Tema 9.

ETAPELE FORMARII
DEPRINDERILOR MOTRICE SI
CLASIFICAREA LOR
Deprinderile motrice sunt forme concrete de activitate motrica care
au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin legaturi temporale in scoarta
cerebrala motorie. Se apreciaza faptul ca aceste legaturi temporale sunt cu
atat mai trainice cu cat numarul repetarilor este mai mare, iar varsta
subiectilor este mai mica. Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si
continuu, este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor
temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru
formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei
cerebrale in aceeasi ordine si cu intensitate corespunzatoare.
Unele componente ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in
intregime pot ajunge la faza de automatizare. In aceasta faza, controlul
scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderii motrice se pastreaza, dar
atentia nu mai este indreptata spre succesiunea lantului de miscari specifice
deprinderii respective. Ea este indreptata in primul rand, asupra modificarilor
intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor
motrice.
Deprinderile motrice se perfectioneaza treptat, in perioada relativ indelungata de timp si
neuniform, adica intensitatea transformarilor este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei
deprinderi cu cat stadiul este mai avansat cu atat transformarile sunt mai putine. Ele se
destrama treptat daca nu sunt consolidate prin repetari multiple (in timp, nu in aceeasi lectie).
Este de retinut faptul ca o deprindere motrica nu dispare total, ea lasa urme in legaturile
temporale si deci poate fi restabilita relativ repede.[1]
Stadiile formarii deprinderilor motrice sunt prezentate, ca numar si denumiri, in mod relativ
diferentiat in functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Este bine de precizat faptul ca
nu trebuie sa confundam etapele insusirii deprinderilor motrice, care sunt stadii ale procesului
didactic, cu fazele fiziologice sau psihologice ale acestei insusiri. Este normal ca in procesul
pedagogic de instruire sa se tina seama atat de fazele fiziologice cat si de cele psihologice.
Dupa d-l conf. univ. Carstea Gheorghe in Teoria si metodica educatiei fizice si
sportului - Bucuresti 1993 se pot distinge urmatoarele etape in formarea deprinderilor
motrice: [2]
a) Etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor motrice, cu urmatoarele
obiective principale: formarea unei reprezentari clare asupra deprinderii respective (prin
explicatie si demonstratie, in special); formarea ritmului general de executie cursiva a
deprinderii; descompunerea daca este cazul deprinderii in elemente componente si exersarea
analitica a acestora, preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.
b) Etapa fixarii, a consolidarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective
principale: formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale,
temporale si dinamice optime; intarirea legaturilor temporale prin exersare in conditii relativ
constante, standardizate, a deprinderii motrice, fiind create premisele si pentru executarea
acesteia in conditii variate.

c) Etapa perfectionarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective: largirea

variantelor de executie a fiecarei deprinderi prin desavarsirea executiei mai multor procedee
tehnice; exersarea cu precadere a deprinderii in conditii cat mai variate si apropiate de cele
intalnite in practica; includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si executarea
acestor combinatii cu usurinta.
1 Clasificarea deprinderilor motrice
Deprinderile motrice au surse de provenienta diferite, reflectand domenii de activitate
umana in care a fost necesara actiunea motrica. Necesitatea de locomotie a determinat aparitia
mersului si a alergarii, depasirea unor obstacole a condus la aparitia unor forme de sarituri,
catarari, escaladari, actionarea in conditii de mediu natural a impus inotul, schiul, patinajul,
vaslitul, apararea a necesitat tararea, aruncarea, tractiunea, impingerea, procurarea hranei a impus
forme de transport de greutati etc.
Un alt domeniu care a determinat aparitia unor deprinderi cu o structura elevata a fost
si este sportul, care de milenii a incercat sa satisfaca dorinta de intrecere a fiintei umane creand
perpetuu deprinderi care, insotite de reguli, s-au extins pe intreaga planeta.
Dintre numeroasele criterii care s-au folosit pentru clasificarea deprinderilor
(igienice, profesionale, de baza, utilitare, aplicative, sportive), cea mai mare raspandire o are
urmatoarea clasificare:
Deprinderile motrice de baza, care includ mersul, alergarea, saritura, aruncarea,
prinderea. Au fost denumite deprinderi motrice de baza deoarece ele se regasesc in
comportamentul motric cotidian al individului, acoperind o gama larga de activitati (locomotie,
profesie, activitati gospodaresti, agrement).
Deprinderile motrice utilitare, care cuprind: echilibrul, tararea, catararea, escaladarea,
transportul de greutati, tractiunea, impingerea.
Deprinderile motrice sportive, cuprinzand structuri de miscare cu continuturi si forme
precizate prin regulamente, constituindu-se in procedee tehnice (ex.: alergarea de viteza cu start
de jos, saritura in lungime cu elan, aruncarea la cos cu doua maini de pe loc etc.).
Educatia fizica inclusa in formele institutionalizate de invatamant, corespunzator
obiectivelor instructiv-educative proprii fiecarui ciclu, a preluat din multitudinea deprinderilor
motrice pe acelea care concura la realizarea cerintelor vietii impuse omului contemporan.[3]
Astfel, in invatamantul prescolar se predau si se invata:
-

deprinderile motrice de baza: mersul, alergarea, saritura, aruncarea si prinderea;

deprinderile motrice utilitare: catararea, echilibrul, tararea, tractiunea, impingerea,

transportul, escaladarea;

unele deprinderi motrice specifice ramurilor de sport: atletism, gimnastica, fotbal, inot,
schi, patinaj, tenis.

Barta A., Dragomir P.- Deprinderi motrice la prescolari, Bucuresti, Editura Integral, 1995, p. 11

[2] Carstea Gh.- Teoria si metodica educatiei fizice si sportului, Bucuresti, Editura Universul, 1993, p. 54

[3] Carstea Gh.- Teoria si metodica educatiei fizice si sportului, Bucuresti, Editura Universul, 1993, p. 56
[4] Demeter A- Bazele fiziologice si biochimice ale formarii deprinderilor motrice, Bucuresti, Editura
Sport-Turism, 1982, p. 18

[5] Carstea Gh.- Teoria si metodica educatiei fizice si sportului, Bucuresti, Editura Universul, 1993, p. 52
[6] Barta A., Dragomir P.- Educatie fizica- manual pentru clasa a IX-a- Scoli normale, Bucuresti, Editura
Didactica si Pedagogica, 1993, p. 93

[7] Mitra Gh., Mogos A. Dezvoltarea calitatilor motrice in activitatea de educatie fizica si sport,
Bucuresti, Editura Sport-Turism, 1977, p. 38