REPERE MORALE IN RELATIA PROFESOR-ELEV

Intre situatiile arhetipale traite de catre oricare dintre oameni, initierea este
una fundamentala. Ea presupune trecerea individului dintr-un stadiu de viata
in altul. Conform teoriei lui Carl Gustav Jung (1967), o persoana care nu a
trait echivalentul psihologic al unei initieri poate fi pierduta in confruntarea cu
o situatie „de tranzitie” pentru care nu este pregatit, in astfel de moment
putand avea loc procese de regasire masiva a personalitatii.

Deoarece scoala realizeaza prin activitati si procese specifice pregatirea

elevilor pentru realitatea sociala, mult mai complexa decat cea a familiilor din
care acestia au pornit, s-a constatat discursul didactic si pedagogic, forma
de initiere a elevilor in real.

Intr-o astfel de abordare, profesorul este cel care are sarcina initiatorului,
elevii urmand trecerea prin procesul initierii, profesorul fiind - de aceea -
considerat initiatorul (mistagog), cel care va conduce „ritualul” initiatic.

Daca, prin comportamentul sau, profesorul se face „acceptat” de elevi, se

creeaza conditii pentru ca intreaga clasa sa devina receptiva, permisiva,
deschisa cooperarii.

Clasa de elevi, colectivitatea scolara, in general, este un mediu de comunicare

intre elevi, intre profesor si elevi, o comunicare deschisa, fara restrictii, fara
formalisme si ritualuri inutile care mareste increderea membrilor in virtutile
grupului si, implicit, productivitatea. Blocarea comunicarii prin relatii reci,
birocratice din partea unor profesori face sa scada randamentul comunicarii si
cel scolar. Functionand normal, pe principiul feed-back-ului, procesul de
comunicare faciliteaza realizarea sarcinii, asigura coeziunea grupului,
valorizeaza pe fiecare membru, actioneaza ca factor de omogenizare.
Astfel, prin intermediul feed-back-ului influentarea devine bilaterala, pentru
ca, asa cum spunea filosoful Leon Bloy, nu se stie „cine da si cine primeste”,
astfel ca si profesorul trebuie sa invete deopotriva impreuna cu elevii si chiar
de la acestia („o scoala in care profesorul nu invata este o absurditate” -
afirma C-tin Noica).

Prin comunicare urmarim astfel sa fim receptati, intelesi, acceptati si totodata

sa provocam o schimbare de atitudine si de comportament in randul
interlocutorilor

- elevilor - ceea ce impune anumite particularitati psihologice si

psihopedagogice din partea ambilor membri ai relatiei pe care o presupune
comunicarea.

In conceptia lui K. Wadd „puterea” profesorului sintetizeaza patru

componente:

1. charisma - capacitatea de a atrage si de a influenta oamenii prin

propria personalitate;
2. ascendenta - capacitatea de a obtine controlul asupra unei situatii prin
simpla prezenta a persoanei respective;
3. puterea intelectuala - puterea expertului, a celui care stie;
4. resursele de putere - capacitatea unui ins de a organiza elementele
unei activitati in clasa.

Eficacitatea profesorului depinde atat de functionarea fiecarei

componente in parte, cat si de proportia in care fiecare participa la ansamblu.
Controlul pe care profesorul il exercita asupra elevilor este rezultatul unui
amestec subtil de putere personala si de autoritate, derivata atat din statutul
sau de profesor, cat si din sistemul de reguli care opereaza in scoala si in
clasa.

Un aspect foarte important in personalitatea profesorului il

constituie dimensiunea stiintifica si culturala, psihologica si
pedagogica a acestuia.
 Calificarea profesionala inalta a profesorului este necesara si il va ajuta
pe acesta sa fie permanent preocupat de continua lui perfectionare individuala
pentru a stapani la zi noutatile din domeniul lui de specialitate. El trebuie sa
manifeste ingeniozitate si creativitate si sa dispuna in acelasi timp, de o
bogata cultura generala, pentru ca elevii il judeca si sub acest aspect. Nu
trebuie uitat, de asemenea, ca aspectul culturii la formarea personalitatii,
inclusiv a personalitatii profesorului, este decisiv. Cultura formeaza si dezvolta
aptitudinile intelectuale, sentimentale si emotiile, vointa si caracterul omului.
Un profesor cu un inalt nivel stiintific si cultural contribuie efectiv la
dezvoltarea culturii generale si de specialitate a elevilor si totodata isi dezvolta
si isi afirma prestigiul personal.

Profesorul nu-l dezvolta pe elev numai sub aspect profesional, ci si sub

aspect etic, moral. Mai intai trebuie sa fie el insusi un om cu un inalt nivel
stiintific si cultural si cu un profil moral sanatos, sa manifeste o constiinta si o
conduita morale civilizate. Pe langa valorile stiintifice si culturale ale societatii,
el are datoria sa cunoasca valorile morale, principiile si regulile morale proprii
statului de drept si societatii democratice. Este chemat sa formeze si sa
dezvolte la elevi deprinderi de conduita morala in concordanta cu aceste
principii si reguli morale. Profesorul trebuie sa manifeste o conduita demna in
orice situatii: in familie, in liceu, in societate, pentru ca aceasta va fi imitata
de elevii sai. O conduita stiintifica, culturala si morala corecta a profesorului
va fi invatata de elevi si, prin interiorizare, va deveni conduita elevilor sai. De
aceea, profesorul trebuie sa fie un model in tot ceea ce gandeste si in tot
ceea ce realizeaza.

In sfarsit - dupa cum subliniaza Ioan Jinga - este necesar ca profesorul

sa manifeste si capacitate manageriala in domeniul educational, pentru ca el
este chemat sa indeplineasca diferite functii: sef de catedra, responsabil de
comisie metodica, diriginte etc.. In aceasta privinta, pregatirea de specialitate,
experienta didactica si profilul cultural si moral ii sunt indispensabile.

Componenta esentiala a aptitudinii pedagogice este capacitatea de

instruire, care consta in posibilitatea de a organiza materialul de invatat si de
a-l preda intr-o forma accesibila. Priceperea de a organiza este dependenta de
inteligenta cadrului didactic, de utilizarea ei in selectarea sistemului de
cunostinte si abilitati din materia de specialitate si in clasificarea si scrierea lor
pentru a putea fi transmise.

A preda - subliniaza I. Radu si M. Ionescu - inseamna a prezenta fapte,

exemple, modele, teme, exponate etc, a propune elevilor o activitate asupra
acestora, adica a-i conduce sa le analizeze, sa le compare - deci sa lucreze cu
acest material - si sa extraga apoi esentialul, pe care sa-l fixeze in definitii,
legi, principii etc.

O dimensiune a aptitudinii pedagogice este empatia. Stroe Marcus

arata ca exista doua componente ale ampatiei: empatia
emotionala si empatia predictiva. Empatia emotionala se refera la
participarea profesorului la emotiile si sentimentele elevilor, la impartasirea
acestora, la trairea lor alaturi de ei. Ea consta in apropierea fata de elevi, la
patrunderea in universul lor launtric.

Empatia predictiva rezida in capacitatea profesorului de a se transpune

in psihologia elevului, de a indeplini „rolul” lui si de a-i prevedea, in limitele
unei erori admise, comportamentul ulterior. Acei profesori care sunt apreciati
ca fiind buni si foarte buni au indici superiori de empatie predictiva. Empatia
predictiva faciliteaza gasirea modalitatilor de a mentine concentrata atentia
elevilor la lectie, de a se face acceptat de elevi, de a echilibra relatiile cu ei,
asigurand astfel conditii favorabile pentru procesul de predare-invatare.

Tactul pedagogic se inscrie ca o componenta esentiala si specifica a

aptitudinii pedagogice, profesorii concepand tactul pedagogic ca o abilitate de
a intelege elevii, de a fi omenos, de a aprecia si nota corect, de a da dovada
de exigenta si severitate moderate, de a sprijini si indruma elevul, de a-i ierta
greselile minore, de a fi drept in acordarea recompensei si a pedepsei, de a
nu-l persecuta, de a nu-i aminti mereu de o greseala.

Elevii, la randul lor, mentioneaza: omenia, insusirea de bun psiholog,

intelegerea sentimentelor de prietenie si dragoste la tineri, ignorarea micilor
abateri, renuntarea la pedeapsa cand elevul si-a recunoscut vina, discretie in
problemele personale sau de familie ale elevului, evaluare si notare obiectiva,
a nu fi prea sever, „a sti de gluma”(simtul umorului) etc.

Tactul pedagogic solicita inteligenta, ingeniozitate si afectivitate in

sensul de a actiona adecvat, suplu si creator in vederea reusitei depline a
actului educational.

Aptitudinile organizatorice, care intregesc structura aptitudinii

pedagogice, nu se rezuma la capacitatea de organizare si ordonare a
materialului de predat. Ele semnifica si abilitatea de a organiza, indruma si
conduce activitatea clasei de elevi ca grup psihosocial. Munca la catedra
necesita programarea timpului pentru fiecare lectie, dar si pentru fiecare
semestru sau an. Trebuie organizata de asemenea evidenta si controlul
activitatii elevilor, precum si corecta evaluare a rezultatelor acestei activitati.

O alta componenta importanta a aptitudinii pedagogice

este capacitatea de a comunica cu clasa. Acest act comunicational
priveste mai intai, dupa cum am vazut, abilitatea profesorului de a transmite
pe cale verbala sistemul de cunostinte si priceperi, procedand astfel incat
actul comunicarii sa fie viu, activ, dinamic, expresiv si nu unul plicticos,
neinteresant. De continutul si fluenta verbala depinde in masura importanta
calitatea predarii cunostintelor.

Dar profesorul nu transmite elevilor doar informatii. El stabileste cu

clasa si un contact psihologic, realizeaza cu elevii o comunicare cognitiva, dar
si una afectiva. Daca stapaneste temeinic materialul de predat, pe parcursul
lectiei el urmareste indeaproape modul cum sunt receptionate informatiile,
cum reactioneaza elevii, apreciind acest lucru dupa privirea lor, dupa mimica
si pantomimica pe care le afiseaza, dupa faptul daca sunt sau nu preocupati
de altceva etc. Profesorul ideal trebuie sa aiba mereu un feed-back al
activitatii sale instructive si educative, pentru a pastra permanent sub control
bunul mers al acesteia.
 Profesorul trebuie sa cunoasca psihologia elevului, structurile lui
cognitive, precum si metodele si procedeele de a transmite elevilor corpul de
cunostinte si deprinderi din specialitatea sa. El trebuie sa dispuna de o
temeinica pregatire psihopedagogica.

Calitatea de profesor nu este innascuta. Ea se castiga si se formeaza in

universitate si se perfectioneaza in procesul instructiv-educativ. Profesorul are
datoria sa cunoasca corpul esential de informatii al pedagogiei moderne si al
educatiei democratice, metodele si procedeele educationale, sa stie cum sa le
foloseasca in munca sa in functie de particularitatile de varsta si individuale
ale elevilor, sa fie familiarizat cu modalitatile pedagogice de concepere,
organizare, proiectare si desfasurare a activitatii instructiv-educationale.

Un rol deosebit il are maiestria pedagogica, pe care profesorul are datoria

sa si-o dezvolte. Maiestria pedagogica este capacitatea profesorului de a
gandi, proiecta, organiza si conduce cu competenta, spirit creator si mare
eficienta procesul de instruire si educare a elevilor.

Maiestria pedagogica este, in general, rezultat al pregatirii si experientei

la catedra. Ea angajeaza intreaga personalitate a profesorului, intreaga lui
activitate mentala, afectiva, motivationala care duce la rezultate deosebite in
munca de instruire si educare. Maiestria pedagogica se manifesta prin
capacitatea de a sti cat si cum sa faci eficienta activitatea educationala. Ea se
obiectiveaza in abilitatea de a-i invata pe elevi cum sa invete si cum sa-si
dezvolte personalitatea, in priceperea de a intemeia relatii socio-afective
pozitive cu elevii, bazate pe intelegere si cooperare eficiente.

Prin maiestria pedagogica se exprima un complex de insusiri ale

personalitatii, cum sunt atractia pentru munca dificila cu elevii, calmul,
rabdarea, simtul masurii, supletea, fermitatea, spiritul de inventivitate si
creativitate.

Pregatirea de specialitate, dimensiunea psihologica si cea pedagogica se

structureaza in sistemul unitar al personalitatii psihice didactice, care numai in
aceasta configuratie conduce la succese notabile in actul educational.
 „Profesorii eficienti au, in mod sigur, personalitati diferite. Dar,
indiferent de tipul de personalitate, succesul in munca cu elevii va fi legat de
simpatia lor gemina pentru elevi, de bucuria de a preda, acestia tratandu-i pe
elevi cu respect si corectitudine, permitandu-le sa se simta in clasa ca acasa si
comunicandu-le preocuparea pentru ei.”

(Timoty Blair)

BIBLIOGRAFIE:

●Baiasu Nadia si Predonescu Eusebiu, „Consiliere in scoala. Ghid pentru

profesorii consilieri si diriginti”, Ed. „Conphys”, Rm.Valcea, 2001;

●„Dirigintele. Ora de dirigentie. Adolescentii”, vol. III, Editor „Tribuna

Invatamantului”, 1996;

●Romita B. Iucu, „Managementul clasei de elevi”, Aplicatii pentru

gestionarea situatiilor de criza educationala, Ed. „Collegium Polirom”, Iasi,
2006.

●Ioan Jude, „Psihologie scolara si optim educational”, E.D.P., Bucuresti,

2002;

●Emil Stan, „Profesorul intre autoritate si predare”, Ed. „Teora”, 1999;

●Marin Stoica, „Pedagogie si psihologie”, Ed. „Gb.Alexandru”, 2001;

Ana-Maria8 months ago

multumesc

Preview text

REFERAT
ETICĂ Ș I INTEGRITATEA ACADEMICĂ
ETICĂ UNIVERSITARĂ
STUDENT: MILITARU(DOBRESCU) ANDREEA-ERMINA,AN1,PIPP

Cuprins:
INTRODUCERE.......................................................
CAPITOLUL I..........................................................
TRĂ SĂ TURI Ș I LEGISLAȚ IA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA
1.1 este etica....................................................................
1.2ția privind etica universitară ........................................

CAPITOLUL II.........................................................
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
2.1 de valori etice universitare......................................
2.2 etice universitare..................................................

CAPITOLUL III......................................................
REGULI MORALE Ș I DE ETICĂ ÎN SPAȚ IUL ACADEMIC

CONCLUZII...........................................................
BIBLIOGRAFIE......................................................
Introducere
Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală . Dicţionarul explicativ al limbii române
definește morala ca fiind "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii
faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi a că ror încă lcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia
publică ". În DicţionarCuprins:

INTRODUCERE.......................................................

CAPITOLUL I..........................................................

TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA

1.1 este etica.................................................................... 1.2ția privind etica
universitară ........................................
CAPITOLUL II......................................................... VALORILE ETICE UNIVERSITARE 2.1
de valori etice universitare...................................... 2.2 etice
universitare..................................................
CAPITOLUL III...................................................... REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN
SPAȚ IUL ACADEMIC
CONCLUZII...........................................................
BIBLIOGRAFIE......................................................
Introducere
Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală . Dicţionarul explicativ al limbii române
definește morala ca fiind "ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii
faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi a că ror încă lcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia
publică ". În Dicţionarul limbii franceze morala este definită ca fiind: "ştiinţa binelui şi ră ului;
teoria acţiunii umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi având ca scop binele; ansamblul de
reguli de conduită considerate de o manieră absolută ". La baza moralei stau principiile:
demnită ţii, responsabilită ţii, libertă ţii, solidarită ţii, dreptă ţii şi carită ţii. Unul dintre obiectivele
tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în funcție de care putem distinge
între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”. Spunem adesea, despre lucruri diferite, că
sunt morale sau imorale (deși de cele mai multe ori nu folosim neapă rat aceste cuvinte). Ne
referim astfel la acțiuni, la intențiile din spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om
moral”).
Capitolul I

TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA

1 Ce este etica?
Preocupă ri referitoare la etică ori la integritate în universită ţi au fost de-a lungul timpului în
domenii precum religie, filosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata problemă „moral
- juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a valorilor care
definesc fiinţa umană . Constituţia României revizuită în art. 1 alineat (3) prevede: „România
este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertă ţile
cetă ţenilor, libera dezvoltare a personalită ţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă
valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei
din decembrie 1989 şi sunt garantate”. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române,
termenul de „morală ” semnifică :

 Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate

 în principii, în norme, reguli, determinate istoric şi social, care reglementează
comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate şi a
că ror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică ; etică .
  Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate Iar
termenul de „etică ” semnifică : „ Ş tiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu
legile lor de dezvoltare istorică , cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială .
Ş tiinţa eticii este o disciplină socio-umană , îndrumă toare şi prescriptivă , bazată pe
principiile deliberă rii şi alegerii, vizând natura personalită ţii şi vieţii, formarea
caracterului, studiul moravurilor. „Îndelung controversata temă a cunoaşterii etice,
reluată cu o neostenită vigoare în toate epocile de mari transformă ri a relaţiilor umane şi
a înţelegerii de sine a omului, este confruntată în epoca contemporană cu complexitatea
unor noi situaţii de viaţă , cu noi ritmuri ale dezvoltă rii ştiinţei şi culturii, cu noi
orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de emancipare umană ”, se arată în
doctrina noastră . „Dar toate acestea sunt atât de profund marcate de natura inerent
contradictorie a orică rui proces de revoluţionare şi înnoire a

modului de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această presiune
energetică a evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă , asupra eticului ca
specie a cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevă r şi de substanţă referentială obiectivă
continute în structura fenomenului moral”.

1. Legislaţie privind etica universitară

Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a

universită ţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă subiectului
eticii şi integrită ţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 84/1995 a învă ţă mântului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învă ţă mântul preuniversitare şi superior, precum
şi învă ţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite privind etica şi integritatea Potrivit
Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de „ră spundere publică ” prin care
instituţiile de învă ţă mânt superior sunt obligate „să respecte politicile de echitate şi etică
universitară , cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de Senatul
universitar”. „ Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi
deontologie profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu: a. ) stabilirea situaţiilor
de conflicte de interese şi incompatibilită ţi b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de
soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât
unul sau una să se afle faţă de celă lalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control,
autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în
comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale că ror decizii afectează soţii,
rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv. c. ) mă surile educaţionale, administrative şi
tehnice care se iau pentru garantarea originalită ţii lucră rilor de licenţă , masterat, doctorat,
articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucră ri, precum şi sancţiunile aferente”. Legea
educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a prezenta anual, Raportul
privind starea universită ţii, document care va include, în mod necesar, situatia respectă rii eticii
universitare şi a eticii activită tii de cercetare. Prin normele etice pe care le instituie, Legea
educaţiei naţionale dispune că asigură ,
umane şi determinaţii ontologice ale condiţiei umane. Valorile motivează orientează , oferă
criterii de apreciere, modele şi sisteme de referinţă , principii de evaluare pentru acţiunea umană
totodata valorile contribuie la cooperarea indivizilor, având o funcţie integratoare în societate
 2. Sistemul de valori etice universitare

Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană , schimă rile istorice şi sociale
antrenând modifică ri ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele de înlă nţuire şi ierarhizare
ale valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor; » Sistemul de valori etice universitare
constituie cadrul de formalizare a regulilor consensuale morale şi de integritate în domeniul
academic, expresie a poziţiilor definitorii faţă de ceea ce este permis sau nu în mediul universitar
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învă ţă mântului superior, în general, precum şi
în interiorul mediului academic şi al comunită ţii universitare. Acestea definesc relaţiile moral -
profesionale dintre membrii comunită ţii universitare, între aceştia şi colaboratorii externi,
inclusiv cu membrii echipelor de evaluare instituţională pentru clasificarea universită ţilor.
2 Valorile etice universitare
Valorile etice universitare sunt urmă toarele: a. ) Libertatea academică , proclamă faptul că
universitatea este un spaţiu liber de ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură
ştiinţifică , legală şi etică ; b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţă mântului
propriu şi posibilitatea opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunită ţilor de studiu şi
cercetare. c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunită ţii universitare şi
societatea din care aceasta face parte. d. ) Etica relaţiilor între membrii comunită ţii academice
solicită evitarea legă turilor şi poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilită ţi de
natură să afecteze judecă ţile, evaluă rile obiective şi acţiunile membrilor comunită ţii şi să
permită : favoritismul, nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de
persecuţie sau de ră zbunare
e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnită ţii fiecă rui membru al comunită ţii
academice într-un climat liber de orice discriminare, hă rţuire, umilire, dispreţ, ameninţare,
intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj
(cuvinte, etichetă ri, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic;
încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea mândria, altruismul, empatia,
înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul; f. ) Dreptatea şi echitatea determină
atitudini corecte şi de respingere a discrimină rii, inegalită ţii de şanse şi exploată rii; promovarea
culturii organizaţionale bazate pe performanţă şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de
lucru consultative şi flexibile; descurajarea şi eliminarea orică ror forme de corupţie. g. )
Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în validitatea deciziilor
profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism şi impostură ;
identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de cariera
academică ; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul
preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi
competiţia loială ; h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea
realiză rilor, valorii şi calită ţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacită ţii, eficienţei şi
performanţei; dedică rii faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativită ţii; loialită ţii faţă
de instituţie şi membrii comunită ţii academice. i. ) Responsabilitatea profesională şi socială
reclamă implicare şi problemele profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetă ţenesc
responsabil; garantarea dreptului de a critica public - întemeiat şi argumentat - încă lcă rile
standardelor profesionale şi de calitate; interzicerea dezinformă rii, calomnierii, denigră rii
publice a persoanelor din instituţie şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă
de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi. In mediul academic, raportat la sistemul de
valori etice mai sus specificate, sunt avem si abateri acesta sunt urmă toarele fapte:

 obstrucţionarea activită ţii didactice, de cercetare ştiinţifică , administrative sau a orică rei
funcţii a universită ţii;
 frauda sub orice formă în procesul de învă ţă mânt, de cercetare ştiinţifică , precum şi în
cadrul celorlalte activită ţi din universitate;
 utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovă ţie de prejudicii în dauna patrimoniului
universită ţi”.

CAPITOLUL III

REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL UNIVERSITAR

Universită țile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii prin activită ți
didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfă șoare în condiții optime este nevoie
ca toți membrii comunită ții academice (studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetă tori, profesori,
personal administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de norme morale și de conduită , la fel
cum se întâmplă în orice tip de organizație (deși normele specifice pot să difere. Universită țile
din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se angajează să respecte o serie
de valori și principii etice generale, din care decurg reguli morale specifice, cu rolul de a ghida
deciziile etice și de a oferi un model de comportament moral. Valorile morale sunt standarde
culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care ghidează comportamentul nostru moral.
În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu- zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind
conținute tacit în principiile etice. De pildă , valoarea dreptă ţii e „ascunsă ” în principiul dreptă ţii.
Un cod de etică având ca fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de valori,
cum sunt, de exemplu, codurile universită ţilor româneşti. Principiile etice nu sunt nici ele reguli
de conduită , ci criterii majore care întemeiază şi justifică regulile de conduită ; ele ţin de
fundamentele moralită ţii (teorii), fiind dezbă tute şi modificate continuu de eticieni. Personalul
obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii. Datoriile morale specifice sau standardele morale
(reguli de conduită , proceduri de aplicare a principiilor) există sub forma unor obligaţii sau
interdicţii care ne spun ce să facem/să nu facem sub aspect moral. Iată câteva reguli morale ce
pot fi desprinse din Codul de etică al Universită ții din București și care le solicită atât
participanților la programele de studii ale instituției (studenți, masteranzi, doct

Cuprins:
INTRODUCERE................................................ .......
CAPITOLUL I ..........................................................
TRĂ SĂ TURI Ș I LEGISLAȚ IA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA
1.1 este etica....................................................................
1.2ția privind etica universitară ............ ............................
CAPITOLUL II .........................................................
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
2.1 de valori etice universitare......................................
2.2 etice universitare..................................................

CAPITOLUL III......................................................
REGULI MORALE Ș I DE ETICĂ ÎN SPAȚ IUL ACADEMIC

CONCLUZII ...........................................................
BIBLIOGRAFIE......................................................
Introducere oranzi,
moderni “pot avea opţiuni pe cheltuiala altora” cum ar spune Nassim Nicholas Taleb. Cursul
transversal De ce oamenii buni fac lucruri rele? este un curs de etică aplicată și integritate
academică ce oferă o perspectivă interdisciplinară asupra eticii universitare, principiilor,
valorilor și normelor ce stau la baza comportamentului etic, drepturilor și obligațiilor studenților,
cadrelor didactice și personalului administrativ, încă lcă rilor codului etic și sancțiunilor, etc. dar
mai ales oferă o perspectivă realistă privind practicile și dilemele, vulnerabilită țile și
provocă rile, bunele practici etice din viața academică de zii cu zii. Abateri de la normele de etică
pot fi să vârşite de că tre studenţi sau de personalul nedidactic al universită ţii. abateri prin care
este lezată comunitatea universitară prin nerespectarea principiilor şi valorilor pentru care
Universitatea militează şi pe care le promovează . Ţ inând seama de cele menţionate mai sus,
rezultă necesitatea elaboră rii unui ansamblu de norme privind conduita morală în viaţa socială şi
etica profesională universitară

 sub forma unui Cod Etic (C.) in cadrul caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuiesc indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice. Codul Etic este definit
astfel: "Ansamblul de norme şi principii morale, de conduită , care includ obligaţiile etice
ale profesiunii, cât şi rolul lor în viaţa socială " .Intrucât noţiunea de etică include
principiile de morală , dar se regă seşte şi în noţiunea de deontologie, C. reprezinta chiar
colectia de standarde ce descriu nivelul de integritate a membrilor comunită ţii academice.
Respectarea normelor prevă zute în Codul Etic de că tre membrii universită ţii reprezintă
Condiţia Suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor ştiinţifice
universitare.

BIBLIOGRAFIE

Etică și integritate academică - Elena Emilia Stefan Etică și integritate academică - Emanuel
Socaciu, Constantin Vica, Emilian Mihailov,Toni Gibea, Valentin Muresan, Mihaela
Constantinescu ul limbii franceze morala este definită ca fiind: "ştiinţa binelui şi ră ului; teoria
acţiunii umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi având ca scop binele; ansamblul de reguli
de conduită considerate de o manieră absolută ". La baza moralei stau principiile: demnită ţii,
responsabilită ţii, libertă ţii, solidarită ţii, dreptă ţii şi carită ţii.
Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în funcție
de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”. Spunem adesea,
despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși de cele mai multe ori nu folosim
neapă rat aceste cuvinte). Ne referim astfel la acțiuni, la intențiile din spatele acțiunilor sau chiar
la persoane („e un om moral”). De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale?
Uneori, ră spunsul poate fi dat de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu știu că prin
acțiunea lor încalcă o regulă sau o cerință morală . Din pă cate însă , nu aceasta este situația cel
mai des întâlnită . Deficitul de moralitate nu este, de cele mai multe ori, generat de un deficit de
cunoaștere. Dacă așa ar sta lucrurile, problema s-ar rezolva simplu prin accesarea informației
(sau printr-un curs!). Experiența comună , ca și rezultatele psihologiei morale, indică însă că tre o
altă direcție. Cel mai adesea, atunci când oamenii nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral,
explicația rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii. Pentru mulți oameni
etica se reduce la religie, pentru că primii pași în educația morală au fost învă țarea celor zece
porunci. Cum aceste imperative își au sursa în Biblie, e la îndemână să credem că religia
reprezintă un sistem de reguli etice. Să nu minți, să nu ai alți dumnezei, să nu ucizi, să nu-ți faci
chip cioplit, să nu fii desfrânat, cinstește pe tată l tă u și pe mama ta, să nu iei în deșert numele
Domnului În timp ce etica ră spunde la întrebă ri precum „ce acțiuni sunt bune în sine?”, „ce
datorii morale avem?”, „cum arată un om virtuos?”, religia ră spunde la întrebă ri existențiale de
tipul „ce se întâmplă cu noi după moarte?”, „există o divinitate dincolo de lumea în care tră im?”,
„cine este adevă ratul dumnezeu?”. Desigur, și religia ră spunde la întrebă ri de tipul cum trebuie
să ne comportă m, dar scopul ultim nu este totuși acela de a indica ce trebuie să facem în sine, ci
cum să ne purtă m pentru a evita iadul.. Moralitatea nu este același lucru nici cu legalitatea. La fel
ca în cazul religiei, e foarte ușor să le confundă m. Asta pentru că ne așteptă m ca legile să fie
drepte și în conformitate cu valori morale universale. În general, legile codifică și impun prin
sancțiuni juridice o serie de reguli considerate a fi esențiale pentru bunul mers al unei societă ți.
De exemplu, legile în vigoare ne spun că nu trebuie să violă m, să fură m, să ucidem. Sfera
moralită ții este însă mult mai largă , iar reguli morale precum „să nu minți” nu sunt prinse în
sistemul de legi decât în mă sura în care generează anumite prejudicii de natură financiară sau
juridică . În condiții ideale, ceea ce este legal este și moral, dar în viața reală legile sunt convenții
ce pot fi schimbate într-un mod în care valorile morale nu pot fi schimbate. În cazul eticii
universitare problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce
ale dezvoltă rii ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de
emancipare umană ”, se arată în doctrina noastră . „Dar toate acestea sunt atât de profund marcate
de natura inerent contradictorie a orică rui proces de revoluţionare şi înnoire a modului de trai,
încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această presiune energetică a
evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă , asupra eticului ca specie a
cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevă r şi de substanţă referentială obiectivă continute în
structura fenomenului moral”.
1. Legislaţie privind etica universitară
Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a
universită ţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă subiectului
eticii şi integrită ţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 84/1995 a învă ţă mântului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învă ţă mântul preuniversitare şi superior, precum
şi învă ţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite privind etica şi integritatea Potrivit
Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de „ră spundere publică ” prin care
instituţiile de învă ţă mânt superior sunt obligate „să respecte politicile de echitate şi etică
universitară , cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de Senatul
universitar”. „ Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi
deontologie profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu: a. ) stabilirea situaţiilor
de conflicte de interese şi incompatibilită ţi b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de
soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât
unul sau una să se afle faţă de celă lalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control,
autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în
comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale că ror decizii afectează soţii,
rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv. c. ) mă surile educaţionale, administrative şi
tehnice care se iau pentru garantarea originalită ţii lucră rilor de licenţă , masterat, doctorat,
articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucră ri, precum şi sancţiunile aferente”.
Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a prezenta anual,
Raportul privind starea universită ţii, document care va include, în mod necesar, situatia
respectă rii eticii universitare şi a eticii activită tii de cercetare. Prin normele etice pe care le
instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că asigură , aşadar, pârghiile necesare promovă rii în
întregul mediu academic a unor abordă ri construite din perspectiva eticii şi integrită ţii”.
Prevederile referitoare la etică şi integritate academică stipulate în Legea educaţiei naţionale nr.
1/
CAPITOLUL II
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns legate de un
set de valori Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în mă sură să acorde
preţuire, un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter
social, întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activită ţi sau creaţii care,
prin însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesită ţi, aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică . Există deci o corespondenţă inalienabilă între
însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare are o finalitate
intrinsecă , ceea ce echivalează cu a spune că , valorile sunt ireductibile, neputând fi
d. ) Etica relaţiilor între membrii comunită ţii academice solicită evitarea legă turilor şi poziţiilor
care duc la conflicte de interese şi incompatibilită ţi de natură să afecteze judecă ţile, evaluă rile
obiective şi acţiunile membrilor comunită ţii şi să permită : favoritismul, nepotismul, aplicarea de
standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de ră zbunare e. ) Respectul, grija şi
toleranţa impun preţuirea demnită ţii fiecă rui membru al comunită ţii academice într-un climat
liber de orice discriminare, hă rţuire, umilire, dispreţ, ameninţare, intimidare, rezolvarea
disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea unui limbaj (cuvinte, etichetă ri, stil şi
ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul academic; încurajează politeţea, curajul,
respectul, solicitudinea, aprecierea mândria, altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea,
promptitudinea, optimismul; f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de
respingere a discrimină rii, inegalită ţii de şanse şi exploată rii; promovarea culturii
organizaţionale bazate pe performanţă şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru
consultative şi flexibile; descurajarea şi eliminarea orică ror forme de corupţie.
g. ) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în validitatea
deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism şi impostură ;
identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de cariera
academică ; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi tratamentul
preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea colegială şi
competiţia loială ; h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea
realiză rilor, valorii şi calită ţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacită ţii, eficienţei şi
performanţei; dedică rii faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativită ţii; loialită ţii faţă
de instituţie şi membrii comunită ţii academice. i. ) Responsabilitatea profesională şi socială
reclamă implicare şi problemele profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetă ţenesc
responsabil; garantarea dreptului de a critica public - întemeiat şi argumentat - încă lcă rile
standardelor profesionale şi de calitate; interzicerea dezinformă rii, calomnierii, denigră rii
publice a persoanelor din instituţie şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă
de studenţi, faţă de subordonaţi, faţă de angajaţi. In mediul academic, raportat la sistemul de
valori etice mai sus specificate, sunt avem si abateri acesta sunt urmă toarele fapte: 
obstrucţionarea activită ţii didactice, de cercetare ştiinţifică , administrative sau a
orică rei funcţii a universită ţii;  frauda sub orice formă în procesul de învă ţă mânt, de cercetare
ştiinţifică , precum şi în cadrul celorlalte activită ţi din universitate;  utilizarea neautorizată şi
provocarea cu vinovă ţie de prejudicii în dauna patrimoniului universită ţi”.  pă trunderea
neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin mă suri special;  distrugerea,
alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale universită ţii, ca şi utilizarea lor în
scopuri ilicite;  organizarea şi desfă şurarea de activită ţi nepermise în universitate, folosirea
numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau
contrare acesteia;  folosirea abuzivă a calită ţii de membru al comunită ţii academice 
denigrarea publică a personalului sau instituţiei de că tre membrii comunită ţii universitare; 
practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultă toare sau obscene şi folosirea unui
limbaj neconform spiritului academic;  participarea la activită ţile din cadrul universită ţii prin
încă lcarea prevederilor legale a dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool,
droguri, de alte substanţe interzise;  favoritismul, sub orice aspect  discriminarea, în toate
formele de manifestare a aces  agresarea fizică sau morală să vârşită sub orice formă împotriva
membrilor comunită ţii universitare sau în legă tură cu activitatea academică ;  inducerea în
eroare a conducerii universită ţii prin dezinformare;  acceptarea, lipsa de reacţie faţă de
corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea, pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
Download
SaveShare

modului de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această
presiune
energetică a evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă,
asupra eticului
ca specie a cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevăr şi de substanţă
referentială
obiectivă continute în structura fenomenului moral”.
1.2. Legislaţie privind etica universitară
Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare
a
universităţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă
subiectului
eticii şi integrităţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr.
84/1995 a
învăţământului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învăţământul preuniversitare şi
superior,
precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite
privind etica şi
integritatea
Potrivit Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de
„răspundere
publică” prin care instituţiile de învăţământ superior sunt obligate „să respecte
politicile de
echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională
aprobat de
Senatul universitar”. „
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi
deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu:
a. ) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi
b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la
gradul al
III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle
faţă de
celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control, autoritate
sau evaluare
instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în comisii de
doctorat,
comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele
sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv.
c. ) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru
garantarea
originalităţii lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, articolelor ştiinţifice
sau a altor
asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente”.
Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a
prezenta
anual, Raportul privind starea universităţii, document care va include, în mod
necesar, situatia
respectării eticii universitare şi a eticii activitătii de cercetare.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că
asigură,

aşadar, pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări

construite
din perspectiva eticii şi integrităţii”. Prevederile referitoare la etică şi integritate
academică
stipulate în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
CAPITOLUL II
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt
strâns
legate de un set de valori
Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde
preţuire, un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are
un caracter
social, întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau
creaţii care,
prin însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi,
aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă
inalienabilă
între însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare
are o
finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt ireductibile,
neputând fi
raportate la o categorie mai largă.
Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de
rang, ci
cel mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-
umane cărora le
corespund. Omul creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale
acţiunii

umane şi determinaţii ontologice ale condiţiei umane.

Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de
referinţă,
principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie
la cooperarea
indivizilor, având o funcţie integratoare în societate
2.1. Sistemul de valori etice universitare
Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările istorice şi
sociale
antrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele
de înlănţuire şi
ierarhizare ale valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor;
» Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a
regulilor
consensuale morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor
definitorii
faţă de ceea ce este permis sau nu în mediul universitar
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în
general,
precum şi în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea
definesc
relaţiile moral - profesionale dintre membrii comunităţii universitare,
între aceştia şi
colaboratorii externi, inclusiv cu membrii echipelor de evaluare
instituţională pentru
clasificarea universităţilor.
2.2 Valorile etice universitare
Valorile etice universitare sunt următoarele:
a. ) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi
etică;
b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi
posibilitatea
opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la
toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii
universitare şi
societatea din care aceasta face parte.
d. ) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor
şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze
judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită:
favoritismul,
nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie
sau de
răzbunare

e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui

membru al
comunităţii academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire,
dispreţ,
ameninţare, intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin
utilizarea
unui limbaj (cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în
mediul
academic; încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea
mândria,
altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a
discriminării,
inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe
performanţă
şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile;
descurajarea
şi eliminarea oricăror forme de corupţie.
g. ) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei;
încredere în
validitatea deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism,
diletantism
şi impostură; identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu;
ataşamentul faţă de
cariera academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând
arbitrariul şi
tratamentul preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale;
solidaritatea
colegială şi competiţia loială;
h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea
realizărilor,
valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi
performanţei;
dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă
de instituţie
şi membrii comunităţii academice.
i. ) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele
profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea
dreptului
de a critica public - întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale
şi de
calitate; interzicerea dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor
din instituţie
şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de
subordonaţi,
faţă de angajaţi.
In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt
avem si
abateri acesta sunt următoarele fapte:
• obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative
sau a
oricărei funcţii a universităţii;
• frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum
şi în
cadrul celorlalte activităţi din universitate;
• utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna
patrimoniului
universităţi”.

• pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin

măsuri
special;
• distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date
ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
• organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea
numelui, a
resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale
sau contrare
acesteia;
• folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
• denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii
comunităţii
universitare;
• practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi
folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
• participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor
legale a
dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de
alte substanţe
interzise;
• favoritismul, sub orice aspect
• discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
• agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor
comunităţii
universitare sau în legătură cu activitatea academică;
• inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
• acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia,
obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;

CAPITOLUL III
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL UNIVERSITAR
Universitățile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii
prin
activități didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfășoare în
condiții optime
este nevoie ca toți membrii comunității academice (studenți, masteranzi,
doctoranzi,
cercetători, profesori, personal administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de
norme
morale și de conduită, la fel cum se întâmplă în orice tip de organizație (deși
normele
specifice pot să difere.
Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică
prin care se
angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg
reguli
morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de
comportament
moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei,
care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid
propriu-
zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
De pildă, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică
având ca
fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de valori, cum sunt, de
exemplu,
codurile universităţilor româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care
întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind
dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de
fundamentele eticii.
Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de
aplicare a
principiilor) există sub forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să
facem/să nu
facem sub aspect moral.
Iată câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al Universității din
București și care le solicită atât participanților la programele de studii ale instituției
(studenți,
masteranzi, doct

Cuprins:

INTRODUCERE……………………………………………….4
CAPITOLUL I ………………………………………………….6
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA
1.1.Ce este etica…………………………………………………………..6
1.2.Legislația privind etica universitară………… ……………………….7

CAPITOLUL II …………………………………………………9
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
2.1.Sistemul de valori etice universitare…………………………….….9
2.2.Valorile etice universitare…………………………………………..10

CAPITOLUL III………………………………………………13
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC

CONCLUZII…………………………………………………..15

BIBLIOGRAFIE………………………………………………16

Introducere
oranzi,

cercetători), cât și cadrelor didactice și personalului administrativ să se comporte

astfel încât
să:
- Respecte libertatea și autonomia academică și personală prin neimpunerea unor
credinţe
religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, precum și prin
libertatea de a
alege programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi nivelurile de pregătire
pe care le
consideră adecvate;
- Protejeze dreptul la confidenţialitate în toate problemele ce ţin de viaţa celorlalți;
- Promoveze egalitatea de șanse, evitând orice formă de discriminare sau tratarea
inegală
a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa,
etnia,
religia, convingerile politice, naționalitate, gen, vârstă, dizabilități etc.;
- Prevină şi să combată corupţia (ex. darea şi luarea de mită în bani, cadouri sau
alte
avantaje materiale, traficul de influenţă) în toate formele ei, astfel încât să evite
situațiile de
obţinere a unor avantaje nemeritate (ex. la concursurile de admitere în facultăţi, la
examene,
la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la
competiţiile de
obţinere a granturilor de cercetare etc.);
- Prevină atât abuzul de putere, cât și abuzul de încredere;
- Respecte onestitatea academică și corectitudinea intelectuală prin evitarea și
declararea
formelor de plagiat, copiat, „fabricare” a rezultatelor cercetărilor, de încălcare a
proprietății
intelectuale şi a drepturilor de autor;
- Manifeste respect și toleranță față de ceilalți, fiind interzise adresările
suburbane,
jignitoare, ireverenţioase sau vulgare, umilirea, intimidarea, ameninţarea
ori atacul la
persoană;
- Evite și să sancționeze orice formă de hărțuire (ex. fizică, psihică, sexuală) prin
care
este manifumilitor și care urmăreşte sau conduce la afectarea capacităţii unei
persoane de a-şi
desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu;
- Arate bunăvoință atât prin recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi, cât şi
prin
înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate, evitând în același
timp nepăsarea,
egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa sau cinismul.
CONCLUZII
Se spune că etica este precum oxigenul, ne amintim de ea doar atunci când ne
lipsește.
Alții cred că integritatea nu reprezintă cea mai mare realizare pe care un individ o
poate avea
în cursul vieţii, ci cea mai dificil de atins. În societatea complexă și diversă în care
trăim,
observăm cum unii oameni pot acţiona împotriva celorlalți fără a plăti riscul creat,
oamenii

moderni “pot avea opţiuni pe cheltuiala altora” cum ar spune Nassim Nicholas
Taleb. Cursul
transversal
De ce oamenii buni fac lucruri rele? este un curs de etică aplicată și integritate
academică
ce oferă o perspectivă interdisciplinară asupra eticii universitare, principiilor,
valorilor și
normelor ce stau la baza comportamentului etic, drepturilor și
obligațiilor studenților,
cadrelor didactice și personalului administrativ, încălcărilor codului etic și
sancțiunilor, etc.
dar mai ales oferă o perspectivă realistă privind practicile și dilemele,
vulnerabilitățile și
provocările, bunele practici etice din viața academică de zii cu zii.
Abateri de la normele de etică pot fi săvârşite de către studenţi sau de personalul
nedidactic al universităţii. abateri prin care este lezată comunitatea
universitară prin
nerespectarea principiilor şi valorilor pentru care Universitatea militează
şi pe care le
promovează. Ţinând seama de cele menţionate mai sus, rezultă necesitatea
elaborării unui
ansamblu de norme privind conduita morală în viaţa socială şi etica profesională
universitară
– sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul caruia sunt statuate standardele de
integritate ce
trebuiesc indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice. Codul Etic este
definit astfel:
"Ansamblul de norme şi principii morale, de conduită, care includ
obligaţiile etice ale
profesiunii, cât şi rolul lor în viaţa socială" .Intrucât noţiunea de etică include
principiile de
morală, dar se regăseşte şi în noţiunea de deontologie, C.E. reprezinta chiar
colectia de
standarde ce descriu nivelul de integritate a membrilor comunităţii academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către membrii universităţii
reprezintă
Condiţia Suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor ştiinţifice
universitare.
BIBLIOGRAFIE
Etică și integritate academică - Elena Emilia Stefan
Etică și integritate academică - Emanuel Socaciu, Constantin Vica,
Emilian
Mihailov,Toni Gibea, Valentin Muresan, Mihaela Constantinescu
 ul limbii franceze morala este definită ca fiind: "ştiinţa binelui şi răului; teoria
acţiunii
umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi având ca scop binele; ansamblul de
reguli de
conduită considerate de o manieră absolută". La baza moralei stau principiile:
demnităţii,
responsabilităţii, libertăţii, solidarităţii, dreptăţii şi carităţii.

Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de
criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”.
Spunem adesea, despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși de cele
mai
multe ori nu folosim neapărat aceste cuvinte). Ne referim astfel la acțiuni, la
intențiile din
spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om moral”).
De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale? Uneori, răspunsul
poate fi
dat de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu știu că prin acțiunea lor încalcă
o regulă
sau o cerință morală. Din păcate însă, nu aceasta este situația cel mai des întâlnită.
Deficitul
de moralitate nu este, de cele mai multe ori, generat de un deficit de cunoaștere.
Dacă așa ar
sta lucrurile, problema s-ar rezolva simplu prin accesarea informației (sau printr-un
curs!).
Experiența comună, ca și rezultatele psihologiei morale, indică însă către o altă
direcție.
Cel mai adesea, atunci când oamenii nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral,
explicația
rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii.
Pentru mulți oameni etica se reduce la religie, pentru că primii pași în educația
morală au
fost învățarea celor zece porunci. Cum aceste imperative își au sursa în Biblie, e la
îndemână
să credem că religia reprezintă un sistem de reguli etice.
Să nu minți, să nu ai alți dumnezei, să nu ucizi, să nu-ți faci chip cioplit, să nu fii
desfrânat, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, să nu iei în deșert numele Domnului
 În timp ce etica răspunde la întrebări precum „ce acțiuni sunt bune în sine?”, „ce
datorii
morale avem?”, „cum arată un om virtuos?”, religia răspunde la întrebări
existențiale de tipul
„ce se întâmplă cu noi după moarte?”, „există o divinitate dincolo de lumea în care
trăim?”,
„cine este adevăratul dumnezeu?”. Desigur, și religia răspunde la întrebări de tipul
cum
trebuie să ne comportăm, dar scopul ultim nu este totuși acela de a indica ce
trebuie să facem
în sine, ci cum să ne purtăm pentru a evita iadul..
Moralitatea nu este același lucru nici cu legalitatea. La fel ca în cazul religiei, e
foarte
ușor să le confundăm. Asta pentru că ne așteptăm ca legile să fie drepte și în
conformitate cu
valori morale universale. În general, legile codifică și impun prin sancțiuni juridice
o serie de
reguli considerate a fi esențiale pentru bunul mers al unei societăți. De exemplu,
legile în
vigoare ne spun că nu trebuie să violăm, să furăm, să ucidem. Sfera moralității este
însă mult
mai largă, iar reguli morale precum „să nu minți” nu sunt prinse în sistemul de legi
decât în
măsura în care generează anumite prejudicii de natură financiară sau juridică. În
condiții
ideale, ceea ce este legal este și moral, dar în viața reală legile sunt convenții ce pot
fi
schimbate într-un mod în care valorile morale nu pot fi schimbate.
În cazul eticii universitare problema care se pune este aceea de a distinge între
ceea ce

este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca

membri ai
comunității academice..
Capitolul I
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA
1.1 Ce este etica?
Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universităţi au fost de-a
lungul
timpului în domenii precum religie, filosofie, teoria generală a dreptului etc.
Controversata
problemă „moral - juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o
transformare a
valorilor care definesc fiinţa umană. Constituţia României revizuită în art. 1 alineat
(3)
prevede: „România este stat de drept, democratic şi social, în care
demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii
umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale
poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de „morală”
semnifică:
 Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate
 în principii, în norme, reguli, determinate istoric şi social, care
reglementează
comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi
colectivitate şi a
căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică; etică.
 Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în
societate
Iar termenul de „etică” semnifică: „ Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor
morale, cu
legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa
socială.
Ştiinţa eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare şi prescriptivă,
bazată pe
principiile deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii, formarea
caracterului,
studiul moravurilor.
„Îndelung controversata temă a cunoaşterii etice, reluată cu o neostenită vigoare în
toate
epocile de mari transformări a relaţiilor umane şi a înţelegerii de sine
a omului, este
confruntată în epoca contemporană cu complexitatea unor noi situaţii de viaţă, cu
noi ritmuri
ale dezvoltării ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea
aspiraţiilor de
emancipare umană”, se arată în doctrina noastră. „Dar toate acestea sunt atât de
profund
marcate de natura inerent contradictorie a oricărui proces de revoluţionare şi
înnoire a
modului de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această
presiune
energetică a evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă,
asupra eticului
ca specie a cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevăr şi de substanţă
referentială
obiectivă continute în structura fenomenului moral”.
1.2. Legislaţie privind etica universitară
Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare
a
universităţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă
subiectului
eticii şi integrităţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr.
84/1995 a
învăţământului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învăţământul preuniversitare şi
superior,
precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite
privind etica şi
integritatea
Potrivit Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de
„răspundere
publică” prin care instituţiile de învăţământ superior sunt obligate „să respecte
politicile de
echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională
aprobat de
Senatul universitar”. „
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi
deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu:
a. ) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi
b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la
gradul al
III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle
faţă de
celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control, autoritate
sau evaluare
instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în comisii de
doctorat,
comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele
sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv.
c. ) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru
garantarea
originalităţii lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, articolelor ştiinţifice
sau a altor
asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente”.

Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a

prezenta
anual, Raportul privind starea universităţii, document care va include, în mod
necesar, situatia
respectării eticii universitare şi a eticii activitătii de cercetare.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că
asigură,
aşadar, pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări
construite
din perspectiva eticii şi integrităţii”. Prevederile referitoare la etică şi integritate
academică
stipulate în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
CAPITOLUL II
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt
strâns
legate de un set de valori
Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde
preţuire, un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are
un caracter
social, întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau
creaţii care,
prin însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi,
aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă
inalienabilă
între însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare
are o
finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt ireductibile,
neputând fi

raportate la o categorie mai largă.

Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de
rang, ci
cel mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-
umane cărora le
corespund. Omul creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale
acţiunii
umane şi determinaţii ontologice ale condiţiei umane.
Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de
referinţă,
principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie
la cooperarea
indivizilor, având o funcţie integratoare în societate
2.1. Sistemul de valori etice universitare
Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările istorice şi
sociale
antrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele
de înlănţuire şi
ierarhizare ale valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor;
» Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a
regulilor
consensuale morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor
definitorii
faţă de ceea ce este permis sau nu în mediul universitar
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în
general,
precum şi în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea
definesc
relaţiile moral - profesionale dintre membrii comunităţii universitare,
între aceştia şi
colaboratorii externi, inclusiv cu membrii echipelor de evaluare
instituţională pentru
clasificarea universităţilor.
2.2 Valorile etice universitare
Valorile etice universitare sunt următoarele:
a. ) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi
etică;
b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi
posibilitatea
opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii
universitare şi
societatea din care aceasta face parte.

d. ) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor

şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze
judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită:
favoritismul,
nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie
sau de
răzbunare
e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui
membru al
comunităţii academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire,
dispreţ,
ameninţare, intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin
utilizarea
unui limbaj (cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în
mediul
academic; încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea
mândria,
altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a
discriminării,
inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe
performanţă
şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile;
descurajarea
şi eliminarea oricăror forme de corupţie.
g. ) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei;
încredere în
validitatea deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism,
diletantism
şi impostură; identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu;
ataşamentul faţă de
cariera academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând
arbitrariul şi
tratamentul preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale;
solidaritatea
colegială şi competiţia loială;
h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea,
recompensarea
realizărilor, valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii,
eficienţei şi
performanţei; dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii;
loialităţii
faţă de instituţie şi membrii comunităţii academice.
i. ) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele
profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea
dreptului
de a critica public - întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale
şi de
calitate; interzicerea dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor
din instituţie
şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de
subordonaţi,
faţă de angajaţi.
In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt
avem si
abateri acesta sunt următoarele fapte:
 obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative
sau a

oricărei funcţii a universităţii;

 frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică,
precum
şi în cadrul celorlalte activităţi din universitate;
 utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în
dauna
patrimoniului universităţi”.
 pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin
măsuri
special;
 distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de
date ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate,
folosirea
numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri
nelegale sau contrare acesteia;
 folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
 denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii
comunităţii
universitare;
 practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau
obscene şi
folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
 participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea
prevederilor
legale a dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de
alte substanţe interzise;
 favoritismul, sub orice aspect
 discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
 agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva
membrilor
comunităţii universitare sau în legătură cu activitatea academică;
 inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
 acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia,
obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
Company
  About Us
 StuDocu World University Ranking 2021
 Doing Good
 Academic Integrity
 Jobs
 Blog
 Dutch Website

Contact & Help

 F.A.Q.
 Contact

Legal

 Terms
 Privacy Policy
 Cookie Statement











Copyright © 2022 StudeerSnel B.V., Keizersgracht 424, 1016 GC Amsterdam,

KVK: 56829787, BTW: NL852321363B01
5

out of 23
Download
comportamentul imoral poate fi identificat și cauzat prin diferite metode. Deseori unele forme de
imoralitate se efectuează din neștiință. În instituțiile universitare aceasta la fel se întâlnește. Motivele și
consecințele în urma acțiunilor imorale nu sunt din cele mai plăcute. Pentru a preîntîmpina și controla
unle acțiuni a persoanelor ce activează în universități este necesar de a forma un anumit plan prin care
tema ”compotamentului moral” va fi adus la un nou nivel. Prin urmare se va acorda mai multă atenție
situațiilor de imoralitate în instituții.
Universități sunt spații menite să facilitează transmiterea și progresul cunoașterii
prinactivități didactice șide cercetare,iar pentruca acest lucrusă sedesfășoare
încondiţii optimeeste nevoie ca toți membrii comunității academice
(studenți, masterani, doctoranzi,cercetători, profesori, personal administrativ,
conducere etc.) să respect o serie de nici eumoralul si de conductă, la fel cum se
întâmplă în orice bacsis de organizație (deși normelespecific pot să difere.