Sunteți pe pagina 1din 1

E ziua ta, bunico!

Unde e copilãria
Când cu braþele deschise
Ne primeai cu drag în curtea
Coloratã cu narcise?
Cum de nu mai e bunicul
Cu privirea peste poartã
Aºteptându-ºi iar nepotul
Coroniþa sã i-o vadã?
Când sub bolta din grãdinã
Îi trecea mâna pe frunte,
ªteregând lacrima albastrã
ªi-arunca ochii pe carte...
*
Tot ce-a fost e amintire,
Tu eºti singurã ºi tristã,
Te preumbli pe alee
Cãutând spre zarea mutã.
Nimeni poarta nu-þi deschide,
Nimeni pragul nu þi-l calcã,
Doar tãcere în unghere
ªi durerea ce te-ncearcã.
Ochii parcã-þi vãd în ceaþã,
Oboseala nu te lasã,
Nu þi-e foame, nu þi-e sete
Doar un aprig dor te-apasã.
Tragi în piept parfumul serii,
Ruga calmã se înalþã,
Ochii sânt secaþi de lacrimi,
Plâng muºcatele-n fereastrã.
ªi-i o liniºte sinistrã
Ce dominã-ntreaga casã,
Viaþa-ncet, încet se scurge,
Pisicuþa toarce tristã...
*
Te îmbrãþiºez în gând:
La mulþi ani, bunicã dragã!
Tu ºtii bine cã oricând
Gândul meu spre tine pleacã.
30 Iunie 2006