UNIVERSITATEA PETROL - GAZE, PLOIEŞTI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT – ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ

Educație Fizică 4

REFERAT

Deprinderile şi priceperile motrice de bază și

utilitar applicative

Coordonator de disciplină :
Profesor Lector: ELENA LUPU
Nume: ȘAPTEFRAȚI
ANDREI GEORGE
Anul: II
Grupa: 50687

PLOIEȘTI

2022
1. Etapele formării deprinderilor motrice

Deprinderile şi priceperile motrice sunt considerate de toţi specialiştii ca reprezentând

componente ale procesului instructiv–educativ care se învaţă prin repetări sistematice ajungând
într-un final, să se perfecţioneze, dar în strânsă legătură cu dezvoltarea capacităţilor motrice ale
organismului.

Deprinderile motrice sunt definite ca reprezentând caracteristici sau componente ale

actelor învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie: coordonare, precizie,
viteză, uşurinţă, plasticitate, automatism.

Deprinderile reprezintă o formă a acţiunilor motrice căpătată de om; ele se formează ca urmare a
exerciţiului, pe calea învăţării mişcărilor şi, în ce priveşte mecanismul fiziologic, constituie
reflexe motrice condiţionate.

Etapele formării deprinderilor motrice sunt descrise din punct de vedere fiziologic:

 Etapa mişcărilor inutile şi a lipsei de coordonare– în care sunt atraşi muşchii care nu au
nici o legătură cu mişcarea datorită iradierii în scoarţa cerebrală a proceselor nervoase ce
provoacă generalizarea răspunsurilor motrice prin excitarea mai multor centri nervoşi.
 Etapa mişcărilor încordate – se înlătură mişcările inutile datorită apariţiei proceselor de
diferenţiere dar şi a echilibrului ce se realizează între excitaţie şi inhibiţie.
 Etapa execuţiei corecte – dispare încordarea se realizează concentrarea proceselor nervoase,
execuţia se realizează conform indicaţiilor cadrului didactic sau a planului propus de subiect.
 Etapa însuşirii detaliate a mişcării – apare stereotipul dinamic motric, mişcările sunt
automatizate.

Etapele de formare a deprinderilor motrice din punct de vedere psihologic:

 Etapa însuşirii preliminarea bazelor exerciţiului – se formează reprezentarea actului

motric pe suportul explicaţiei şi demonstraţiei şi a primelor execuţii.
 Etapa însuşirii precizate a execuţiei – în care se realizează legarea ş unificarea actelor şi
acţiunilor individuale, se caută executarea elementelor câ mai corect.
 Etapa consolidării şi perfecţionării deprinderii – în care mişcările sunt bine învăţate şi se
pot adapta la condiţii schimbătoare.

Priceperile motrice sunt considerate ca formând baza comportamentului învăţat, caracterizat

printr-un grad superior de adaptabilitate la situaţiile în care este supus individul. Abilităţi
reprezentând aptitudinea de a folosi acţiunile în activitatea practică variată; deprinderile şi
abilităţile, în ansamblul lor, condiţionează stereotipia dinamică a acţiunilor motrice. Priceperile
motrice sunt componente neautomatizate ale activităţii motrice voluntare umane, deoarece sunt
dependente de condiţii variabile, nestandardizate; formarea lor este de tip euristic, modalitatea
folosită fiind problematizarea; ele sunt condiţionate de volumul de deprinderi motrice ale
individului, experienţa motrică anterioară.

Specialiştii domeniului, consideră că omul posedă:

 priceperi elementare– definite ca fiind o acţiune comportamentală motrică, specifică

etapei iniţiale de învăţare, ce au la bază aptitudinile, achiziţiile anterioare şi informaţiile
obţinute prin explicaţii sau observaţii de aceea autorii le mai numesc şi predeprinderi;
 priceperi complexe superioare– caracterizate de o mare complexitate structural–
funcţională, înglobând cunoştinţe, fondul de imagini, experienţa, deprinderi care pot fi
actualizate, combinate şi selecţionate pentru rezolvarea unor situaţii noi, originale,
nestereotipe, în continuă schimbare, la baza lor stând schemele operaţionale.

În procesul instructiv-educativ, formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice, trebuie să

cuprindă un volum optim de exersare suplinit permanent de corectarea greşelilor apărute.

2. Deprinderile şi priceperile motrice de bază

2.1. Deprinderea motrică de bază - Mersul

Mersul omului are unele particularităţi în funcţie de condiţiile în care se execută; fiecare om
are mersul său caracteristic. De asemenea în lecţia de educaţie fizică şi sportivă, mersul
poate ,,îmbrăca” diferite forme şi variante în funcţie de poziţia corpului aflat în mişcare şi de
structura pasului:

- Mers liber fără cadenţă

 - Mers în cadenţă sau pasul de manevră
- Mers cu pas de defilare (de front, de paradă)
- Mers cu pas de gimnastică (pas gimnast)
- Mers pe vârfuri, călcâie, pe marginea internă sau externă a labei piciorului
- Mers cu pas fandat (pasul uriaşului)
- Mers ghemuit (pasul piticului)
- Mers cu ridicarea genunchilor la piept (mersul berzei)
- Mers cu pendularea gambei în faţă (pasul prusac)
- Mers cu paşi încrucişaţi
- Mers cu paşi adăugaţi (mers cu partea laterală)
- Alte variante de mers– mers în trei, patru labe; mersul elefantului (mers cu genunchii
întinşi şi sprijin pe palme); mers cu spatele pe direcţia de înaintare; mers cu sprijin pe
genunchi şi palme (de-a buşilea).
- Alte forme de mers– mersul sportiv; mersul pe plan înclinat; mersul prin înfruntarea unui
obstacol (împingerea unei greutăţi, mers împotriva unui vânt puternic); mers cu genunchi
îndoiţi (transportul de greutăţi); mersul prin tatonare (mersul pe întuneric); mersul
patologic (determinat de leziuni ale membrelor inferioare).

2.2. Deprinderea motrică de bază – Alergarea

Alergarea reprezintă un procedeu natural, o deprindere motrică naturală de deplasare rapidă

a omului, prin coordonarea activităţii musculaturii membrelor inferioare şi superioare. Din punct
de vedere biomecanic, alergarea este o mişcare de locomoţie ciclică, reprezentând o succesiune
de unităţi ciclice. Alergarea–reprezintă o succesiune de unităţi ciclice, constituind în ansamblu o
mişcare complexă, simetrică, reciprocă şi automatizată, care este determinată de forţele interne
ale organismului în interacţiune cu forţa de gravitaţie, cu reacţia sprijinului şi cu rezistenţa
mediului.

2.3. Deprinderea motrică de bază – Săritura

În lecţiile de educaţie fizică şi sportivă, săriturile le întâlnim sub diferite variante şi forme:

- Sărituri ca mingea
 - Sărituri succesive cu deplasare în direcţii diferite
- Sărituri la coardă
- Sărituri libere pe o suprafaţă ridicată
- Săritura în adâncime
- Sărituri cu bătaie pe o suprafaţă ridicată
- Pasul săltat (pasul ştrengarului, pasul înalt)
- Pasul sărit
- Săritură cu paşi adăugaţi
- Săritura în lungime de pe loc cu desprindere de pe două

2.4. Deprinderea motrică de bază – Aruncarea şi Prinderea

Aruncarea reprezintă deprinderea motrică de bază prin care obiecte de forme şi greutăţi
diferite sunt propulsate în aer, datorită forţei imprimată de contracţia muşchilor corpului.

Prinderea reprezintă acţiunea întregului corp de a se poziţiona, intercepta şi reţine prin

intermediul membrelor superioare, un obiect aflat în mişcare.

Aruncarea şi prinderea sunt structuri singulare, nu se repetă, fiind mişcării aciclice.

Variante ale deprinderii motrice de bază – aruncarea:

1. Aruncarea azvârlită

2. Aruncareaîmpinsă

3. Aruncarealansată

Variante ale deprinderii motrice de bază – prinderea:

1. Prindereacu o mână – se poate realiza cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă, de pe loc sau din
deplasare, sus, jos, la piept sau lateral.

2. Prindereacu două mâini – se poate realiza sus, jos, la piept sau lateral, din auto-aruncare, de la
partener sau din ricoşare, de pe loc sau din deplasare.

3. Deprinderile şi priceperile motrice utilitar-aplicative

3.1. Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Echilibrul

Formele de manifestare a echilibrului în lecţiile de educaţie fizică şi sportivă, sunt:

- echilibrul static (menţinerea echilibrului în poziţii statice)

- echilibrul dinamic (menţinerea echilibrului corpului aflat în mişcare)

3.2. Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Căţărarea şi Escaladarea

Căţărarea se poate executa sub mai multe forme, variante:

- căţărarea la scara fixă

- căţărarea la frânghia verticală
- căţărarea la frânghia orizontală

Escaladarea se realizează sub diferite forme variante fiind în funcţie de înălţimea, lăţimea,
poziţia, forma aparatului sau obstacolului ce se depăşeşte; cele mai utilizate escaladării sunt:
deplasarea cu prinderea obstacolului şi trecerea lui cu picioarele; deplasare cu prindere şi rulare
pe abdomen sau pe fese; deplasare cu prindere şi agăţare cu un genunchi,etc.

3.3. Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Târârea

Târârea se poate utiliza sub forma următoarelor variante:

- târâre pe antebraţe şi genunchi

- târâre pe o parte
- târâre joasă
- târâre pe antebraţ
3.4. Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Transportul de greutăţi

Transportul de greutăţi în lecţiile de educaţie fizică şi sportivă se realizează individul, pe

perechi sau în grup prin menţinere, susţinere cu unul sau ambele braţe, pe cap, pe umeri, la
piept, sub braţ, pe şold, în spate etc, sub diferite forme, variante.

3.5. Deprinderea motrică utilitar-aplicativă – Tracţiunea şi Împingerea

Variante de efectuarea a acestor deprinderi motrice utilitare:

- tracţiuni individuale
- tracţiuni pe perechi
- tracţiuni în grup
- împingeri individuale
- împingeri pe perechi
- împingeri în grup

Bibliografie:

1. VAIDA, M., Educaţia fizică 4, anul II/ID, semestrul II, Anul Universitar 2020 – 2021;
2. http://educatie-fizica.ro/deprinderile-si-priceperile-motrice/
3. https://www.academia.edu/17334296/Invatarea_deprinderilor_motrice