Modelul profesional al unui cadru didactic

In opinia mea, profesorul ideal ar trebui sa indeplineasca o serie de calitati. In primul rand, pentru a
putea merge in fata unei clase de elevi, consider necesara o pregatire de specialitate inalt calitativa. Este
inadmisibil ca atunci cand se prezinta in fata unor elevi sau studenti sa nu cunoasca materia pe care o
preda si sa fi limitat la manual. A doua conditie necesara este inclinatia spre aceasta meserie, deoarece
nici un lucru nu va fi bine realizat daca nu se face si din placere.Rabdarea este dupa parerea mea o
conditie esentiala a unui profesor, deoarece consider ca nu toti elevii sunt genii si pricep din
prima.Competenta comunicativa ar fi o alta trasatura importanta a profesorului ideal. Ce folos sa aiba
un solid bagaj de cunostinte, daca nu este capabil sa se exprime clar sau sa-si expuna opiniile si
gandurile?Profesorul trebuie sa fie creativ, sa nu fie obedient, pana la pierderea identitatii sale
profesionale, fata de modalitatile didactice cazute in desuetudine, fata de sabloane, chiar daca, uneori
acestea sunt suprasolicitate oficial.Trebuie sa fie ingenios, pentru ca in general vorbind, profesorul este
factorul determinant al succesului unei lectii, si nu structura in sine a acesteia , fie ea traditionala, fie
moderna.Profesorul trebuie sa fie un ghid, care indruma eforturile receptive ale elevilor, un ghid
competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu elevat gust estetic si amabil, pentru ca prin intregul sau
comportament, sa introduca in lectie dimensiunea estetica, sa sensibilizeze elevii si astfel sa creeze
conditiile necesare realizarii comportamentelor unei educatii implicite, singura valida sub aspect psiho-
pedagogic si didactic.Orizontul lui cultural-artistic trebuie sa fie intins si sa-i permita a stabili, spontan,
referiri la artele conexe, ale caror limbaje trebuie sa-i fie accesibile. Nu imi pot imagina un profesor opac
fata de universurile sensibile ale operelor, rece si distant in relatiile cu elevii sau, mai rau, posomorat,
refractar comunicarii libere si deschise cu discipolii sai.Profesorul ideal trebuie sa abordeze studiul
obiectului pe care-l preda, nu ca scop in sine, ci ca mijloc de realizare a obiectivelor educationale.

Alte calitati :

-echilibru intelectual, mintal, nervos

-curiozitate intelectuala

-spiritul si gustul observatiei, simtul critic, luciditatea fata de sine

-adaptabilitatea la cerintele elevilor

-tineretea spiritului

-amabilitatea, intelegerea, autoritatea fireasca

-modestia, buna dispozite, afectiune pentru copil

-capacitatea de a chestiona si aprecia corect valoarea raspunsurilor

-capacitatea de a depasi rutina si cautarea de noi cai si mijloace didactice

-profesorul, factor de decizie in managementul disciplinei de specialitate si al lectiei

Comportamentul pedagogic al profesorului se manifesta atat la nivelul sistemului social de educatie si

invatamant cat si la nivelul clasei de elevi.

Parerea mea este ca nu trebuie neglijata nici motivarea profesorului, ceea ce ar insemna o remuneratie
pentru activitatea depusa care sa-i permita un trai decent.

Portretul profesorului bun, de data aceasta in viziunea elevilor, este diferit de cel compus de catre
parinti. Din perspectiva elevilor, felul in care un profesor relationeaza cu ei este cel mai important, asa
cum rezulta din faptul ca cele mai des mentionate atribute ale profesorului bun sunt legate de relatia
elev-profesor. Pregatirea profesionala nu este un element atat de important pentru elevi, poate si
pentru ca nu se afla in pozitia de a o putea evalua. De asemenea, vocatia nu este mentionata decat de
un numar foarte mic de elevi. In schimb, indulgenta, atitudinea prietenoasa, corectitudinea sau
rabdarea sunt caracteristici importante pentru care elevii apreciaza un profesor.

Am folosit un sondaj de opinie realizat in randul a mai multor profesori si am descoperit multe lucruri
interesante.Chestionarul folosit in cadrul acestei cercetari a inclus mai multe intrebari pe tema
abilitatilor ce nu ar trebui sa lipseasca unui profesor.Unul din modulele de intrebari a urmarit sa
determine perceptiile celor intervievati despre"profesorul ideal"-profesorii chestionati au fost rugati sa
indice trei caracteristici esentiale ale profesorului ideal.Dupa lectura raspunsurilor categoria "bine
pregatit profesional",grupeaza raspunsurile care au in comun referirea la pregatirea de specialitate a
profesorului.

Daca analizam, prin corelatie, raspunsurile la anumite intrebari din interviu putem aduce unele precizari
cu privire la modul in care cadrele didactice isi proiecteaza propria imagine si isi definesc identitatea
profesionala.

. Putem distinge, in acest sens, intre doua tipuri de proiectie si de viziune asupra identitatii profesionale
a cadrului didactic:

Viziunea profesional - manageriala, caracterizata de proiectarea unei identitati profesionale bazate pe

competente pedagogice si stiintifice, a unei importante crescute acordate procesului de formare si
dezvoltare profesionala, precum si atasamentului pentru imaginea cadrului didactic ca "profesionist", ca
manager al cunoasterii si interactiunii in scoala / clasa, care este "produsul" unei perfectionari continue.

Viziunea mitico-metaforica, centrata dominant pe elementele

"date", cu care persoana s-a nascut intr-un fel, dar si pe accentuarea unor factori care nu au legatura cu
formarea si dezvoltarea in cariera: dragostea pentru copii, experienta acumulata la catedra etc. Aceasta
viziune conduce la exprimarea caracteristicilor profesiei in termeni de vocatie si, in paralel, apeleaza la
mituri, legende, eroi "exemplari" care sa dea forta personajului proiectat.

La intrebarea "Cum este "profesorul de succes"? Care sunt, dupa opinia dvs., caracteristicile unui
profesor bun?",raspunsurile profesorilor au fost:

..ca sa fie un bun profesor,el trebuie sa aiba calitati afective deosebite pentru ca relatia este umana,ca
intre preot si enorias,ca intre doctor si pacient.ca pentru aceste trei meserii(.)trebuie sa ai vocatie!

"dar profesorul de succes in viziunea mea este un profesor care are destui ani vechime, un profesor care
are toate gradele didactice si un profesor careeu stiua scluptat mai multe generatii de eleviei, acel
profesor ar fi idealul, saueu stiu, model pentru ca de succespractic ai avut succes si pe plan profesional,
a reusit sa treaca toate pragurile care sunt puse si sa modeleze atatea generatii de elevi."

a. Profesorul de succes ar trebui sa aiba nervi de otel, calm fara marginiEu am atatea generatii care mi-
au trecut prin mana. Primele serii, daca ma intalnesc cu ei pe drum, ma saluta de parca acum ar fi iesit
din clasa. Ceilalti, inclusiv ce am acum, sunt la doi pasi de el si-i zice unei fete nu stiu ce si nu stiu cumCe
sa-i fac? .. In ceea ce priveste caracteristicile profesorului real, datele cercetarii ne ajuta sa construim un
portret al corpului profesoral din raspunsurile profesorilor intervievati.

Daca vorbim despre profesorul real, ne aflam in prezenta unei diversitati de imagini. Abilitatile
pedagogice numite generic se desprind in mai multe calitati - corectitudine, inteligenta, comunicare,
toleranta, intr-un fel mai aproape de asteptarile elevilor sau de nevoile societatii reale.

Vorbind despre pregatirea profesionala, se poate remarca ca cei mai multi dintre profesori considera ca
sunt motivati in mare sau foarte mare masura sa participe la cursuri de formare. Mai mult, marea
majoritate cred ca oportunitatile de formare oferite in acest moment sunt adecvate sau chiar foarte
bune .Aceste raspunsuri indica faptul ca profesorii cred ca exista pentru ei suficient spatiu pentru a se
pregati in disciplina pe care o predau sau din punct de vedere pedagogic. Ramane fara raspuns - sau
poate intuim raspunsul - intrebarea daca aceleasi imbold si oportunitati exista si pentru obtinerea acelor
calitati morale de care are nevoie un profesor pentru a fi bun.

Mentionati trei calitati pe care le aveti si care credeti ca va fac pe Dvs. un profesor bun

In ce masura considerati ca profesorii sunt implicati/motivati pentru formare si dezvoltare profesionala

continua?

. Considerati ca oportunitatile de participare la cursuri de formare si dezvoltare profesionala sunt.

Din punctul de vedere al frecventei celor doua optiuni, interviurile confirma rezultatele obtinute prin
chestionar, dar, la intrebarea Care au fost motivele care v-au determinat sa alegeti meseria de profesor
/ cariera didactica? avem din nou in fata o optiune clara pentru mitic si metaforic. Unul dintre motivele
solide invocate de un numar semnificativ de respondenti consta tocmai in modelul (mitizat!) al unui fost
cadru didactic .Nu este deloc de neglijat faptul ca unele cadre didactice au ajuns la catedra. din
intamplare sau accidental. Neclaritatile si amalgamul, plus o doza de revolta care vizeaza diverse lucruri
inutile pe care profesorul trebuie sa le faca, reies din descrierea de mai jos; aceasta insa precizeaza o
oarecare filozofie moderna cu privire la activitatea cadrului didactic.

As incepe cu ceea ce se intampla la catedra: predare-invatare-evaluare. dar lucrurile nu se termina deloc

aici. Pentru ca profesorul ideal ar trebui sa aiba un anumit tip de parcurs in timpul zilei. Profesorul din
invatamantul de astazi are de facut, dupa ce-si termina ceea ce are de facut la catedra, o multime de
alte lucruri, si anume: o gramada de hartii de completat, hartii care nu intotdeauna ii sunt de folos la
catedra. Proiectarea de nu stiu cate feluri, planificarea de nu stiu cate feluri, lucruri care ii iau din timpul
care ar fi necesar pregatirii pentru lectiile din clasa. Cand intri in clasa ar trebuie sa ai materiale pe care
nu le gasesti de cumparat ci trebuie sa le pregatesti tu singur pentru ca fiecare colectiv si fiecare tema
inseamna alte modalitati de abordare, daca vrei sa fie ora activa, in care copilul nu e doar ascultator si tu
emitator de mesaj. Dupa aceea exista o multitudine de activitati de facut, activitati legate de clasa. In
fiecare zi trebuie sa ai un timp alocat pentru pregatirea suplimentara diferentiata, cu diversele categorii
de elevi pe care le ai in clasa.

Am inceput incursiunea vorbind despre scoala buna si profesori buni. Plecand de la datele cercetarilor
anterioare am aratat ca pentru ca o scoala sa fie considerata buna principalul argument este ca in ea sa
predea profesori buni. Opinia este comuna celor trei grupuri importante din sistemul de educatie:
profesori, elevi, comunitate. Discutia despre ce inseamna un profesor bun este insa mai lunga. Pentru
parinti si pentru profesori, cadrul didactic ideal are trei calitati esentiale: are solida pregatire de
specialitate, este un bun pedagog si are vocatie pentru meseria de profesor. La acestea se adauga alte
calitati precum dragostea pentru copii, inteligenta, toleranta etc. Portretul profesorului ideal in viziunea
elevului pune accent pe relatiile abilitatile de comunicare si cele de relationare, precum si pe atitudinea
profesorului. Se poate spune ca idealul, modelul catre care tind profesorii corespunde in mica masura cu
asteptarile elevilor. Totusi, intrebate despre calitatile pe care le au, deci despre profesorul real, cadrele
didactice intervievate arata o lume mult mai diversa. Nu mai este vorba de cateva calitati clar
determinate ca fiind foarte importante, ci de un numar mai mare de atribute, fiecare mentionat de un
numar similar de respondenti.Mergand mai departe cu analiza raspunsurilor, am aruncat o privire la
perceptia despre propria meserie a profesorului. Am descoperit o imagine autoperceputa puternic
negativa, iar profesorii resimt acest lucru. Mai mult, o experienta mai indelungata in "sistem"
accentueaza perceptia negativa. Cel mai adesea motivatia este cautata in afara sistemului, vinovatii sunt
"ceilalti" (societatea, sistemul, elevii). Totusi, majoritatea profesorilor ar alege aceeasi meserie, careia ii
accepta atat partile proaste (efort mare, timp mult petrecut la scoala), cat si cele bune (satisfactii mari,
valorizarea ridicata in interiorul scolii). Profesorul "statistic" se considera deci discreditat de societate,
dar valorizat de scoala (adica de colegi), iar ambele sentimente cresc odata cu vechimea in sistem. Nu
putem sa nu ne intrebam daca nu cumva ar trebui sa ne ingrijoram de ruptura dintre corpul profesoral si
societate.Un alt element pe care l-am analizat este rolul asumat al profesorului. Cadrele didactice se
considera esential in relatia cu elevii, sunt cele care fac diferenta. Totusi, ele cred ca insuccesele se
datoreaza mai ales elevilor, care nu sunt motivati. Profesorii mai cred ca sunt destul de important in
relatia cu parintii, dar mai putin importanti in organizarea institutiei (scoala). Altfel spus, profesorul se
vede mai ales alaturi de elev, dar sa ne amintim ca il vrem in comunitate, in servicii sociale, in consiliul
de administratie etc., si o noua intrebare fundamentala se ridica: a ramas oare profesorul in urma
reformei educatiei?

Un element care nu trebuie neglijat este modul in care cadrele didactice iti proiecteaza, isi
construiesc si de-construiesc propria identitate profesionala. Se contureaza, in acest context, o
identitate profesionala puternic impregnata de mit si metafora, de idilic si . aproape supra-natural.
Cadrele didactic se vad inca, in mare masura, ca apostoli dedicati, indeplinind o misiune nobila,
sacrificandu-se intr-un fel pentru cauze nobile. Nu putem sa nu ne punem in acest context intrebarea:
cum coreleaza acest mod de constructie identitara cu abordarile contemporane ale carierei didactice,
bazate pe profesionalism, formare si perfectionare continua, management.
Capacitatea de auto-reflectie a cadrelor didactice si de conceptualizare a elementelor legate de meseria
lor este una foarte scazuta, discursul produs pe aceste teme situandu-se la un grad mare de generalitate
si fiind caracterizat de pozitii diverse si de "amestecuri" neasteptate de atribute, caracteristici, trasaturi.

In final, nu putem sa nu remarcam si sa revedem toate contradictiile fundamentale ale scolii reale.
Profesorii spun ca ar lua-o de la capat, inclusiv cei tineri, desi stim ca in realitate plecarile din sistem sunt
numeroase. Tot ei spun ca satisfactiile meseriei sunt mari, dar acuza valorizare sociala scazuta.
Considera ca au un rol esential pentru formarea elevului, dar, paradoxal, principalul obstacol pe care il
percept este chiar elevul. In noua filozofie a sistemului de educatie, profesorul este dorit ca element
activ al sistemului, dar in acelasi timp este lasat fara putere de decizie si rareori este cu adevarat
consultat. Nu putem decat sa ne intrebam cata onestitate este in discursul despre educatie.