Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Direcția de Învățământ, Tineret și Sport, Bălți

IET nr.19 ,,Îngerașul,,

Comunicare pe tema:
,,Concepția pedagogică privind educația
timpurie
și educația centrată pe copil’’

Educator: Curararu Natalia

Bălți, 2021
 Educaţia constituie axa centrală a politicii unui stat, factorul de bază în
transmiterea și crearea de noi valori culturale și general-umane, de dezvoltare a
capitalului uman, de formare a conștiinței și identității naționale. Educației îi revine
rolul primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă și
edificarea unei societăți bazate pe cunoaștere.

Educaţia timpurie reprezintă ansamblul acțiunilor și influențelor

pedagogice care vizează creșterea, îngrijirea și sănătatea pentru dezvoltarea optimă
și stimularea acesteia la copii din primele momente ale evoluției lor până la
intrarea în școală.

Educaţia timpurie vizează acţiunea multidimensională şi multifactorială a

formării/ dezvoltării persoanei în intervalul cuprins între naştere şi momentul
intrării în şcoală. Or educaţia timpurie reprezintă o preocupare tot mai vizibilă,
dobândind şi un statut din ce în ce mai semnificativ, nu doar ca parte componentă a
sistemului educaţional, ca treaptă indispensabilă în procesul de dezvoltare a
copilului, ci, în mod evident, ca fază iniţială a învățării pe tot parcursul vieţii, care
îşi are începuturile în copilărie.

Conform Codului Educației al Republicii Moldova , educația timpurie

constituie nivelul zero (conform clasificării internaționale ISCED) al sistemului de
învățământ din Republica Moldova, care se structurează pe două cicluri:

a) educația antepreșcolară, pentru copiii de la naștere până la vârsta de 3 ani;

b) învățământul preșcolar, pentru copiii cu vârsta de la 3 până la 6 (7) ani.

Educaţia copilului de la naştere până la 6/7 ani se realizează prin

următoarele forme:

• educaţie formală,

• educaţie nonformală,

• educaţie informală.

Instituţia de educaţie timpurie, indiferent de forma de organizare și statutul

juridic, îşi organizează activitatea în baza documentelor de politici educaționale
aprobate de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova.

Educația timpurie în sistemul de învățământ din Republica Moldova se

bazează pe abordarea holistică a dezvoltării copilului și abordarea centrată pe copil
în procesul educațional și abordarea centrată pe valorile societății. De aceea,
dezvoltarea fizică, socio-emoţională, cognitivă și a limbajului în copilărie
constituie aspecte decisive pentru viitorul adult. Calitatea educaţiei, a îngrijirii şi
protecţiei copilului de la naştere până la 6/7 ani depinde de cei care interacţionează
zi de zi cu acesta: părinţi sau educatori, lucrători medicali, întreg personalul
instituției de Educație timpurie, alți actori ai comunității/ societății – toţi acţionând
coerent şi având în atenţie permanentă copilul şi particularităţile lui, inclusiv din
perspectiva de gen.

Educație centrată pe copil

Educația centrată pe copil este o abordare a educației care se focusează pe

nevoile copiilor și nu pe a celorlalți actori educaționali. Această abordare are
multe implicații în design-ul curriculum.

Centrarea pe copil este o abordare a educației la baza căreia stă

recunoașterea individualității, irepetabilității, valorii în sine a fiecărui copil,
dezvoltarea lui nu ca subiect colectiv , dar în primul rând ca individualitate care
posedă o experiență subiectivă și irepetabilă. A include experiența subiectului în
procesul cunoașterii înseamnă a organiza propria activitate în baza nevoilor,
intereselor, obiectivelor personale.

Educația centartă pe copil reprezintă orientarea activităților didactice, care

permite, printr-un sistem de concepte, idei și moduri de acțiune, asigurarea și
susținerea proceselor de autocunoaștere, autoedificare și autorealizare a
personalității copilului, dezvoltînd individualitatea lui irepetabilă.

Paradigma educației timpurii se axează pe afirmarea rolului prioritar al

finalităţilor educaţiei, la nivel de Curriculum pentru educația timpurie. În funcţie
de finalităţi, se structurează şi celelalte elemente ale modelului curricular de
abordare a educației, adică metodele didactice, strategiile de evaluare şi
conţinuturile.

Educația timpurie se axează pe abordările psihocentrică și sociocentrică. În

cadrul abordării psihocentrice, ET are în centrul atenției copilul cu
particularitățile și nevoile sale, ritmul acestuia de învățare și dezvoltare. În
cadrul abordării sociocentrice, se reliefează asimilarea sistemului de valori
promovate de societate (părinte/ educator etc.).

 Principii centrate pe educația copilului

 Principiul individualității -sarcina principală a educației și a cadrelor didactice
constituie – crearea condițiilor de dezvoltare a celui care învață:

 a determina/identifica particularitățile individuale ale persoanei;

 a contribui la dezvoltarea lor;

 a pune în valoare subiectul acțiunii educaționale;

 a utiliza reușit în activitate, comunicare și relații individualitatea fiecărei

persoane;

 a ajuta copilul să devină un subiect autentic al activității, a grupului;

 a crea condiții de formare a experienței proprii.

 Principiul alegerii- fără alegere este imposibilă dezvoltarea individualității de

subiect al acțiunii educaționale, autoactualizarea capacităților copilului. Din
punct de vedere a pedagogiei axate pe copil este corect ca cel ce învață să
trăiască, să învețe și să se educe în condițiile posibilității de a alege, să dețină
dreptul de subiect în alegerea obiectivelor, conținuturilor, formelor, metodelor,
și mijloacelor de organizare a procesului educațional și a activităților de
realizare în comunitatea de învățare, de grup.

 Principiul creativității și succesului- activitatea individuală și colectivă

contribuie la indentificarea/descoperirea și dezvoltarea particularităților
individuale și a unicității grupului de învățare. Datorită creativității, coplilul își
descoperă capacitățile sale, cunoaște părțile tari/forte ale personalității sale.
Atingerea succesului într-o activitate sau alta contribuie la formare a concepției
pozitive de sine/imaginii pozitive de sine, care stimulează realizarea de către
copil a activității orientate spre autoperfecționare și edificarea eu.

Principiul încrederii și susținerii- trebuie să renunțăm la învățămîntul bazat pe

stilul autoritar. Tehnologiile educaționale trebuie să fie orientate spre o educație
axată pe copil.

În concluzie pot menționa că încrederea în copil, susținerea tendințelor lui de

autorealizare și automanifestare trebuie să substituie cerințele excesive și
controlul, dirijarea activității copilului de către educator. Vom ține cont de faptul
că nu influențele externe, ci motivația/mobilurile interne domină/determină
succesul în educație.