Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Direcţia Educaţie Criuleni

Gimnaziul Işnovăţ

Activitate extracurriculară

GRIGORE VIERU,
poet al neamului nostru

Profesor: Stan Nicolae,

profesor de limbă şi literatură română,
grad didactic II

1 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Competenţa: Educaţie prin şi pentru cultură

Obiectivele operaţionale:

O1 – să pătrundă în universul şi în intimitatea creaţiei vierene

O2 – să sesizeze originalitatea şi valoarea acestei creaţii

O3 – să trăiască intens sentimentele transmise de mesajul poetic

Resurse:

1. Cimpoi M. O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chişinău:

Arc, 1997

2. Dolgan M. Literatura română postbelică, Chişinău: Tipografia centrală,

1998

3. Simion E. Scriitori români, Bucureşti-Chişinău: Litera, 1998, vol. III

4. Vieru G. Taina care mă apără, Iaşi: Princeps, 2008

2 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Scenariul

Decorul:
Peretele din spatele scenei. În centru: Portretul lui Grigore Vieru. Deasupra
portretului - citatul „Suflet din sufletul neamului meu”. Restul spaţiului - un cer
improvizat: curcubeu (tricolor), soare, picături de ploaie.
În partea dreaptă a scenei ecran pe care vor fi prezente imaginile din materialul
Power Point.
La marginea scenei - diverse flori.
În sală: foto-galerie, o foaie literar-comemorativă şi vitrină de carte a lui G. Vieru.
Pe fundal muzical „Se duc artiştii”, interpretat de Vasile Şeicaru, pe ecran se
prezintă fotografiile oamenilor de artă care ne-au părăsit: Doina şi Ion Aldea
Teodorovici, Ion Vatamanu, Emil Loteanu, Grigore Grigoriu, Nicolae Sulac,
Grigore Vieru.

Prezentatorul 1:
A căzut o stea? Nu, a urcat la cer un Luceafăr, ce va dăinui in eternitate. Grigore
Vieru s-a înveșnicit prin poezia sa. Poetul s-a împărțit între doua lumi, o jumătate a
ființei Sale a coborât ,,mai jos ca iarbă’’ cealaltă jumătate a rămas pe veci să dăinuie
deasupra florilor, printre sufletele noastre.
A durat o Casa a Poeziei în care trăieşte un neam întreg.

Declamatorul 1: ,,Noros ori clar ca o amiaza,

Eu sunt poetu-acestui neam
Şi –atunci când lira îmi vibrează,
Si-atunci când cântece nu am…’’

Prezentatorul 2:
Vocea Sa moale, privirea călduroasa, chipul luminos au rămas în amintirea noastră
pentru totdeauna. A luat cu sine doar puritatea sufletului, lăsîndu-ne drept moștenire
poezia. El s-a înveșnicit prin creație,fiind poezia însăşi.
,,De fapt, nici nu sunt om, ci pur si simplu poezie.’’

Declamatorul 2:,,Iar eu mai cînt de mamă şi pământ

Se cere oare voie pentru asta ?!
Iar eu mai cînt!
De dragoste, de dor,
Mai cînt cît sunt şi cît încă nu mor.”

3 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Cîntecul ,,Cîntă, vioara”(două perechi de dansatori dansează graţios)

Cîntă, vioara
Versuri: Gr. Vieru Muzica: I. Aldea-Teodorovici

Frumoasă e marea cea mare,

Frumoasă pădure, izvor.
Mi-e dor de pădure la mare,
În codru de mare mi-e dor.
Păcat că pădurea nu are,
Nu are şi-o mare aşa,
Păcat, ce păcat că pe mare
Nu cântă şi cucul cumva.
Refren:
Haide vioară, hai, surioară,
Ca pe-o comoară te duc, te duc!
Cîntă de lume, cîntă de ţară
Şi nu uita: „Cu-cu! Cu-cu!”
Şi nu uita şi de cuc, şi de cuc!
Frumoasă e luna cea lină,
Frumos e pămîntul cel sfânt.
Mi-e dor pe coline de Lună,
Pe ea mi-ar fi dor de pământ.
Păcat, ce păcat că pământul
Nu are şi-o lună aşa,
Păcat că pe Lună nu cîntă,
Nu cîntă şi cucul cumva.

Prezentatorul 3:
Vieru a scris o poezie de mici cristale, care reflectă cu toate feţele imagini scumpe,
contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație. Născut de miresmele şi
durerile pământului, marele poet se simte însetat de doruri arzătoare.

Declamatorul 3: ,,Locuiesc la marginea

Unei iubiri.
În mijlocul ei

Trăieşte credința mea.

Locuiesc la marginea unui cîntec.

4 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

In mijlocul lui
Trăieşte speranța mea.
Locuiesc la marginea
Unei pîini,
In mijlocul ei –
Dragostea mea
Pentru voi.’’

Prezentatorul 4:
Poezia lui Grigore Vieru e un lung şi nesfîrșit dor: dor de mamă, de baștină, dor de
neam românesc întregit, un dor nemărginit de toate. Poezia lui e un continuu ritual
al adoraţiei materne.
O singura sărbătoare continuă a avut Grigore Vieru. Ea s-a numit Mama.

Prezentatorul 1:
,,Nici războiul cu urgiile sale, nici foamea necruțătoare n-au putut întuneca această
neasemuită sărbătoare. În preajma mamei m-am simțit întotdeauna copil. Abia la 47
de ani, când mama s-a stins din viața, când ea a plecat, cum se spune, la strămoși,
abia atunci am pierdut această dulce şi irepetabilă stare.’’ Starea de copil i-a fost
protejată de Mama-icoană a statorniciei, stăpînă a universului, care menține
respirația întregului cosmos.

Declamatorul 1:,, - Pe fag dulce - amărît

Arde, mama, alba-ţi stea.
Te uitași la ea atît
Încît semeni azi cu ea.”
Grigore Vieru a devenit ,, un poet prin excelenţă al Mamei şi al maternității:
Nu-mi mai e dor de nimic, mamă,
Numai de tine mi-e dor.(Litanii pentru orgă)

Cîntecul ,,Mi-e dor de tine, mamă”.

Mi-e dor de tine, mamă

Versuri: Gr. Vieru
Muzica: A. Chiriac

5 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o seamă.
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Refren.
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci, cu mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Tot cască leul iernii

Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
O stea-mi atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.

Sunt alb, bătrân aproape,

Mi-e dor de tine, mamă.

Declamatorul 2:,, Vârstele omului sunt ca o săptămînă cu zilele ei.

“Ala–bala, prin aluni,
Unde ești, copile-luni ?!
Și tu, copilandre-marți ?!
Cu mari ochii tăi mirați?!
Și tu, miercure, ah, floare -
Adolescență visătoare ?!
Și tu, joie mohorîtă-
Tinerețea mea pierdută ?!
C-o să vină sîmbăta

6 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Cu rece suflarea sa !
Și-o să-mi lase geana stinsă
Și-n duminici gura ninsă! “

Prezentatorul 1:
În fiecare dintre vârste trebuie neapărat să ai în adâncul ființei tale un copil, pentru că
anume ea, copilăria, ne ține vii și frumoși. “Omul nu îmbătrânește atâta timp, cât nu
moare copilul din el”. De aceea, poetul se simte îndreptățit să spună:
“În fiecare dimineață
Îmi bate la geam
Copilul care-am fost” (Am îmbătrânit).

Cântecul „Fuga – fuga”. Un băiat şi o fată, din clasele primare, dansează în

mijlocul scenei ținându-se de mâini.

„Fuga – fuga”
Vers. Gr. Vieru Muz. I. Aldea-Teodorovici

Îmi amintesc ades de lunca ce-nverzea,

Prin care alergam cu surioara mea.
Mult mi-e dor de ea, de pruncia mea,
Şi de sora mea cea dulce,
Şi de sora mea.
Tu cred că m-ai uitat, copilăria mea,
Ci eu cât voi trăi, nicicând te voi uita.
Refren:
Fuga,
Fuga-fuga, prin câmpii,
Fuga-fuga, doi copii:
Două păsări fără de griji!
Fuga,
Fuga-fuga, la bunei,
Fuga-fuga, mititei,
Două păsări aripi de vis!

2 Îmi amintesc ades de dragii mei bunici

Care ne îndulceau cu miere şi cu nuci.
Mult mi-e dor de ea ...

7 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Prezentatorul 3:
Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină, deoarece un
poet, ce se naște în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea și psihologia
acestuia. În pofida imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu și-a pierdut darul de a
privi lumea și cosmosul cu ochi de copil-ochii mirării, fiind convins că „mirarea e un
dar” ce n-a murit în el.

Declamatorul 3: „Dar este câte un timp

Când nu mă pot înțelege
Cu oamenii mari.
Atunci
În copil mă preschimb.”

Doi declamatori. Elevii din clasele primare – un băieţel cu umbrelă în mînă şi o

fetiţă îmbrăcată în rochiţă albastră.

Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate:
-Pot să intru?
-Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate:
-Pot să intru?
-Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în câmpie bate:
-Pot să intru?
-Da, se poate!

Declamatorul 1: “Sunt fire nerăbdătoare.

Din ținut străin, ehei,
înainte de plecare
vin acasă pașii mei”. (Poem grăbit)

Prezentatorul 1:
“Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă”. Căsuța cu ochii mici și
înlăcrimați e locul sacru.

8 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Cântecul „Casa părintească”

(Lui Mihai Ciobanu)

Ascultați-mă, surori, pe mine,

Si voi, frații mei, ce va sfădiți:
E păcat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toți avem copii şi vremea-i grea.
Însa cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aștepta?!
Casa părinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da si vor schimba lăcata
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca şi noi cândva din viața
Şi părinții sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.

Prezentatorul 2:
Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un grai
cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de
desăvârșire nu s-a arătat mai cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.”

Declamatorul 2: În aceeaşi limbă

Toată lumea plînge,
În aceeaşi limbă
Rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta

9 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Durerea poţi s-o mîngîi,

Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar cînd nu poţi
Nici plînge şi nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

Prezentatorul 3:
,,Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba
Româna este destinul meu agitat.” ,,Limba este cea mai mare dreptate pe care
poporul şi-a făcut-o sieși.” ,,Viețuiesc in limba mea, acționez in limba mea;de la un
cuvânt până la altul se întâmpla toate minunile Universului in limba mea.”

Declamatorul 3: ,,Sunt un om al nemâniei,

Lumii aste nestrăin,
Vin din munții latiniei, deci si scrisul mi-i latin”.

Prezentatorul 4:
Eminescu a ajuns târziu la Grigore Vieru, l-a ,,cunoscut” abia în
facultate.,,Descoperindu-l pe El, mi-am descoperit sufletul... Ești steaua care mă
păstrează.

Declamatorul 2. Cu o carte de poezie eminesciene.

Ştiu: cândva la miez de noapte
Ori la răsărit de soare
Stinge-mi-s-or ochii mie

10 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Tot de-asupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa, deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

Cântecul „Eminescu” - ultima strofă şi refrenul.

„Eminescu”

Acum am şi eu pe lume parte:

Pot îmbrăţişa măiastra-ți carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Prezentatorul 1:
O astfel de întruchipare excepțională a fost acest poet, acest om cit o lacrimă în
rostogol pe obrazul planetei. Un asemenea poet rămâne-va ,,suflet in sufletul
neamului său”.
Creația sa va rămâne mereu o creșă pentru prunci,

11 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Prezentatorul 2: o școală pentru copii,

Prezentatorul 3: o călăuză pentru tineret,

Prezentatorul 4: îndemnuri spre mai bine pentru maturi

Prezentatorul 1: şi o alinare pentru cei bătrâni.

Prezentatorul 2:,,Este mai mult decât un poet, el este un destin.”El este mai mult
decât un destin omenesc. El face parte inalienabilă din destinul unui neam întreg.

Toţi (în cor):

Pentru toți Vieru este simbolul neamului nostru.

Declamatorul 3: ,,Doamne, nu usca lacrima pe faţa Poetului,

Ci las-o să curgă curățătoare,
Să ne pătrundem de măreția Profetului
Şi de taina simțurilor înălțătoare.

Să ne pătrundem de măreția Profetului

Şi de taina simțurilor înălțătoare.

Declamatorul 1: Doamne , nu șterge culorile acestui Frumos Curcubeu,

Ci lasă-l așa proptit în ceruri.
Sa ne pătrundem de strălucirea
Poetului-zeu
Si a slovelor pline de adevăruri.

Declamatorul 2: Doamne, nu arunca pe umerii mamei

cămașa uitării,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,
Să-nvățam de la ea rugăciunea -
Închinării
În fata a tot, ce trăiește sub Soare.

Declamatorul 3: Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare,

Ci las-o deschisa pentru Copiii mei,
Sa se pătrundă de-nțelepciunea atotștiutoare
Şi de Iubirea din ochii tai.

12 Autor: Stela Vîrlan

Grigore Vieru, poet al neamului nostru

Prezentatorul 2:
Îți mulțumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pământ.

Prezentatorul 3:
Îți mulțumim, Poete, pentru versurile tale,prin care am învățat sa ocrotim şi să
valorizam comorile limbii romane, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera
şi de a lupta pentru Adevăr.

Prezentatorul 1:
Îți mulțumim, Poete pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani.

Toţi (în cor)

Îți mulțumim, Poete, al neamului nostru!

13 Autor: Stela Vîrlan