Cica a fost o caprita

Ce pe iezi ii sfatuia
Cum sa se comporte dansii
Cand de-acasa va pleca.

Ea avea trei iezisori:

Unul mic, doi marisori,
Dar obraznici, nu-i de saga,
Mi-a povestit Ion Creanga!

Odata, mama-sfatoasa,
Vrand sa plece de acasa,
Le-a zis sa se joace-n tinda
Si usa sa n-o deschida.

Sa recunoasca de-i ea
Un cantecel va canta
Cand s-o-ntoarce bucuroasa
Cu bunatati pentru masa.

Insa un lup dusmanos,

Chiar cumatru', flamangios,
Asculta la coltul casei
Si cantu' il invatase.

Cand caprita a plecat

El se puse pe cantat;
Insa iezii si-au dat seama
Ca nu-i duios ca si mama.

Vocea-i suna ragusit.

El limba si-a ascutit
La un maestru-fierar
Si nu a fost in zadar!

Cu glasul pitigaiat
"Trei iezi..." dulce, a cantat,
Iar iedutul cel mai mare
I-a deschis usa. Stupoare!

Iedul cel mic, speriat,

Sus, in horn, s-a furisat.
Mijlociul, zapacit,
Sub chersin a nimerit!
Lupul hain, hamesit,
Pe cel mare l-a-nghitit;
Imbuibat si multumit,
Pe chersin s-a odihnit.

Dar deodat' a stranutat!

Iedul, sa intre-n pacat:
-Sa ne traiesti sanatos!
-A, ghidus, aici mi-ai fost?

De ureche mi l-a tras,

(Nu va spun ce a ramas!)
Se mai invarti un pic,
Dar nu gasi iedul-mic.

Ca sa faca ras de casa,

Si caprei, inima-arsa,
Peretii, el a pictat
Cu sange sacrificat.

Capetele in fereastra,
Cand vine capra, acasa,
Sa creada ea, impacata,
Cum cu drag, iezii, asteapta.

Iedutul ce a scapat,
Era tare speriat;
Usa grabnic a-ncuiat,
Si pe plans s-a apucat.

Ajungand capra-acasa,
Cu hrana multa, gustoasa;
Cand vazu nenorocirea,
Aproape sa-si piarda firea!

Mezinul ii povesti:
Cum pleca, nasul veni
Si-i deschise iedul mare,
Iar apoi, jale, oroare!

Capra s-a mai linistit,

Si un plan a ticluit,
Pe lup sa-l capatuiasca,
Durerea sa-si potoleasca.
Hrana multa a gatit,
O groapa a pregatit,
Cu jar mult si cu surcele,
Lupul sa cada pe ele.

Deasupra o rogojina,
Scaunel din ceara fina;
Cand ceara se va topi,
Lupu-n ea o nimeri!

Apoi o porni prin crang,

Sa-l pofteasca pe natang.
Il gasi. (Ce i-a ranjit!)
Si-i spuse ce a patit.

Lupul, fals-indurerat,
Pe capra a consolat
Si-o urma tare spasit
La praznicul pregatit.

Cum era pus pe mancat,

Simti foc si, speriat,
A-ncercat sa se ridice,
Dar in groapa nimerise.

-Aoleuuu, cumatra mea,

Scoate-ma, nu ma lasa!
Ca ma arde jar fierbinte,
Ustura, m-a scos din minte!

-Acum simti si tu, vezi bine,

Cum arde inima-n mine,
Ca mi-ai mancat copilasii,
Nu asa se poarta nasii!

Apoi capra a carat,

Tot ce-n mana i-a picat:
Crengi, o piatra, bolovan...
Si-l ingropa pe dusman.

-"Crapa", iata-s impacata,

Eu sunt capra razbunata!
Caprele s-au bucurat,
Caci de dusman au scapat!