MĂSURAREA ŞI EVALUAREA

COMPORTAMENTULUI MOTRIC
ÎN ACTIVITĂȚILE MOTRICE
UMANE
+ Istoria studiului mişcărilor umane nu este prea îndelungată,
căci aceasta a putut fi începuta abia când s-au întâlnit şi
alăturat cunoştinţele de mecanică cu cele de biologie şi mai
apoi cu cele de antropologie şi psihologie.
+ Dezvoltarea unor tehnici de investigaţie eficiente, de mare
fineţe şi cu randament superior celor vechi a permis
cunoaşterea mai detaliată a „maşinii umane”, a mecanismelor
funcţionării sale şi, de aici, o mai bună şi precisă dirijare a
activităţii şi modalităţilor concrete de desfăşurare a ei. Filmarea
cu viteze mari, folosirea traductorilor piezoelectrici şi a
dispozitivelor electronice de control al stimulilor, de înregistrare
a reacţiilor şi de prelucrare a răspunsurilor fac din analiza
mişcărilor o ştiinţă în toată puterea cuvântului.
+ În ultimele decenii, dispozitivele tradiţionale (mecanice sau
electromecanice confecţionate artizanal) au fost înlocuite
de tehnicile electronice și IT, și deci necesitatea apariției
unui specialist în tehnici avansate de recoltare în timp real
a evenimentelor (mişcări, acţiuni, activităţi) şi de
prelucrare rapidă a informaţiilor astfel obţinute. Cercetarea
și analiza (evaluarea, apreciereași măsurarea) mișcărilor a
devenit astfel, un demers interdisciplinar.
ARII DE INVESTIGAŢIE
+ Se disting pe o dimensiune, subiectul uman cu condiţiile şi
caracteristicile mişcărilor sale, iar pe alta, diferitele
modalităţi de manifestare a acestor mişcări în situaţii
variate. Domeniile comportamentelor ce pot fi analizate
(evaluate/măsurate), sunt:
- subiectul
- activitățile
- acțiunile
- mișcările
+ SUBIECTUL
A. Evoluţii individuale:
- solitare - planorism, paraşutism, scufundări
- successive - gimnastică, patinaj, atletism-sărituri, schi-
coborâre, slalom şi sărituri
-paralele - atletism, înot (curse pe culoare), tir
-opozitive - box, lupte, scrimă
-cu aparate: - ca mijloc de deplasare,
- ca suport pentru mişcare,
- ca element performanţial (planor, schiuri,
bârnă, floretă, suliţă etc.)
B. Evoluţii în cuplu
-coordonat-canotaj
-cooperant simultan-patinaj perechi
-cooperant alternativ-tenis-dublu
C. Evoluţii în grup (echipă)
-coordonat-canotaj
-simultan-paraşutism
-contra echipă -fără contact direct: volei;
-interactiv opozitive: baschet, handbal, fotbal,
rugby, hochei (cu contact direct)
D. În condiţii de mediu
-sol, apă, aer -atletism, înot, planorism
-altitudine –alpinism
-iarnă-vară-schi, golf
E. Caracteristici individuale (numai cele legate de „mişcare”)
-tip somatic
-caracteristici ale sistemelor: muscular, nervos central, cardiorespirator etc.
-capacitatea de performanţă
-capacitatea de efort
-capacitatea de refacere
-capacitatea motrică (analitic)
-viteză, rezistenţă, coordonare, forţă, mobilitate, etc.
-condiţie fizică (fitness)
+ ACTIVITĂŢILE
A. Aspectul global:
-lecţie şcolară, de antrenament
-concurs/întrecere/joc
-timp liber (divertisment)
B. Aspectul operational
-învăţare - dezvăţare –transfer
-predare, evaluare
-perfecţionare (supraînvăţare)
C. Aspectul metodic
-conţinut
-dozare
-durată
-varietate: adecvare, eficiență
D. Aspectul psiho-pedagogic
-ambianță educaţională
-activism, motivaţie, interes
-efort şi oboseală
-comunicare şi interacţiuni profesor-elev, între elevi,
integrare socială şi sportivă.
ACŢIUNILE
A. Aspectul global
Tehnica gestului motric (tehnica în sport şi în alte activităţi corporale):
-tehnica mersului şi alergării
-tehnica săriturilor
-tehnica aruncărilor
-tehnica conducerii propriului corp în situaţii deosebite (gimnastică)
-tehnica conducerii aparatelor şi maşinilor (mânuire, pilotare, manevrare)
Caracteristici ale deprinderilor, ca tehnici perfecţionate prin exersare:
-deprinderi fine - declanşarea focului în tir (echilibru, ochire)
-deprinderi intermediare - aruncarea liberă la coş
-deprinderi mari - evoluţii în gimnastică, schi, lupte etc.
-capacitate operaţională - decizie, creativitate.
B. Aspectul analitic
-caracteristici şi parametri biomecanici ai formei, structurii şi
eficienţei acţiunii;
-caracteristici şi parametri biomecanici în privința:
coordonării şi corectitudinii, vitezei, forţei şi spaţiului acţiunii.
MIŞCĂRILE
A. Caracteristici cinematice (de traiectorie, viteză şi
acceleraţie)
-spaţiale (deplasare, traiectorie)
-temporale (momentul de timp, durata, tempoul, ritmul)
-temporale-spaţiale (viteza, viteza unghiulară, acceleraţia)
B. Caracteristici cinetice-dinamice (cauze ce determină/
modifică mişcarea corpurilor)
-inerțiale (masa, momentul de inerţie)
-de forţă (statică, dinamică, constantă, variabilă)
-aplicații la biomecanică: forţa de gravitaţie, de inerţie, de
rezistenţă a mediului, de reacţie a reazemului, de tracţiune
musculară, de contracţie pasivă. Pe alt plan, al gândirii
metodologice, studiul mişcării umane va înregistra date de
ordin cantitativ şi calitativ despre varietatea
comportamentului individual sau colectiv,ca răspuns la o
serie întreagă de întrebări care verifică o ipoteză sau provin
din nevoia de cunoaştere.
+ În literatura de specialitate există două puncte de vedere
reprezentative, privind domeniile măsurabile a motricității
de tip sportiv, astfel: A.J.R.Thomas & J.K. Nelson stabilesc
o singură categorie de măsurări căreia i se subsumează
toate celelalte domenii sau componente.
1. Măsurarea condiţiei fizice (physical fitness)
-măsurări cardio-respiratorii (V02 max.) prin alergări pe
diferite distanţe sau contra timp (12 minute, de ex.);
-măsurarea forţei şi anduranţei prin probe de laborator şi
probe de teren (flotări, tracţiuni etc.);
-măsurarea flexibilităţii;
-măsurări corporale (greutate, densitate, strat adipos etc.).
2. Măsurarea parametrilor psihomotrici
-măsurarea puterii;
-măsurarea vitezei mişcării şi a timpului de reacţie;
-măsurarea agilităţii (viteza şi schimbarea de direcţie);
-măsurarea echilibrului;
-măsurarea kinesteziei;
-măsurarea coordonării.
3. Măsurarea comportamentului motric
-modelele mişcărilor de bază (aruncări, loviri, sărituri);
-teste pentru deprinderi sportive;
-măsurări de laborator (urmărirea conturului, timp de
anticipare, tapping etc.).
4. Măsurări biomecanice:
-prin cinematografie, traductori, electromiografie.
5. Măsurări observaţionale
-de tip actografic, direct, la vedere sau video(Thomas &
Nelson,1985).
B. D.R. Kirkendall, JJ. Gruber & R.E. Johnson detașează trei
domenii ale măsurării motrice:
-componentele dezvoltării motrice;
-condiția motrică şi fizică;
-deprinderi sportive.
ANALIZA MIŞCĂRILOR. METODE ȘI
TEHNICI DE ANALIZĂ
+ Analiza reprezintă un proces de evaluare și apreciere, nu
numai unul de măsurare (numărare sau scalare).
+ Analiza mişcării urmăreşte cel puţin două obiective:
descrierea şi explicarea ei.
+ În domeniul educației fizice și sportului, este vorba de
mişcările corporale, ca și componente ale acţiunilor şi
activităţilor în joc, sport, recreaţie etc.
INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN
ANALIZA MIȘCĂRILOR
1. Instrumente pentru analiza mecanică
a. Pentru măsurarea lungimilor:
-roata de măsurare
-compasul
-banda metrică (tip croitorie şi ruleta)
-metrul de lemn
-compasuri antropometrice
-goniometre
-goniometru manual.
b. pentru măsurarea timpului:
-cronometrul, cronograful.
c. Pentru măsurarea forţei:
-dinamometru palmar
-dinamometru pentru picioare şi spate
-cablu tensiometric
-ergometre, platforme dinamometrice şi dinamografice
pentru măsurarea lucrului mecanic.
2. Instrumente pentru analiza eficienţei:
a. Teste de performanţă
b. Tabele şi grafice de înregistrare
c. Instrumente fotografice şi cinematografice
d. Instrumente electronice pentru analiză