pâine rumeoară .
Mândrul soare mult îmi place ,
Ce frumos e când e pace !
Tot sunând ca fluieraşul
Fuge-n vale izvoraşul .
Izvoraşul mult îmi place ,
Ce frumos e când e pace !
Cântă-n ramuri păsărele
Eu mă-ntrec sub cer cu ele .
Mie câmpul mult îmi place ,
Ce frumos e când e pace !
Cântecul „Floarea păcii ”
1. Unde creşte oare ,
Floarea păcii , floare !?
Creşte-n grâu şi creşte-n stele ,
Floarea păcii , floare ,
Şi-n privirea maicii mele ,
Floarea păcii , floare ,
2. Unde creşte oare ,
Floarea păcii , floare !?
Creşte-n poarta şcolii ,
Floarea păcii , floare ,
Şi în cântecul mierliţei ,
Floarea păcii , floare ,
3. Iată unde creşte ,
Unde înfloreşte ,
Floarea păcii lucitoare ,
Floarea păcii , floare ,
Cea mai mândră-n lume floare ,
Floarea păcii , floare !
Prezentatorul I :
Venii târziu acasă ,
Să văd ce-i zice tu ,
Luai puţin din masă ,
Să văd ce-i zice tu ,
Mi-a râs pe drum o fată ,
Să văd ce-i zice tu ,
Sunt palid ca lămâiul ,
Să văd ce-i zice tu ,
Să mor aş vrea întâiul ,
Să văd ce-i zice tu .
Prezentatorul II :
„ Ştiu : cândva , la miez de noapte ... / Stinge-mi-s-or ochii mie / tot
deasupra cărţii sale ... ” . Astfel poetul şi-a prorocit soarta . S-a stins din viaţă într-o
noapte de duminică , pe 18 ianuarie 2009 , la întoarcerea de la o ceremonie de
omagiere a lui Eminescu ... Inima i-a stat în loc .
Poezia : „ Legământ ”
Ştiu : cândva , la miez de noapte
Ori la răsărit de Soare ,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale .
Am s-ajung atunce , poate ,
La mijlocul ei aproape .
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape .
S-o lăsaţi aşa , deschisă ,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata .
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium ,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium .
Prezentatorul I :
Poetul GRIGORE VIERU ne-a îmbiat să păşim în casa cu
nume – Poezie . Ea are geamurile larg deschise spre ziua de azi , de mâine ,
spre viitor .
Prezentatorul II :
GRIGORE VIERU e poetul timpului . VIERU a fost în toate - în poezii , cântece ,
aforisme , luări de atitudine publicistice - o fiinţă întru Poezie .
Poezia : „ Rugă pentru poet ”
Ci las-o să curgă curăţătoare ,
Să ne pătrundem de măreţia Profetului
Şi de taina simţurilor înălţătoare .
Doamne , nu şterge culorile acestui
Frumos Curcubeu ,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri ,
Să ne pătrundem de strălucirea
Poetului - zeu
Şi a slovelor pline de adevăruri .
Doamne , nu arunca pe umerii mamei
Cămaşa uitării ,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare ,
Să- nvăţăm de la ea rugăciunea- nchinării
În faţa a tot , ce trăieşte sub soare .
Doamne , nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare ,
Ci las-o deschisă pentru Copiii mei ,
Să ne pătrundă de- nţelepciunea atotştiutoare
Şi de iubirea în ochii tăi .
Poezia „ Lui GRIGORE VIERU ”
Poporul plânge fără de-alinare ,
E greu să crezi c-ai dispărut
Un alt VIERU Moldova n-are
Ştii cât de tare ne-a durut ? !
Am crescut cu ale tale versuri -
Albinuţa , de mici pici ,
Ne-a arătat tot universul
Buchilor mari şi mici !
Te port în inimă , Poete ,
Te vom purta cu toţi mereu ,
Căci ale tale blânde versuri
Călăuzesc destinul greu .
Prezentatorul I :
Să aveţi mereu pe masă - poezia lui VIERU !
Să citiţi mereu în casă - poezia lui VIERU !
Prezentatorul II :
Să vă fie sfântă cartea - poezia lui VIERU !
Să cinstiţi a neamului comoară - poezia lui VIERU !

REPERE BIBLIOGRAFICE :
Manuale şcolare :
Abecedar , ( co- autor ) , 1974
Albinuţa , „ abecedar ” , cu ilustraţii de Lică Sainciuc , Chişinău ,1979 .
Steluţa ( co- autor ) , 1970 .
Opera poetică :
Cel care sînt , poezii , Chişinău ,1987 .
Mama , poezii , Chişinău ,1988 .
Să creşti mare , cântece pentru copii , 1987 .
Să facem cunoştinţă , versuri pentru cei mici , Chişinău ,1989 .
Scrieri , Editura „ Lumina ”, Chişinău ,1984 .
Spune-i soarelui o poezie , versuri pentru copii , Chişinău ,1989 .
Poezii , Colecţia „ Biblioteca şcolarului ” , Editura „ Literatura artistică”,
Chişinău , 1983 .
„Acum şi în veac ”, (Colecţia Biblioteca şcolarului , serie noua ) .
„ Cartea Vieţii Mele ”(Colecţia Biblioteca de aur , serie noua ) ( 2002) .
Marii Scriitori Români , Mihai Cimpoi ,
„Taina care mă apără . Opera poetică ” , Colecţia Ediţii critice , 2009 .
 POEZIILE LUI GRIGORE VIERU. RECITAL DE POEZIE
Cechir Tatiana, grad didactic II
Liceul Teoretic „M. Eminescu”
s. Baimaclia, r. Cantemir

Disciplina: Limba şi literatura română. Tainele cărţii

Clasa:I
Durata: 45 minute
Subiectul: POEZIILE LUI GRIGORE VIERU. RECITAL DE POEZIE
Sub-competenţele curriculare:
5.1 Sesizarea conţinutului emotiv al textului/cărţii citite în timpul audierii acestuia/acesteia.
5.4 Manifestarea preferinţei de a citi texte literare de diferite specii.
Obiectivele lecţiei. La finele lecţiei elevii vor fi capabili:
O1 să recite expresiv, emotiv poeziile din creaţia poetului Grigore Vieru;
O2 să clasifice poeziile conform tematicii abordate de către poet;
O3 să manifeste interes pentru studierea creaţiei pentru copii a poetului;
O4 să creeze o ilustraţie a unei poezii prin diverse mijloace artistice .
Tehnologii didactice:
a) forme: frontal, individual.
b) metode: audiţie, recitare, demonstrare, prezentare de carte, ilustrare, PPT, atelierul „Micului ilustrator”, enunţuri lacunare,
„Scrisoare poetului”.
c) resurse: portretul poetului, lumânări mari, călimară, prosop naţional,cărţi scrise de G. Vieru sau creaţii publicate şi în periodice,
expoziţie, foi pentru desene, creioane colorate, proiector, computer, înregistrări audio şi video, poster pentru scrisoare.
Evaluarea: recitare expresivă, observaţii curente, aprecieri verbale sau prin aplauze.
Surse:
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/v/grigore-vieru-6zuocuu/
http://www.grigorevieru.md/biografie
http://petru-botezatu.blogspot.com/2011/01/poezia-pentru-copii-lui-grigore-vieru.html
http://www.grigorevieru.md/creatia/poezii/190-albinuta-cartea-prescolarului-selectiuni
 Secvenţele Ob.op Activitatea cadrului didactic şi a elevilor Metode, forme Resurse Evaluare
lecţiei
1.Evocare  Se creează atmosfera de sărbătoare „Întâlnire Expoziţia Portretul
Captarea imaginară cu poetul Grigore Vieru” poetului
atenţiei  Băncile se află în formă de masă rotundă. În faţa Grigore Vieru
clasei este organizată expoziţia de carte a şi alte
poetului. Pe o masă aparte este amenajat rechizite
ungheraşul poetului: portretul, lumânări mari, un pentru
condei cu stilou, câteva foi împrăştiate, prosop decoraţie
naţional etc.
 Invitaţi: cadre didactice, părinţi, elevi din clasa
paralelă, bibliotecarul.
 Se audiază înregistrarea cântecului „Ţărişoara
mea” pe versurile poetului G. Vieru sau
interpretează elevii, dacă cântecul a fost studiat
cu altă ocazie.
 După audiţie se desfăşoară o discuţie referitoare Audiţie sau Mijloace
la cele audiate interpretare tehnice
-Ce emoţii aţi trăit atunci când aţi audiat/interpretat (casetofon,
cântecul? computer),
-Cine este autorul versurilor? înregistrări
-Ce titlu are acest cântec? Dialog cu elevii audio şi video
-Despre ce este cântecul? Frontal
-Care versuri confirmă cele spuse de voi? Orală,
-Cine dintre voi a mai recitat poezii de G. Vieru? Când, curentă
unde, cu ce ocazie?
-Despre ce a mai scris poetul în poeziile sale?

2. PREZENTARE „Grigore Vieru şi poezia Măriei sale” PPT Proiector,

Realizarea (Anexa 1) materiale PPT
sensului  Scurte date biografice (Anexa 2) Postere, fişe
 Citate, maxime scrise de G. Vieru (Anexa 3) Lectură cu maxime
O3 PREZENTARE DE CARTE
 Bibliotecarul, prezent la sărbătoare, va prezenta Cărţi şi
elevilor şi oaspeţilor cărţile, creaţiile cele mai de Prezentare de periodice cu
vază ale poetului. Va atrage atenţia la traducerile carte creaţia
în diferite limbi ale poeziilor, la premiile obţinute poetului
pentru creaţia sa etc.
RECITAL DE POEZIE Imagini care
 Poezii de G. Vieru repartizate pe tematici: sugerează
O1 mama, plai, pâine, grai matern, carte, animale, Recitare tematica/
O2 dragoste, război, casa părintească, doină, dor î mesajul
însoțite de imagini respective. (Anexa4) poeziei
 Elevii vor recita emotiv, expresiv poezii din Recitare
creaţia poetului. Vor enunţa titlul , vor comenta expresivă,
tema dezvăluită în aceste poezii, vor motiva emotivă
alegerea poeziei pentru recital.
 Recitalul poate fi completat cu cântece pe
vesrurile lui G. Vieru interpretate/audiate de
către elevi Foi de desen,
O4 ATELIERUL DE CREAŢIE “MICUL ILUSTRATOR” Atelier de creioane, Aprecieri
 Se va propune elevilor să creeze ilustraţii la creaţie creioane de verbale,
poezia pe care au recitat-o. ceară aplauze
 Se va organiza o mini-expoziţie a ilustraţiilor, care
vor fi prezentate şi expuse la panoul pregătit din Expoziţie
timp.

3.Reflecţie O3 „SCRISOARE POETULUI GRIGORE VIERU”

  Pe un poster pregătit din timp sînt scrise Enunţuri Poster cu
enunţuri lacunare. Împreună cu învăţătorul elevii lacunare enunţuri Orală,
vor completa spaţiile rezervate cu informaţia Scrisoare lacunare curentă,
acumulată la lecţia dată. (Anexa 5) verbală

4.Extindere O3  Se propune elevilor să citească şi să memorizeze

şi alte poezii de G. Vieru pentru a fi recitate la
lecţiile de limba şi literatura română, la
sărbătorile clasei cu diferite tematici, frăţiorilor,
părinţilor.
 Bibliotecarul va propune elevilor spre lectură
poeziile poetului publicate în reviste, ziare,
cărţulii etc.
ANEXA 2

Iată ce ne spune însuşi poetul:

„M-am născut în 14 februarie 1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel, într-un sat frumos –
Pererîta - aşezat pe malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de păduri… Tatăl meu
adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-
a pierdut în război.
Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat desculţ grâul şi
porumbul nostru…am cules desculţ strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa de nimeni decât
de noi: de mine şi de sora mai mare Sofia.”

A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma",
apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău,
Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii,
"Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între
1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două
plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică
în revista Nistru poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.
În 1970, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi
pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat
şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău.
La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată.
 ANEXA 3

“Cea mai veche carte

din lume este o mamă,
cea mai frumoasă carte
din lume este o mamă.”
“S-a mutat pe
mormântul mamei toată
iarba din abecedarul
copilăriei mele.”
“N-am ştiut a preţui
zilele în care măicuţa
noastră mai putea să
trăiască.”
“Sunt trei fiinţe pe care
nu te poţi supăra:
Dumnezeu, mama şi
moartea.”
“Copiii scriu pe zăpadă
numele mamei cu atâta
bucurie, de parcă dânşii
au descoperit numele ei
şi strălucirea zăpezii.”
„ A vorbi sănătos limba
mamei este o datorie"
Două mere
Iar e toamnă. Zile calde.
Frunza ruginie cade.
Frumuşel cei mici se spală
Şi se duc cuminţi la şcoală.
Maica în ghiozdan le pune
Câte două mere bune
Şi creioane, cărţi, caiete
Şi le dă în mâini buchete.
Eu sunt mic, rămân acasă,
Vreau să plâng, că nu mă lasă…
Şi-mi aduce mama mie
Mere mari, o farfurie.
Însă ce să fac cu ele?
Fie chiar să-mi dea şi-o poală.
Eu vreau două, două mere,
Dar să le mănânc la şcoală.
Dorul şi limba
Cerul e ţesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Din pământ izvorul iese,
Grâul – din seminţe dese,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoşesc –
Din cuvântul românesc.
Cum se spală ariciorii
Aricioaica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.
Doar pe spate, doar pe spate
Să-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.
Şi-s spălaţi abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici.
Cuvântul “mama” ANEXA4
Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl şoptesc.
Muţii îl gândesc.
Fricoşii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniţii îl cheamă.
Iar ceilalţi îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!
Mulţumim pentru pace
Mama pâine albă coace, 
Noi zburdăm voios, 
Pentru pace, pentru pace 
Mulţumim frumos.
Tata fluiere ne face, 
Noi cântăm duios. 
Pentru pace, pentru pace 
Mulţumim frumos.
Înfloresc în jur copacii, 
Ceru-i luminos. 
Pentru pace, pentru pace 
Mulţumim frumos.
Tu, iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.
Satul meu
Satul nostru-i mare tare,
Satul nostru capăt n-are.
Până la bunicul Petru
Este cam vreun kilometru
Până la unchiul Andrei
Kilometri sunt vreo trei.
Nu-i cunosc pe cei din vale,
Da-i salut pe toţi în cale.
Puiu
-Ce ai puiu, nu vrei mei ?
-Am pierdut pe fraţii mei.
-Cum arată ?-Tot gălbui.
-Cum îi cheamă ? –Pui, Pui, Pui.
Albinuţa
Zum-zum-zum,
Eşti mereu pe drum,
Şi mereu prin floricele
Tu culegi miere din ele.
Zum-zum-zum,
Eşti mereu pe drum,
Ne dai şi nouă din ea,
Dragă albinuţa mea !
Albinuţa
-Albinuţă mititea,
Semeni cu măicuţa mea,
Semeni cu măicuţa mea!
-Drept, copile, tot aşa,
Aleargă şi maica ta,
Aleargă şi maica ta!
-Albinuţă, cum lucrezi?
Colo-n stup nimic nu vezi,
Colo-n stup nimic nu vezi!
-Fagurul şi cu mierea
Luminează casa mea!
Luminează casa mea!
Ursuleţul
Martinel primi în dar
Un frumos Abecedar.
«Învaţă de mititel
Si-ţi va fi mai uşurel!»
Ursuleţul se sili
Să-l înveţe într-o zi.
Tatăl zise: Mai încet!
Te mai joacă prin făget.
E destul, aş socoti,
Câte-o literă pe zi.
Ştii zicala cu răbdarea?
«Cu răbdarea treci şi marea!»
Cântecul ochilor
-Unde-aţi fost voi, ochişori?
-În pădure, după flori!
Ochişorii le găseau
Mânuţele le strângeau.
-Unde-aţi fost voi, ochişori?
-Mingea am jucat în zori!
Ochişorii o vedeau,
Picioruţele-o loveau.
-Unde-aţi fost voi, ochişori?
-După fragii roşiori!
Ochişorii îi căta
Şi guriţa în mânca.
-Cum o duceţi, ochilor?
-Bine-o ducem, florilor!
De măicuţa sărutaţi,
Cu tăicuţa mângâiaţi!
Fluturaşii
Fluturaşii numărau
Câte flori pe văi erau.
Fâl-fâl acolo, fâl-fâl ici,
Unu, doi, trei, patru, cinci!
Şase, şapte, opt şi nouă,
Vine seara cea cu rouă.
Cum să le numeri pe toate?
Nici albina nu le poate.
Bună dimineaţa
Bună dimineaţa,
Ochişorii mamei
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă sărut,
Ochişorii mamei,
Bună dimineaţa.
Bună dimineaţa,
Gura mamei dulce!
Te-am dorit aşa de mult,
Bună dimineaţa,
Mâinile măicuţei!
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă ajut.
ANEXA 5

Dragă Grigore Vieru,

Noi, __________, am citit__________ Măriei Tale.
Ne pare ____ că ai avut grijă să scrii poezii, pentru
copii şi despre copii, despre__________________
________________________________________
Ştim deja că eşti numit______________.
Promitem că vom mai _________________ şi alte
poezii din creaţia TA.
Mulţumim mult!