In opinia mea, profesorul ideal ar trebui sa indeplineasca o serie de calitati.

In primul rand, pentru a

putea merge in fata unei clase de elevi, consider necesara o pregatire de specialitate inalt calitativa.
Este inadmisibil ca atunci cand se prezinta in fata unor elevi sau studenti sa nu cunoasca materia pe
care o preda si sa fi limitat la manual.

A doua conditie necesara este inclinatia spre aceasta meserie, deoarece nici un lucru nu va fi bine
realizat daca nu se face si din placere.

Rabdarea este dupa parerea mea o conditie esentiala a unui profesor, deoarece consider ca nu toti
elevii sunt genii si pricep din prima.

Competenta comunicativa ar fi o alta trasatura importanta a profesorului ideal. Ce folos sa aiba un

solid bagaj de cunostinte, daca nu este capabil sa se exprime clar sau sa-si expuna opiniile si gandurile?

Profesorul trebuie sa fie creativ, sa nu fie obedient, pana la pierderea identitatii sale profesionale, fata
de modalitatile didactice cazute in desuetudine, fata de sabloane, chiar daca, uneori acestea sunt
suprasolicitate oficial.

Trebuie sa fie ingenios, pentru ca in general vorbind, profesorul este factorul determinant al succesului
unei lectii, si nu structura in sine a acesteia , fie ea traditionala, fie moderna.

Profesorul trebuie sa fie un ghid, care indruma eforturile receptive ale elevilor, un ghid
competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic si amabil, pentru ca prin intregul sau
comportament, sa introduca in lectie dimensiunea estetica, sa sensibilizeze elevii si astfel sa creeze
conditiile necesare realizarii comportamentelor unei educatii implicite, singura valida sub aspect psiho-
pedagogic si didactic.

Orizontul lui cultural-artistic trebuie sa fie intins si sa-i permita a stabili, spontan, referiri la artele
conexe, ale caror limbaje trebuie sa-i fie accesibile. Nu imi pot imagina un profesor opac fata de
universurile sensibile ale operelor, rece si distant in relatiile cu elevii sau, mai rau, posomorat, refractar
comunicarii libere si deschise cu discipolii sai.

Profesorul ideal trebuie sa abordeze studiul obiectului pe care-l preda, nu ca scop in sine, ci ca
mijloc de realizare a obiectivelor educationale.

Alte calitati

-echilibru intelectual, mintal, nervos

-curiozitate intelectuala

-spiritul si gustul observatiei, simtul critic, luciditatea fata de sine

-adaptabilitatea la cerintele elevilor

-tineretea spiritului
-amabilitatea, intelegerea, autoritatea fireasca

-modestia, buna dispozite, afectiune pentru copil

-capacitatea de a chestiona si aprecia corect valoarea raspunsurilor

-capacitatea de a depasi rutina si cautarea de noi cai si mijloace didactice

-profesorul, factor de decizie in managementul disciplinei de specialitate si al lectiei

Comportamentul pedagogic al profesorului se manifesta atat la nivelul sistemului social de educatie si

invatamant cat si la nivelul clasei de elevi.

Parerea mea este ca nu trebuie neglijata nici motivarea profesorului, ceea ce ar insemna o remuneratie
pentru activitatea depusa care sa-i permita un trai decent.

Traditional, in procesul instructiv educativ, profesorul a fost reprezentant al stiintei, era „stiiutorul”in
domeniul sau de specialitate, care-i conferea autoritate epistemica. El media didactic relatia elevului cu
stiinta si era agentul actiunilor educative, informative si formative.

Contemporan, paleta comportamentelor fundamentale ale profesorului, in activitatea instructiv

educativa s-a amplificat in conformitate cu noile cerinte referitoare la calitatea prestatiei sale.

RELATIILE PROFESOR-ELEVI, la clasa sunt de obicei structurate pe doua directii :

-relatii de comunicare (informationala, afectiva, motivationala)

-relatii de cooperare (distribuirea si redirectionarea sarcinilor)

In cele ce urmeaza, vom acorda un loc important, competentei de comunicare a profesorului.

Sunt relativ putine ariile ocupationale in care comunicarea interumana are un rol hotarator, iar
EDUCATIA este probabil cea mai comunicationala sfera de activitate. Comunicarea didactica il are fara
indoiala ca protagonist principal, regizor, strateg, maestru pe profesor care, dincolo de o pregatire de
specialitate inalt calitativa trebuie sa probeze o competenta de comunicare.

Competenta mimico-gestuala a educatorului vizeaza actoria si in speta pantomima, el trebuind sa

dispuna de un registru larg si variat de afisaje faciale si de gesturi sugestive , oportun selectate si
prompt folosite, atunci cand este cazul de o suplinire ori intarire a mesajelor verbale. O fata imobila,
inexpresiva, asociata cu o gestica restransa, rutiniera si mecanica crispeaza elevii.

Mai importanta decat competenta mimico gestuala datorita fortei comunicative este competenta
lingvistica a profesorului.

Competenta lingvistica este un concept de maxima cuprindere, ea exprimand in fond, capacitatea

persoanei de a recurge la limba ca fenomen si instrument socio cultural.
Este de la sine inteles ca profesorii, indiferent de disciplina pe care o predau, trebuie sa fie excelenti
manuitori ai limbii in care comunica in clasa cu elevii, adica sa dispuna intr-un grad inalt de :

-abilitate verbala

- performanta lingvistica

-productivitate lingvistica

CONCLUZII

In acest eseu am incercat sa arat ca nu oricine poate imbratisa cariera didactica. Profesorul ideal
trebuie sa cumuleze o serie de calitati dintre care cele mai importante mi se par : pregatirea temeinica,
deschiderea spre nou, tact pedagogic si competenta comunicationala. De asemenea, consider ca
pentru ca cineva sa fie un bun profesor trebuie sa studieze tot timpul, sa fie un om sociabil si deschis
relatiilor cu ceilalti.