Daca prin observatie se constata faptele (gesturi,privire,mimica,limbaj) prin convorbire se
confrunta aceste fapte cu relatarile personale ale clientului,ale subiectului educational,se identifica motive,aspiratii,trairi afective,interese.Dintre toate tipurile de convorbire,discutia libera,interviul semistructurat ca si reflexia vorbita sunt cele mai adecvate consilierii,deoarece pot fi adaptate la specificul acesteia. Desi nu impune o schema fixa de desfasurare,convorbirea,pentru a fi eficienta,trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale pentru orice convorbire dar si unele specifice procesului de consiliere.Conditiile generale de eficienat a vorbirii se refera la : -Evitarea tendintelor de „fatada”,de a raspunde conform asteptarilor consilierului; - Sinceritatea intrebarilor,dar si a raspunsurilor; - Asigurarea unui climat de deschidere,incredere si empatie; - Notarea raspunsurilor semnificative imediat dupa incheierea sedintei de consiliere. Conditiile specifice care asigura eficienta conversatiei in procesul de consiliere se refera la tipul de intrebari folosite (inchise,deschise,justificative,ipotetice,deschise) si preponderenta intrebarilor deschise. S-a constatat ca cele mai eficiente intrebari sunt cele deschise,in care clientul poate sa completeze „spatiile libere” cu propriile sale probleme (mecanismul proiectiei) si solutii (caracterul euristic). Intrebarile inchise sunt acele intrebari care conduc de cele mai multe ori la raspunsuri prin da sau nu.Aceasta tendinta atat de a formula intrebari cat si de a oferi raspunsuri,este o modalitate facila de comunicare care dezvaluie o cantitate mica de informatii putand duce chiar la fragmentarea sau intreruperea comunicarii.Totusi astfel de intrebari pot fi adresate ca procedeu in etapa de cunoastere a datelor esentiale despre conditiile personale si familiale ale subiectului consiliat.De exemplu: „Locuiesti in camin?”,”Iti place matematica?”. Intrebarile justificative (de ce?) sunt intrebari riscante in consiliere deoarece au o conotatie de culpabilizare care este negativa si contraproductiva in procesul depasirii situatiilor de dificultate.In loc de a folosi interogatia „de ce?” se recomanda folosirea intrebarilor deschise de tipul „Ai putea sa-mi descrii situatia X?”,”Ce s-a intamplat?”,”Povesteste!”. Aceasta intrebare „de ce?”,conduce la o analiza care nu este de competenta consilierii,trimite subiectul in trecut in loc sa-l orienteze spre prezent si genereaza de cele mai multe ori atitudini defensive din partea interlocutorilor.Cauzele,motivele si justificarile unei anumite situatii existentiale sunt importante pentru rezolvarea ei dar pot fi identificate prin alte tipuri de intrebari ( intrebari deschise) si mai ale prin alte tipuri de interventii. Intrebarile ipotetice sunt utile pentru constientizarea consecintelor pozitive sau negative al unro actiuni si pentru propulsarea subiectului educational in prezent si mai ales in viitor (scopul consilierii).De exemplu: „Cum ai vrea sa fii peste 4 ani?”,”Daca ai fi colega ta pe care o admiri,cum ai reactiona?”. Aceste intrebari asigura subiectului educational o stare de confort psihic prin abordarea indirecta a unor probleme dificile,focalizand consilierea pe solutia acestora.Intrebarile deschise sunt cele mai adecvate primelor etape ale consilierii atat din punctul de vedere al consilierului cat si al subiectului consiliat.Consilierul deschide spatiul de comuniacare,transmite interlocutorului sau interesul pentru toate manifestarile sale.Subiectul este stimulat sa-si exprime sentimentele,atitudinile,valorile su privire la problema abordata.Intrebarile deschise faciliteaza comunicarea si pot fi formulate astfel: „Ai putea sa-mi spui mai multe despre...?”,”Poti descrie situatia X?”. Adresarea intrebarilor este o pricepere care se formeaza in timpul specializarii pentru activitatea de consiliere si se dezvolta in procesul consilierii.Viitorii consilieri trebuie sa stie: -ce fel de intrebari sa adreseze subiectilor educationali; -ce fel de intrebari sunt de evitat; Conversatia in procesul consilierii este euristica daca: -consilierul isi propune in mod explicit sa „descopere” impreuna cu subiectul educational „problema”care face subiectul consilierii; -Consilierul angajeaza clientul pe planul intregii sale personalitati in identificarea,calibrarea si rezolvarea problemei; -Consilierul orienteaza,ghideaza si sustine subiectul educational in procesul consilierii; - strategia consilierii individualizata este elaborata pentru subiectul respectiv,situatia respectiva si problema respectiva; -solutia adaptata este originala,acceptata si traita personal de subiectul educational.
Bibliografie Străchinaru, I., 1969, Tulburările de conduită la copii, E.D.P., Bucureşti