001 Subiecte Rezolvate Pentru Titularizare

TITULARIZARE RASPUNSURI
15-16 IULIE 2004
SUBIECTUL I
1. MIŞCAREA OMULUI SAU MOTRICITATEA REPREZINTĂ UNA DINTRE
NOŢIUNILE FUNDAMENTALE ALE DOMENIULUI.
A.Definiţi motricitatea.
- este capacitatea omului de a efectua miscari care implica un predominant efort fizic.
Ea se refera la totalitatea miscarilor efectuate de om, cu ajutorul muschilor scheletici,
pentru intretinerea relatilor sale cu mediul natural sau social in care exista, inclusiv
prin practicarea unor sporturi (motricitatea se mai numeste si miscarea omului).
B.Enumeraţi şi definiţi elementele componente/de structură ale motricităţii.
-Actele motrice, sunt fapte simple de comportare realizate in mod voluntar pentru
indeplinirea unor acţiuni sau activităţi motrice. Termenul poate sa indice si alte
reflexe, instinctuale şi automatizate.
-Acţiunile motrice sunt ansambluri de acte motrice astfel structurate incat realizează
toturi unitare in scopul realizării unor sarcini imediate care pot fi izolate sau inglobate
in cadrul unei activităţi motrice
-Activităţile motrice sunt ansambluri de acţiuni motrice incadrate intr-un sistem
coerent de idei, reguli şi forme de organizare in vederea obţinerii unui efect complex
de adaptare a organismului uman şi de perfecţionare a dinamicii acestuia, in
concordanţă cu obiective bine precizate.
C.Daţi cate două exemple, pentru fiecare element precizat la punctul b.
- Actul motric specific educaţiei fizice şi sportului este exerciţiul fizic, datorită
intenţionalităţii şi finalităţii sale. Exemple de acte motrice: flexia antebraţului pe braţ,
strangerea degetelor in pumn, aplecarea capului etc.
- Acţiuni motrice sunt deprinderile motrice, priceperile motrice
Exemple de actiuni motrice: alergarea, căţărarea, aruncarea la poartă etc.
-Activitati motrice
Exemple: educaţia fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competiţională,
activitatea recuperatorie, etc.
2. DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE
FUNDAMENTALE ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
1.DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
a.Deprinderile motrice sunt actiuni motrice umane insusite in ontogeneza, prin
exersare sistematica, fiind bazate pe stereotipuri dinamice formate la nivelul scoartei
cerebrale. Se formeaza atat in practica vietii (mai ales deprinderile utilitar aplicative:
mers, alergare, saritura), dar si in procese instructive educative special organizate
(mai ales deprinderile specifice sporturilor:rostogoliri, pase, dribbling). Ele sunt unice
şi ireversibile, adică nici o execuţie nu seamănă cu alta şi elementele componente se
inlănţuiesc intr-un singur sens (elan – bătaie - desprindere - zbor - aterizare, la orice
săritură). (Gh. Carstea);
b. A.Dragnea defineste deprinderea ca o “capacitate de a aplica informţiile cu
uşurinţă, rapid, operativ şi cu randament sporit, cu respectarea tuturor calităţilor
deprinderii (corectitudine, iscusinţă, abilitate in condiţii variate şi schimbate).
Deprinderea este priceperea transformată in arc reflex sau cu alte cuvinte, este
priceperea elementară ajunsă la stadiul de automatizare a componentelor, operaţiilor
sau acţiunilor de aplicare”.
Deprinderile motrice sunt considerate componente automatizate ale activităţii
voluntare, lanţ de reflexe condiţionate, complexe care se bazează pe legăturile
multiple din zonele corticale, elaborate şi consolidate prin exerciţii’.
2.ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR MOTRICE.
1. sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formează in mod conştient;
2. sunt rezultatul calitativ al exersării mişcărilor;
3. sunt structuri de mişcări coordonate care constau in integrarea sistemică a
mişcărilor insuşite anterior;
4. valorifică, prin capacitatea de diferenţiere fină, informaţiile senzorial-perceptive,
rezultand o dirijare a acţiunilor;
5. prezintă o aferentaţie inversă, rapidă şi eficientă;
6. dovedesc o relativă stabilitate in condiţii constante, şi plasticitate in condiţii
variabile;
7. sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
8. acestor caracteristici le pot fi adăugate cele ale mişcărilor care compun
deprinderile;
9. unele elemente (sau chiar intreaga deprindere), se pot automatiza complet,
asigurand o eficienţă deosebită a mişcărilor şi un control redus al scoarţei cerebrale,
ceea ce permite reorientarea atenţiei către alţi factori implicaţi in acţiune;
10. elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, intr-un sistem
unic şi ireversibil, din punct de vedere al posibilităţii de a exista execuţii identice sau
de a fi modificată succesiunea mişcărilor;
11. chiar dacă deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de
realizare), există situaţii in care ele se manifestă original, adaptandu-se la
modificările condiţiilor de execuţie.
3.PRECIZATI CELE 3 ETAPE ALE FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE, DIN

PUNCT DE VEDERE METODIC
1. Etapa initierii ;
2.Etapa consolidării ;
3.Etapa perfecţionării
4.MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PRINCIPALE ALE FIECĂREIA DINTRE
ETAPELE PRECIZATE LA PUNCTUL 3.
a. etapa invăţării, a iniţierii in bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, avand ca
obiective:
- formarea unei reprezentări ideomotorii cat mai fidele a deprinderii pe baza
demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;
- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;
- descompunerea mişcărilor complexe in elementele componente şi insuşirea
separată a acestora;
- preintampinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;
b. etapa, consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:
- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de execuţie in
concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice ale mişcării;
- intărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea independentă
repetată, in condiţii standard, a deprinderii motrice;
- includerea deprinderii intr-o inlănţuire cu alte deprinderi motrice insuşite anterior, in
condiţii specifice probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea lor in condiţii relativ
constante;
- inlăturarea greşelilor atipice de execuţie;
c. Etapa perfecţionării - avand ca obiective următoarele:
- exersarea deprinderii in condiţii variate, neobişnuite sau ingreuiate (micşorarea
suprafeţelor, mărirea tempoului, adversar activ, etc);
- exersarea deprinderii in condiţii tehnice intalnite in practica sportivă şi in condiţii
apropiate sau identice cu cele regulamentare;
- exersarea deprinderii in condiţii de intrecere (ştafete, parcursuri aplicative, etc] şi de
concurs [competiţii neoficiale sau oficiale). Creste complexitatea efortului.
5.PREZENTAŢI PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE, ŢINAND
CONT DE URMĂTOARELE ASPECTE:
A.precizarea consideraţiilor generale.
Conform denumirii, acest pincipiu implica două laturi: participarea constienta şi
participarea activa.
Formarea capacitatii de aplicare la momentul optim, cu o cat mai mare maiestrie, cu
un efort minim si o eficienta maxima a deprinderilor si priceperilor motrice insusite,
este nemijlocit conditionata de participarea activa si cercetarea intensa a subiectilor
dar si a specialistilor in desfasurarea procesului instructiv al activitatii de educatie
fizica si sport. De exemplu in scopul dezvoltarii fizice cat mai armonioase, se impune
executarea anumitor exercitii fizice. In situatia in care aceste exercitii fizice nu sunt
executate corect (cu amplitudinea indicata, cu nr. de repetari cerut si intr-o viteza de
executie optima), influenta acestor exercitii fizice asupra organismului este
nesemnificativa, si prin urmare nu pot fi realizati indicii corespunzatori de dezvoltare.
B.DESCRIEREA CERINŢELOR RESPECTĂRII ACESTUI PRINCIPIU.
Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte:
- Inţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare
a exerciţiilor fizice, ceea ce va conduce la o mai bună motivare şi conştientizare a
acţiunilor elevilor. Subiecţii, trebuie să fie conştientizaţi de cel care conduce instruirea
cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fizice asupra
organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului in funcţie de
particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre stimul şi efect,
asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi
atractive. Trebuie formată - la subiecţi - o motivaţie puternică şi corectă pentru
practicarea exerciţiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme sau reguli
se referă inclusiv la pauzele dintre repetări (ca durată şi conţinut), rolul condiţiilor
igienice şi al factorilor naturali de călire a organismului, refacerea după efort etc.
- Inţelegerea mecanismului de bază al actelor şi acţiunilor motrice supuse invăţării, in
vederea formării unei reprezentări cat mai exacte şi a uşurării memorizării mişcărilor;
Este foarte important cum este transmis ceea ce trebuie invăţat, cum este ordonat
(programat) materialul respectiv şi accesibil pentru subiecţi iar dacă are şi valenţe
formative acestea trebuie prezentate subiecţilor.
- Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru insuşirea materialului
predat. Foarte importanta este conştiinciozitatea subiecţilor in executarea actelor şi
acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu mecanică. Subiecţii trebuie să
manifeste iniţiativă, să aibă autonomie in alegerea unor soluţii si să le adapteze la
propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament. Este
vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate
(autoaprecierea obiectiva). In explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu
trebuie să se faca apel la argumente de ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor,
materialelor sau a bazei sportive, lipsa de fair-play din partea adversarilor, etc).
SUBIECTUL II
1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU
INSUŞIREA ATERIZĂRII, CA ELEMENT COMPONENT AL SĂRITURII IN
LUNGIME CU ELAN.
Pentru usurarea invatarii unei aterizari cat mai eficiente vom folosi urmatoarele
exercitii:
1. Formaţia de lucru: coloana cate 4 - saritura in lungime fara elan, aterizare in
ghemuit. Dozaj: 4-6x;
pauză pasivă 45sec.;
2. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, se execută săritură in lungime de pe loc
peste o bandă elastică aşezată la o inălţime de 20 cm. Săritorul trebuie să-şi ridice
picioarele pentru a putea ateriza ghemuit dincolo de banda elastică. Dozaj: 4-5x;
pauză pasivă 30sec.;
3. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 3-5 paşi, 5-7, 9-11, sărituri
peste diferite obstacole cu inălţimea de 40-60cm şi aterizare pe ambele picioare in
groapa de nisip (sau pe saltele), 4-5x; pauză pasivă 30sec.;
4. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu
aterizare in groapa de nisip in ghemuit, 3-4x; pauză pasivă 30sec;
5. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de
alergare, săritură cu bătaie liberă, zbor şi aterizare in poziţia „fandat". 3-4x; pauză
pasivă 30sec-40sec ;
6. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 9-11, paşi, bataie libera,
saritiura cu 1si1/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent pe alaturarea
piciorului de impulsie langa cel de avantare, doar in ultimul moment; 3-4x; pauză
pasivă 30sec;
7. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera,
saritiura cu 1si1/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu accent pe actiunea de
aterizare; 3-4x; pauză pasivă 30sec;
8. Formaţia de lucru: in coloană cate unul, cu elan de 9-11, 13-15 paşi, bataie libera,
saritura cu 1si1/2 pasi, aterizare pe ambele picioare, cu marcarea in cadrul aceleiasi
incercari a celor trei momente, in succesiunea lor – mentinerea pozitiei de pas sarit,
alaturarea piciorului de bataie, efectuarea aterizarii; 3-4x; pauză pasivă
30sec.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ
ARMONIOASĂ, FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EXECUTATE CU PARTENER.
Exercitii pentru musculatura membrelor superioare:
1.Formaţia de lucru: Pe perechi, spate la spate de maini reciproc apucat: prin
tractiune din brate fiecare incearca sa se deplaseze inainte. Dozaj 8x
2. Formaţia de lucru: Pe perechi, un executant sta culcat inainte cu picioarele usor
departate, sprijinit pe palme; partenerul il apuca de glezne si il ridica pana la pozitia
de stand pe maini, acesta executand intinderea si
indoirea bratelor (8x), dupa un anumit numar de executii stabilit de profesor, se
schimba locurile. Dozaj 2x pauza 30sec;
3. Formaţia de lucru: Pe perechi, fata in fata, asezat departat cu talpile lipite, de
maini reciproc apucat: ridicare in stand departat prin tractiune alternativa de bratele
partenerulului. Dozaj 2x pauza 30sec.
Exercitii pentru musculatura abdomenului:
4. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, cu genunchii indoiti si mainile
la ceafa, partenerul la picioarele executantului, fixandu-i gleznele, executantul ridica
trunchiul cu atingerea genunchilor cu pieptul si revenire in pozitia initiala. Dozaj 2x8,
apoi de schimba locurile
5. Formaţia de lucru: Pe perechi, unul in culcat dorsal, partenerul in stand pe
genunchi la capul executantului, cu mainile sprijinite pe umerii acestuia: executantul
ridica si coboara picioarele in echer pana la 90 de grade. Dozaj 2x8, apoi de schimba
locurile
Exercitii pentru musculatura spatelui:
6. Formaţia de lucru: Pe perechi, stand unul cu spatele la celălalt, braţele ridicate
sus, apucat de maini; fandări inainte pe piciorul stang şi revenire; idem cu piciorul
drept. Dozaj 2x8, pauza 30sec
7. Formaţia de lucru: Stand umăr la umăr, apucat jos de maini din interior, şi apucat
deasupra capului de cele din exterior; pas lateral cu fandare şi revenire; execuţie
simultană; după un anumit număr de repetări (2x8),
se schimbă piciorul. Dozaj 2x8
8. Formaţia de lucru: Asezat departat, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus,
de maini reciproc apucati; un executant indoaie trunchiul inainte, tragand de bratele
partenerului care impinge usor cu picioarele in sol, trecand in extensie. Dozaj 3x8
Exercitii pentru musculatura membrelor inferioare:
9.Formaţia de lucru: Pe perechi, stand, faţă in faţă, apucat de maini: genuflexiuni
simultane şi alternative. Dozaj 3x8, pauza 30sec;
10. Formaţia de lucru: Stand, faţă in faţă, apucat de maini: fandare laterală stanga
(apoi se schimba
piciorul) Dozaj 3x8;
Perechile se vor constitui după criteriile: posibilităţi de forţă şi de echilibrare
apropiate.
3. ALCĂTUIŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC,
PENTRU INSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC
SPORTIV LA ALEGERE.
LOVITURA DE ATAC PE DIRECŢIA ELANULUI (VOLEI) – este utilizată cel mai
frecvent, mai ales la nivelul de bază al instruirii, avand ca efect trimiterea mingii
după lovire pe direcţia elanului.
Momentele componente ale loviturii de atac sunt: elanul, bataia, saritura
(zborul), lucrul braţelor, lovirea mingii, aterizarea si actiunea de dupa aterizare
(deplasarea pentru fazele următoare).
1.Formatii de lucru: coloane cate 5; In fata unor linii trasate se executa sarituri cu
ducerea bratelor sus, avand grija ca la aterizare sa nu se calce liniile (sarituri cat mai
inalte si apropiate de vertical). Dozare 2x8-10 executii, pauza 30sec.
2. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; isi arunca
mingea in perete, inalt, elan, saritura si prinderea mingii cu bratele intinse sus, pentru
obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al săriturii şi menţinera momentului de plutire;
Dozare: 3x8-10 executii, pauza 2minute.
3. Formatii de lucru: coloane cate 5, executia elanului stang – drept (dreptaci), bataie
saritura, pe distanta de 10m. Dozare: 2-3x10 executii, pauza 1minut.
4. Formatii de lucru: In toata sala, cu fata la perete, fiecare cu o minge; lovitura de
atac doar din brate, fara elan, din minge tinuta cu bratul neindemanatic oblic sus.
Dozare 2-3x8-10 executii de fiecare, pauza 1minut.
5. Formatii de lucru:siruri de 3-4 elevi, la fiecare scara fixa, pe care este fixata o
minge, la cca 2m de sol;
executa alternativ de la 2 m de scara, elan, bataie, saritura si lovirea mingii; Dozare:
2-3x10executii, pauza 1minut. Accent pe coordonarea elanului de braţe cu cel de
picioare.
6. Formatii de lucru: elevii pe doua siruri in zona 4 a fiecarei jumatati de teren; atac la
fileu la o minge sustinuta de coleg, deasupra fileului (asezat pe un scaun in terenul
advers). La inceput cu fileul la 2,10m, 2,15m, 2,24m; Dozare:2x8-10 executii cu
schimbarea zonei de atac, respectiv din zona2.
7.Lovitura de atac din zona 4 si zona 2, din minge ridicata de un jucator din zona 3;
2x1min, pauza 1min;
18-19 IULIE 2005
SUBIECTUL I
1. DEPRINDERILE MOTRICE FAC PARTE DINTRE NOŢIUNILE FUNDAMENTALE
ALE TEORIEI EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI.
A. DEFINIŢI DEPRINDERILE MOTRICE.
DEPRINDERILE MOTRICE sunt acţiuni motrice umane insuşite pe parcursul vieţii
individuale (ontogeneză), prin exersare conştientă şi sistematică. Se formează /
insuşesc atat in practica vieţii (mai ales unele din deprinderile de bază şi utilitar-
aplicative: mers, alergare, transport de obiecte/ "greutăţi", săritură etc.), dar
şi in procese instructiv-educative special organizate, de tip educaţie fizică sau
antrenament sportiv (mai ales deprinderile specifice sporturilor: pase, dribling,
rostogoliri, aruncări la poartă sau la coş, şuturi la poartă, lovituri de atac la volei etc.).
Deprinderile motrice sunt elemente ale activităţii voluntare umane, consolidandu-se
şi perfecţionandu-se neuniform (adică progresele sunt din ce in ce mai mici cu cat ne
aflăm intr-un stadiu mai avansat).
B. CLASIFICAŢI DEPRINDERILE MOTRICE, IN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare ;
b)Deprinderi motrice complexe ;
2.După finalitatea folosirii:
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative.
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive ;
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor:
a)Deprinderi motrice propriu-zise.
b)Deprinderi perceptiv-motrice;
c)Deprinderi inteligent-motrice. ;
C. PREZENTAŢI CATE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE
DEPRINDERILE MOTRICE CLASIFICATE ANTERIOR.
1.După nivelul automatizării:
a)Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate dezvoltand
stereotipii. Ele au un lanţ de mişcări cu caracter fazic, care se repetă in aceeaşi
succesiune – exemplu: mers; alergare
b)Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate.
Ele sunt formate din deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau
incomplet automatizate - este cazul unor deprinderi din jocurile sportive de exemplu
aruncarea la coş.
2.După finalitatea folosirii
a)Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, in
viaţa cotidiană din ontogeneză, dar şi in practicarea unor ramuri sau probe sportive,
de exemplu tarare, căţărare, escaladare, transport de greutăţi, tracţiune-impingere ;
b)Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive - cum sunt elementele şi
procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive de exemplu driblingul.
3.După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea deprinderilor
(componentele senzoriale implicate in activitate) :
a)Deprinderi motrice propriu-zise - care se formează prin repetări stereotipe,
efectuate de foarte multe ori - este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri
de la platformă etc.
b) Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, in formare şi valorificare, de
ambianţă, este cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.
c) Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, in formare şi - mai ales -
valorificare, de partenerii şi adversarii de intrecere - este vorba de deprinderile din
jocurile sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.
2. EXERCIŢIUL FIZIC REPREZINTĂ MIJLOCUL DE BAZĂ AL EDUCAŢIEI FIZICE
ŞI SPORTULUI.
Definitie: Exerciţiul fizic se constituie în mijlocul, specific de bază pentru educaţie
fizică şi sport. El este modelul operaţional cel mai frecvent folosit pentru realizarea
obiectivelor propuse.
A. PREZENTAŢI CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.
Continutul exercitiului fizic depinde de două elemente principale:
- intenţia sau scopul în care este practicat;
- finalitatea realizată.
Intre intenţie sau scop şi finalitate trebuie să fie corespondenţă, de aceea, intre cele
două elemente principale, analiza trebuie să vizeze ceea ce reprezintă de fapt,
esenţa conţinutului exerciţiului fizic:
- efortul fizic (solicitat de actul motric sau de actiunea motrica respectiva; apreciat
prin volum, intensitate şi complexitate),
- efortul psihic depus pentru efectuarea actelor sau acţiunilor motrice respective (nu
poate exista efort fizic fară implicarea şi a unor elemente de natură psihică).
- şi mişcările corpului sau ale segmentelor acestuia (translaţie, rotaţie, balansare,
răsucire, circumducţie, etc.);
In concluzie putem spune ca orice analiza a contninutului exercitiului fizic trebuie sa
se realizeze pe toate reperele mentionate si anume: scop, finalitate, efort fizic, efort
psihic, miscari ale corpuli sau segmentele acestuia toate raportate la particularitatile
subiectilor si conditiile materiale sau climato-geografice.
Conţinutul exerciţiilor fizice se apreciază, in principal, prin influenţele asupra
organismului subiecţilor, influenţe relativ uşor de determinat dacă se au in vedere
următoarele:
- să se ţină seama că efectele se obţin numai in timp, nu "de azi pe maine"!;
- să se respecte, inclusiv in analiza efectelor, particularităţile colectivelor de subiecţi;
- să se urmărească toate obiectivele educaţiei fizice şi sportului, adică polivalenţa
exerciţiilor fizice pentru realizarea obiectivelor specifice.
FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC este modul particular in care se succed mişcările
componente ale fiecărui exerciţiu, precum şi legăturile ce se stabilesc intre acestea
de-a lungul efectuării acţiunii motrice in cauză.
Forma este, deci, aspectul exterior, observabil al unui exerciţiu, al unei mişcări.
In aprecierea formei exerciţiului fizic trebuie să se ţină seama de următorii factori:
- poziţia corpului si segmentelor corporale (initiala, intermediara si finala), uneori si
faţă de obiect sau aparat;
- direcţia mişcării;
- amplitudinea miscarii şi relaţia dintre segmentele corporale participante;
- tempoul mişcării;
- ritmul mişcării;
- sistemul de dispunere in spaţiul de practicare a exerciţiului fizic, in funcţie de
adversar sau de partener.
Sintetizand apreciem că exerciţiul fizic are cel putin patru categorii de caracteristici:
-spaţiale (poziţii, direcţii, amplitudine, distanţă, etc.)
-temporale (ritm, tempo, durată) ;
-spaţio-temporale (determinate de vitezele cu care se efectuează);
-dinamice (determinate de forţele interne şi externe - care influenţează execuţia).
B. ANALIZAŢI RELAŢIA DINTRE CONŢINUTUL ŞI FORMA EXERCIŢIULUI FIZIC.
Intre cele două aspecte fundamentale ale exerciţiului fizic trebuie să fie o unitate.
Forma apare ca un element de legătură intre conţinut şi scop. Relaţia dintre cele
două aspecte este de tip dialectic: conţinutul are rol determinant.
Intotdeauna forma (tehnica de executie, sistemul de joc, tipologia combinatilor
tactice) este dependenta de continut. Niciodata forma nu poate deremina esential
continutul dar poate avea o influenta asupra acestuia.
Menţinerea unei forme depăşite, invechite in contradicţie cu noul conţinut este un
aspect pe care specialiştii il numesc formalism.
C. CLASIFICAŢI EXERCIŢIILE FIZICE, IN FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
Clasificarea este necesară pentru a selecţiona exerciţiile fizice in funcţie de
obiectivele urmărite, prin efectuarea lor. Dintre criteriile de clasificare a exerciţiilor
fizice pot fi menţionate următoarele:
-după criteriul anatomic;
-după poziţia subiectilor faţă de aparate
-după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent ;
-după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează ;
-după tipul deprinderilor motrice care se invaţă .
D. PREZENTAŢI CATE UN EXEMPLU PENTRU FIECARE DINTRE EXERCIŢIILE
FIZICE, CLASIFICATE ANTERIOR.
1 - după criteriul anatomic: exerciţii fizice pentru segmentele corpului (membre
superioare, membre inferioare, trunchi, cap-gat, etc.)sau pentru intregul corp.
Exemplu. pentru membrele superioare - flotari;
2 - după poziţia subiectilor faţă de aparate: exerciţii fizice la aparate (exemplu:
exercitii la scara fixa - Mentinut in atarnat ), exerciţii fizice cu aparate, exerciţii fizice
pe aparate, etc.
3 - după calităţile motrice pe care le dezvoltă preponderent : exerciţii fizice pentru
forţă (Exemplu exercitii pentru dezvoltarea fortei musculaturii membrelor inferioare -
genuflexiuni), exerciţii fizice pentru viteză, exerciţii fizice pentru indemanare, exerciţii
fizice pentru rezistenţă, exerciţi fizice pentru mobilitatesupleţe, etc.
4 - după componentele antrenamentului sportiv pe care le vizează : exerciţii fizice
pentru tehnică, exerciţii fizice pentru tactică, exerciţii fizice pentru pregătirea fizică,
etc.;
5 - după tipul deprinderilor motrice care se invaţă : exerciţii fizice pentru deprinderile
motrice de bază şi utilitar-aplicative şi exerciţii fizice pentru deprinderile motrice
specifice ramurilor şi probelor sportive.
3. CIRCUITUL REPREZINTĂ UN PROCEDEU METODIC DESTINAT
DEZVOLTĂRII FORŢEI.
A. SPECIFICAŢI FORMA DE MANIFESTARE A FORŢEI CĂREIA I SE
ADRESEAZĂ ACEST PROCEDEU.
"Circuitul" - a fost creat pentru dezvoltarea/educarea forţei principalelor grupe
musculare ale organismului uman. Deci forma de manifestare a forţei căreia i se
adresează acest procedeu este, (dupa participarea grupelor musculare), forta
generala.
B. PRECIZAŢI CELE TREI TIPURI DE CIRCUIT, IN FUNCŢIE DE NUMĂRUL
EXERCIŢIILOR INCLUSE IN CIRCUIT.
In functie de numarul exercitilor, circuitele pot fi:
-scurte – formate din 4-6 exercitii;
-medii – formate din 8-9 exercitii
- lungi – formate din 10-12 exercitii;
C. PREZENTAŢI PATRU CONDIŢII PE CARE TREBUIE SĂ LE INDEPLINEASCĂ
EXERCIŢIILE INCLUSE IN CIRCUIT.
- să fie simple;
-să fie cunoscute de subiecţi;
- să se cunoască posibilităţile maxime ale fiecărui subiect la exerciţiile respective;
-să fie astfel dispuse, ca ordine de efectuare, incat să nu se angajeze succesiv
musculatura aceluiaşi segment corporal.
4. PREZENTAŢI PRINCIPIUL INTUIŢIEI, EVIDENŢIIND URMĂTOARELE
ASPECTE:
A. PRECIZAREA ROLULUI INTUIŢIEI IN PROCESUL DE PREDARE.
In educatia fizica, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este fundamental.
La varste mai mici rolul sau este mai important, deoarece nu este, inca bine pusa la
punct treapta logica a cunoasterii si se merge prin compensare.
Intuiţia presupune cunoaşterea nemijlocită a realităţii cu ajutorul organelor de simţ.
Principiul intuiţiei presupune stimularea cat mai multor analizatori pentru a contribui
la inţelegerea corectă a materialului propus pentru invăţare si a se forma o imagine
cat mai exactă despre ceea ce se invaţă.
La subiecţii normali, ca dezvoltare psiho-fizică, cel mai solicitat analizator este cel
vizual. La subiecţii cu deficienţe vizuale este solicitat, mai ales, analizatorul tactil.
Evident că in procesul de invăţare motrică este solicitat foarte mult şi analizatorul
auditiv. In aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzorială a cunoaşterii umane,
se trece la treapta logică, deoarece se foloseşte limbajul specific celui de al doilea
sistem de semnalizare.
B. DESCRIEREA CELOR DOUĂ CERINŢE ALE RESPECTĂRII ACESTUI
PRINCIPIU.
Pentru respectarea principiului intuiţiei se impun cel puţin următoarele două cerinţe:
a)Urmărirea celor prezentate (prin demostraţie, sau alte materiale intuitive) să fie
posibilă, la nivel optimal, tuturor subiecţilor cu care se desfaşoară activitatea, ceea ce
vizeaza si plasamentul celui care demonstreaza sau al materialelor folosite.
b)Să nu fie folosite abuziv modalităţile prin care se stimulează primul sistem de
semnalizare, fiindcă in acest fel se impiedică abstractizarea şi generalizarea -
procese ale gandirii foarte importante in educaţie fizică şi sport.
C. DESCRIEREA CELOR TREI METODE INTUITIVE FOLOSITE IN EDUCAŢIE
FIZICĂ ŞI SPORT.
Pentru stimularea principalilor analizatori, specifici treptei I de semnalizare umană, se
folosesc cele trei modalităti clasice de instruire in acest sens:
- Demonstraţia (sau demonstrarea) celor ce urmează să fie insuşite;
- Prezentarea unor materiale (planşe, schiţe, diapozitive, filme, casete video etc.),
care redau imaginea celor ce trebuie invăţate;
- Observarea execuţiei altor subiecţi, din acelaşi grup sau din alte grupuri; observare
dirijată tematic.
SUBIECTUL II
1. ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICA PENTRU DEZVOLTARE FIZICA
ARMONIOASĂ, FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC,
EXECUTATE CU BASTONUL DE GIMNASTICĂ. IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR,
MENTIONATI: ACŢIUNEA MOTRICĂ; DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru membrele superioare:
1. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica; Stind cu picioarele puţin depărtate, cu
bastonul de capete apucat cu ambele miini, jos;
1 - ridicarea bastonului vertical in dreapta prin ducerea braţului saing in faţă spre
dreapta la nivelul umarului ;
2 - revenire ;
3-4 - se repetă in partea opusa;
5-6 - ridicarea braţelor sus pe lingă
corp prin indoirea coatelor ;
7-8 - revenire;
6-8x;
2. Formaţia de lucru:Pe perechi fata in fata, cu bratele intinse inainte de capetele
basonului reciproc apucat:
indoirea 1-2 si
intinderea 3-4 bratelor cu invingerea greutatii partenerului care se inclina spre
inainte.
4x
Exercitii pentru trunchi:
3. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica;
Stind, bastonul in faţă, de capete apucat;
1-2 indoirea trunchiului la stinga cu fandare lateral dreapta şi ducerea bratelor in
diagonala jos;
3-4 revenire;
5-8 aceasi miscare in partea opusa,
6-8x;
4. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica:
Stind departat, bastonul in faţă jos apucat de capete:
1 -2 indoirea trunchiului inainte, braţele jos cu arcuire ;
3-4 - revenire cu lăsarea trecerea lui la spate apucat cu ambele miini de capete,
trunchi in exetensie, cu arcuire ;
Se repeta 4-6x.
Culcat inainte cu bratele intinse in prelungirea corpului, cu un baston apucat de
capete;
1-4 – ridicarea si extensia trunchiului cu mentinere,
5-8 revenire in pozitia initiala.
Se repeta 4-6x ;
6. Formaţia de lucru:Pe perechi stand, unul cu spatele la celalalt, bratele ridicate sus,
de un baston reciproc apucat la latimea umerilor;
1-2cel din spate executa fandare pe piciorul drept, in timp ce partenerul lasa
corpul in extensie sprijinindu-se de baston ;
3-4revenire,
5-6 fandarea se efectueaza pe piciorul stang;
7-8revenire.
Se repeta 4x
Exercitii pentru abdomen:
7. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Culcat dorsal, genunchii indoiti, cu
bastonul la ceafa de capete apucat:
1-2 ridicarea trunchiului cu atingerea genunchilor cu pieptul
3-4 revenire.
Se repeta 3x8, pauza 30 sec.;
Asezat cu bastonul tinut in fata
1-3 ridicarea picioarelor in echer cu atingerea genunchilor;
4 – revenire la pozitia initiala.
Se repeta 2x8, pauza 30 sec.;
Exercitii pentru membrele inferioare:
9. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stind, bastonul in faţă, de capetele
bastonului apucat;
1-2 trecere in ghemuit cu ducerea bratelor sus,
3-4 revenire in pozitia initiala.
Se repeta 3x8, pauza 30 sec.
10. Formaţia de lucru: coloana de gimnastica: Stind, bastonul in faţă jos apucat de
capete,
1-2 fandare laterala dreapta cu ducerea bastonului inainte;
3-4 revenire in stand;
5-6 fandare laterala stanga, cu ducerea bastonului inainte;
7-8 revenire P.I.;
2. ALCATUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, ESALONATE METODIC, PENTRU

INVATAREA SĂRITURII IN LUNGIME CU ELAN.
IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA MOTRICA;

DOZAREA; FORMATIILE DE LUCRU .
Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1si1/2 .

1 Formaţia de lucru: in coloană cate trei, bătaie şi desprindere repetate, precedate de
trei, apoi de cinci paşi de alergare, cu aterizare pe piciorul de avantare,
4-6x; pauză pasivă 45sec; se va lucra pe lăţimea gropii;
2. Formaţia de lucru: in linie pe trei randuri, trecere cu pas sărit peste linii trasate pe
sol sau peste diferite obstacole joase
(10-12 linii; beţe), 3-4x; pauză pasivă 45sec.;
3. Formaţia de lucru: in linie pe două randuri,
din alergare la interval de trei-cinci paşi execută pas săltat cu desprindere inaltă,
3x10-15m; pauză pasivă 30sec.
4. Formaţia de lucru: in coloană cate unul,
cu elan de 5-7 paşi, 9-11, 13-15, sărituri peste diferite obstacole cu inălţimea de 40-
60cm şi aterizare pe ambele picioare in groapa de nisip (sau pe saltele),
4-5x; pauză pasivă 30sec.
5. Formaţia de lucru: in coloană cate unul,
cu elan de 7-9 paşi, desprindere cu aterizare in groapa de nisip in ghemuit,
3-4x; pauză pasivă 30sec;
6.Formaţia de lucru: in coloană cate unul,
cu elan de 5-7, 9-11, 13-15 paşi de alergare, săritură cu bătaie liberă, zbor şi
aterizare in poziţia „fandat". Se insistă, pe langă „avantare" şi „impulsie", pe pozitia
avansata a bazinului, contactul cu nisipul fiind luat in primul rand pe piciorul
pendulant, apoi aproape in acelasi timp pe piciorul de bataie.
3-4x; pauză pasivă 30sec-40sec ;
7.Formaţia de lucru: in coloană cate unul „Cine totalizează cele mai multe puncte": se
efectuează sărituri cu elan complet şi aterizare intr-o zonă cat mai indepărtată.
In groapa de nisip se trasează linii din 30 in 30cm, care delimitează anumite zone:
prima zonă are un punct, a doua două puncte etc.
Caştigă cine a acumulat cele mai multe puncte,
3-4x; pauză pasivă 30sec;
8.Formaţia de lucru: in coloană cate unul,
sărituri in lungime cu elan complet de 13-15 paşi cu accent pe ritmul ultimilor paşi şi
bătaie pe prag,
apoi cu accent pe accelerarea uniformă a alergării pe lungimea elanului
3 - 4x; pauză pasivă 30sec.
17 -18 IULIE 2006
SUBIECTUL I 1 .
PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE REPREZINTĂ UNUL
DINTRE PRINCIPIILE DIDACTICE DE BAZĂ ALE EDUCAŢIEI FIZICE .
A. PRECIZAŢI LATURILE ACESTUI PRINCIPIU.
Conform denumirii sunt implicate in acest principiu 2 laturi:
1.participarea constienta (aceasta se rezumă, la ideea că inainte de a incerca să
reţină, elevul trebuie să inţeleagă bine, inţelegerea reprezentand parghia esenţială
pentru o invăţare durabilă şi operantă.)
2. participarea activa (a participa inseamnă angajarea prin depunerea unui efort, care
se doreşte a fi din ce in ce mai accentuat şi mai eficient).
B. PREZENTAŢI CERINŢELE PRIVIND RESPECTAREA ACESTUI PRINCIPIU.
- Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare
a exerciţiilor fizice.
- Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei fizice, trebuie să fie conştientizaţi de
cel care conduce instruirea cu privire la efectele benefice ale practicării sistematice a
exerciţiilor fzice asupra organismului, de necesitatea unei anumite dozări a efortului
in funcţie de particularităţile şi obiectivele urmărite, asupra corelaţiei corecte dintre
stimul şi efect, asupra necesităţii unei succesiuni de mijloace chiar dacă unele ditre
ele nu sunt şi atractive.
- Înţelegerea clară şi memorarea structurii, actelor şi acţiunilor motrice, concomitent
cu memorarea sau reţinerea acestui mecanism. - este foarte important cum este
transmis ceea ce trebuie invăţat, cum este ordonat (programa) materialul respectiv şi
accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi valenţe formative acestea trebuie prezentate
subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului
predat- este foarte important "activismul" subiecţilor, conştiinciozitatea lor in
executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu mecanică.
In acelaşi sens, subiecţii trebuie să manifeste iniţiativă, să aibă autonomie in
alegerea unor soluţii, să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.Este
vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate, adică de
capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate; in
explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la
argumente de ordin subiectiv (calitatea instalaţiilor, materialelor sau a bazei sportive,
lipsa de fair-play din partea adversarilor, etc).
2. PROIECTAREA DIDACTICA EXPRIMĂ GANDIREA METODICĂ A CADRULUI
DIDACTIC.
A. PRECIZAŢI INTREBĂRILE REPER ALE PROIECTĂRII DIDACTICE.
- Ce voi face ?
- Cu ce voi face ?
- Cum voi face ?
- Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat ?
B. ANALIZAŢI ETAPELE ŞI ACŢIUNILE CORESPUNZĂTOARE ACESTOR
ETAPE.
Răspunsurile la cele patru intrebări vor contura etapele proiectării didactice.
1. Ce voi face ? Identificarea obiectivelor pedagogice
Elaborarea obiectivelor se face in functie de categoriile de finalitati educationale
(ideal, scopuri, obiective). Evident ca interventia operationala a scolii si a profesorului
se realizeaza mai ales la nivelul ultimelor doua.
Obiectivele pedagogice trebuie sa fie pe cat posibil operationale, adica sa vizeze
rezultate care sa poata fi evaluate, cat mai concrete, palpabile, masurabile ale unei
lectii (a se vedea in continuare in acest curs).
2. Cu ce voi face? Stabilirea resurselor educationale - delimitarea continuturilor
curriculare prefigurate (informatii, abilitati, atitudini, valori); necesitatea echilibrului
intre aspectul informativ si cel formativ;
- identificarea resurselor psihologice: capacitati de invatare, motivatie, interese etc.
- identificarea resurselor materiale: spatiu, timp, mijloace de invatamant.
3. Cum voi face? Elaborarea strategiilor didactice - sisteme coerente de forme,
metode si materiale (mijloace).
Este etapa in care se stabileste in detaliu 'scenariul didactic' , prin cautari, adecvari si
echilibrari de elemente care sa vizeze eficienta predarii-invatarii.
Proiectul didactic trebuie sa reprezinte pe cat posibil un echilibru intre rigurozitate si
precizie (pentru a preveni riscul hazardului, al improvizatiei in sens negativ) si
creativitate, flexibilitate, spontaneitate (improvizatie in sens pozitiv) care sa asigure
dinamica si adevarea continua a planului cu transpunerea lui in practica scolara.
4. Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost realizat? - incorporarea evaluarii in
actul de predareinvatare.
Aceasta etapa vizeaza in esenta stabilirea tehnicilor de evaluare a rezultatelor
invatarii. Evaluarea este mai usor de realizat atunci cind proiectarea include obiective
pedagogice operationale.
-Eficienta predarii-invatarii se poate judeca dupa criterii ca: -timp cat mai scurt de
realizare; -resurse materiale minime; -evidentierea resurselor psihologice (prevenirea
oboselii, existenta placerii in actul de predareinvatare etc)
-Eficacitatea se refera la corespondenta dintre obiectivele stabilite si rezultatele
obtinute.
Un alt criteriu de apreciere a eficientei predarii-invatarii este numarul cat mai mare de
elevi care reusesc sa participe la lectie, sa inteleaga si sa asimileze cat mai mult din
ceea ce se preda, chiar in timpul lectiei;
Elementul central in realizarea proiectării didactice este programa şcolară. Ea
reprezintă un document normativ in sensul că stabileşte obiective, adică ţintele ce
urmează a fi atinse prin intermediul actului didactic.
3. DEPRINDERILE MOTRICE REPREZINTĂ PRODUSE (REZULTATE) ALE
INVĂŢĂRII.
A. PRECIZAŢI TREI NOTE DEFINITORII ALE DEPRINDERILOR MOTRICE.
-Reprezintă caracteristica de ordin calitativ a actelor motrice invăţate;
1. Deprinderea motrică, o caracteristică, sau o componentă a actelor invăţate, care
prin exersare dobandesc indici superiori de execuţie( coordonare precizie, viteză,
plasticitate, automatism), M. Epuran,1976;
2. Componentă automatizată a actului motric voluntar; act sau acţiune motrică ajunsă
prin exersare la un inalt grad de stabilitate, precizie, eficienţă şi care asigură
succesul execuţiei in sensul dorit (L.Herczeg);
3. Deprinderile motrice reprezintă componentele esenţiale şi totodată specifice ale
diferitelor acte motrice care imbinate in mod armonios asigură indeplinirea unor
sarcini motrice conform principiului:“eficienţă maximă prin cheltuieli energetice
minime”
B. PREZENTAŢI PATRU DINTRE CARACTERISTICILE DEPRINDERILOR
MOTRICE.
- Componente ale conduitei voluntare ale omului, elaborate prin exerciţiu;
- Sunt rezultatul invăţării mişcărilor prin repetare; sunt specifice unei activităţi;
- Deprinderile au stabilitate relativă in condiţii variabile şi plasticitate;
- Sunt ireversibile
- Sunt condiţionate de aptitudinile motrice, motivaţie, nivelul instruirii, etc.
C. ANALIZAŢI TIPURILE (CATEGORIILE) DE DEPRINDERI MOTRICE, IN
FUNCŢIE DE TREI CRITERII.
1. După nivelul automatizării:
a) Deprinderi motrice elementare, care sunt complet automatizate. Ele au un lanţ de
mişcări cu caracter fazic, care se repetă in aceeaşi succesiune (este cazul
deprinderilor motrice cu caracter ciclic: mers, alergare, inot, ciclism etc.).
b) Deprinderi motrice complexe, care sunt parţial automatizate. Ele sunt formate din
deprinderi elementare şi alte mişcări neautomatizate sau incomplet automatizate
(este cazul unor deprinderi din jocurile sportive şi din alte ramuri sau probe aciclice:
gimnastică, sărituri, lupte, aruncări etc.).
2. După finalitatea folosirii:
a) Deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative. Ele sunt folosite, cu precădere, in
viaţa cotidiană din ontogeneză, dar şi in practicarea unor ramuri sau probe sportive
(este cazul deprinderilor de mers, alergare, săritură, aruncare-prindere, tarare,
căţărare, escaladare, tracţiune-impingere, transport de greutăţi/obiecte etc.).
b) Deprinderi motrice specifice ramurilor şi probelor sportive (este vorba de
elementele şi procedeele tehnice din aceste ramuri şi probe sportive).
3. După nivelul participării sistemului nervos la formarea şi valorificarea
deprinderilor:
a) Deprinderi motrice propriu-zise. care se formează prin repetări stereotipe, lucrate
de foarte multe ori (este cazul deprinderilor din gimnastică, patinaj, sărituri etc.).
b) Deprinderi perceptiv-motrice, care sunt influenţate, in formare şi valorificare, de
ambianţă (este cazul deprinderilor din schi, oină, tir cu talere etc.).
c) Deprinderi inteligent-motrice. care sunt influenţate, in formare şi - mai ales -
valorificare, de partenerii şi adversarii de intrecere (este vorba de deprinderile din
jocurile sportive, lupte, box, judo, scrimă etc.).
SUBIECTUL II
1.ELABORAŢI UN COMPLEX FORMAT DIN ZECE EXERCIŢII, PENTRU
DEZVOLTARE FIZICĂ ARMONIOASĂ, EŞALONATE METODIC, EXECUTATE LA
BANCA DE GIMNASTICĂ.
IN DESCRIEREA EXERCIŢIILOR, MENŢIONAŢI: ACŢIUNEA MOTRICĂ;
DOZAREA; FORMAŢIILE DE LUCRU.
Exercitii pentru brate si centura scapulara:
1. Formatii de lucru: cate 3 executanti la o banca de gimnastica;
stand pe genunchi la 3-4 lungimi de talpa fata de banca, cu trunchiul indoit la
orizontala, cu sprijinul palmelor pe banca
arcuiri de trunchi; 2x8, pauza 30sec.
2. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica,
sprijin culcat la nivelul coapsei peste banca in latime (sau cu spijin pe varful
picioarelor pe banca)
indoirea si intinderea bratelor (picioarele raman intinse fara a atinge solul;
2x8 pauza 30sec.
3. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca,
stand la 2-3 lungimi de talpa cu varful unui picior sprijinit lateral pe banca;
indoirea laterala a trunchiului spre banca cu ducerea ambelor brate: pe sold, la umar,
la ceafa, pe crestet, in sus;
3x8, apoi se schimba piciorul.
4. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica;
sezand pe banca in latime cu picioarele departate, sprijinite pe sol;
indoirea trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi;
3x8, pauza 30sec.
5. Formatii de lucru:Pe perechi cate doi executanti, calare sezand spate in spate, pe
banca in lungime,
apucat de coate; aplecare inainte cu ridicarea partenerulyui pe spate, revenire; 3x8,
cu schimb alternativ.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.Formatii de lucru:Pe perechi, cate 2 executanti la o banca, asezat pe banca, cu
gleznele sub banca, fata
in fata, intercalati pe doua banci paralele, coborarea trunchiului pana se atinge solul
cu capul si revenire; 2x8,
pauza 30sec.
7. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica. Asezat, cu fata spre
banca, varfurile
picioarelor sub banca:coborarea si ridicarea trunchiului.
8. Formatii de lucru:cate 3-4 executanti la o banca de gimnastica. Asezat pe banca
de gimnastica,
picioarele in echer, mainile prinse de muchia apropiata: indoirea si intinderea
alternativa a picioarelor.
9.Formatii de lucru:Coloana cate doi. Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri
cu desprindere de pe
ambele picioare peste banca si apoi inapoi; 1x8, trecere la coada coloanei
10. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu
latura spre aceasta;
indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii(mana din afara apuca
muchia departata peste
banca, iar mana dinspre banca apuca muchia apropiata – ridicarea bancii deasupra
capului cu bratele intinse –
indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor – revenire in stand, 3x8,
pauza 30sec.
INSUŞIREA ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ.
Pasul alergător lansat de semifond-fond
1. Formaţia de lucru: in linie cate 6-8 elevi,
de pe loc şi din mers - exerciţii de respiraţie
- 2 timpi inspiraţie - 2 timpi expiraţie -2 timpi inspiraţie - 3 timpi expiraţie - 3 timpi
inspiraţie - 3 timpi expiraţie.
Execuţia se face la semnal sonor, 2x3 min, pauză pasivă 30sec.
la semnal sonor, de pe loc, din mers şi din alergare controlul mişcării braţelor
(economică şi corectă );
3x1min-1min 30sec, pauză pasivă 30sec.
mers obisnuit, mers cu pasul intins si trecere in alergare usoara,
2-3x, pauză pasivă 30sec-1min.
Se efectueaza sub forma de alternari cu trecere de la mersul obisnuit la cel cu pasul
intins marind frecventa pana la limita suportabilitatii si drept consecinta trecerea in
alergare cu acelasi tempo, apoi revenire la mers. Se va atrage atentia asupra pozitiei
verticale a trunchiului si a miscarii bratelor indoite din cot si simetric in raport cu
umarul.
4. Formaţia de lucru: in şir cate 6-8 elevi,
alergare cu schimbarea repetată a tempoului pe teren impărţit in 3 zone a cate 40m
fiecare, cu plecare la semnal vizual - in prima zonă alergare uşoară, in a doua zonă
alergare in tempo susţinut, in a treia zonă mers cu exerciţii de respiraţie,
2-3x, pauză activă l-l,30min;
5. Formaţie de lucru: in linie cate 6-8 elevi,
alergare cu menţinerea tempoului pe distanţe ce cresc progresiv - 50m in 18sec,
100m in 36sec, 150m in 54sec, 200m in 72sec,
2-3x, pauză activă 1 -2min, plecare la semnal sonor ;
6. Formaţie de lucru: in linie cate 6-8 elevi,
alergare pe linia marcată a culoarului (se va atrage atentia asupra aşezarii tălpilor -
paralel cu axa alergării),
tempo 2/4, 3-4x50m. pauză 1min (revenire in mers la linia de plecare ), plecare la
semnal sonor; ;
7. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi „Ghiceşte timpul realizat"-
alergare in tempo moderat pe distanţa de 100-200m. La sfarşitul fiecărei porţiuni
elevii trebuie să aprecieze timpul realizat. Se poate indica timpul in care elevii au
parcurs o treime sau jumătate din distanţa totală. Plecarea se face la semnal sonor,
3-4x, pauză 1-1,30min (revenire in mers la linia de plecare);
8. Formaţia de lucru: grupe de 6-8 elevi,
alergare in tempo moderat pe distanţa de 100m tempo 2/4 –
plecare la semnal sonor, 4-5x, pauză (mers) 1min.
Se va pune accentul, tot timpul, asupra necesitatii realizarii unei alergari
economicoase: coordonarea intersegmentara, incrucisata a bratelor cu picioarele;
contactul cu solul pe pingea sau pe toata talpa cu derularea completa a labei
piciorului, asezarea labei picioarului facandu-se pe axa alergarii; pendularea gambei
la spate, libera nestanjenita.
Invatarea startului inalt nu ridica nici o dificultate in insusirea lui de catre elevi,
preocuparea dominanta fiind aceea de a asocia acest act motric cu comenzile pe
care le da starterul la plecare.
3. PREZENTAŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII PENTRU DEZVOLTAREA
CAPACITĂŢII COORDINATIVE (INDEMANĂRII),
1. Colectivul impărţit in şase-opt echipe, a 3-4 elevi.
Fiecare şir are aşezată in dreptul lui la 10m distanţă o minge medicinală, iar primul
din fiecare şir are două mingi de cauciuc in maini:
la semnal primii execută deplasare cu ridicarea alternativă a unui genunchi şi
atingerea mingilor sub genunchi pană la mingea medicinală unde aşează pe sol cele
două mingi de cauciuc cu ambele maini, predau ştafeta, următorul execută exerciţiul
invers de fiecare dată, 2 - 3 x, pauză 30sec.
2. Colectivul impărţit in patru şiruri de şase - opt elevi,
stand depărtat, primul din fiecare şir are o minge de baschet:
la semnalul profesorului primul din fiecare şir dă mingea celui din spate pe deasupra
capului inapoi,
ultimul care o primeşte parcurge „tunelul" printre picioarele colegilor rostogolind
mingea şi odată ajuns primul,
continuă jocul, caştigand cei care şi-au refăcut echipa iniţială, 2 - 3 x, pauză 20sec.
3.Colectivul impărţit in 6 - 8 echipe de 4 - 5 elevi,
in spatele unei linii de start, primul de la fiecare şir cu o minge de baschet,
la 2m in faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal:
la semnalul profesorului primii pleacă in alergare cu dribling cu mana dreaptă,
continuă driblingul pe bancă, se intorc cu dribling cu mana stangă pe bancă şi
predau ştafeta următorului,
2 - 3 x, pauză 20sec.
4. Colectivul impărţit in patru-şase şiruri de trei-patru elevi,
in faţa fiecărui şir o bancă de gimnastică aşezată longitudinal cu partea ingustă sus:
se execută mers pe bancă, intoarcere 360 la jumătatea băncii şi continuarea
deplasării, 3 - 5 x.
5. Colectivul in coloană de gimnastică din aşezat cu cate o minge fiecare fixată intre
glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele şi prinderea ei cu mainile,
2x8-10 repetări, pauză 20sec.
6. Colectivul de elevi răspandit in toată sala, fiecare elev cu o minge,
cu spatele la perete, execută de la distanţa de 2m de perete aruncarea mingii printre
picioare in perete, intoarcere 180° şi prinderea ei (intre genunchi?)
2x8-10 repetări.
7. Colectivul in coloană cate unul
execută alergare cu joc de glezne simultan cu rotarea braţelor inainte,
la semnalul sonor execută alergare cu joc de glezne cu rotarea braţelor inapoi,
pauză mers, 2 x 20sec.
8. Colectivul impărţit in şase-opt echipe de patru-cinci elevi,
in spatele unei linii de start, primul de la fiecare şir cu o minge de baschet
la 2m in faţa fiecărui şir o banca de gimnastică aşezată longitudinal:
lasemnalul profesorului primii pleacă in alergare cu dribling cu mana dreaptă,
continuă driblingul pe bancă, se intorc cu dribling cu mana stangă pe bancă şi
predau ştafeta următorului,
2 - 3 x, pauză 20sec.
16 IULIE 2007 SUBIECTUL I

1.LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ REPREZINTĂ PRINCIPALA FORMĂ DE
ORGANIZARE A PROCESULUI DE INVĂŢĂMANT.
A. PRECIZAŢI STRUCTURA LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ, ATAT PE PĂRŢI
CAT ŞI PE VERIGI.
Structura lecţiei de educaţie fizică şi sport este dată de succesiunea unor momente/
faze/ secvenţe/ verigi/etape/părţi etc., in timpul alocat, toate diferenţiate in privinţa
obiectivelor, conţinutului, duratei şi metodologiei.
In evoluţia sa, lecţia de educatie fizica a avut mai multe structuri:
lecţia pe patru părţi: organizare, pregătire, fundamentală şi de incheiere; si lecţia pe
trei părţi: pregătitoare, fundamentală şi de incheiere.
Structura actuala: lecţia pe verigi
Fiecareia dintre aceste verigi ii este destinat un loc in cadrul lectiei si un interval de
timp in functie de obiectivele specifice ce urmeaza a fi indeplinite.
Verigile sunt următoarele:
1. Organizarea colectivului de elevi
2. Pregătirea organismului pentru efort ;
3. Prelucrarea analitică sau influenţarea selectivă a aparatului locomotor
4. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice viteza sau indemanarea;
5. Insuşirea/iniţierea "primară", consolidarea, perfecţionarea sau verificarea
deprinderilor şi/sau priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea/educarea sau verificarea calităţilor motrice forţa sau rezistenta;
7. Revenirea organismului după efort (numită şi "liniştirea" organismului);
8. Aprecieri şi recomandări;
Verigile 4, 5, 6 sunt tematice in structura actuală. Verigile lectiei au o durata care
poate varia in functie de multi factori.
Lecţia de educaţie fizică, trebuie să cuprindă "obligatoriu" următoarele secvenţe
temporale:
1-Organizarea colectivului de elevi (durata medie: 3 - 5 min), in care trebuie să se
realizeze următoarele acţiuni: salutul, anunţarea temelor, observarea echipamentului
subiecţilor şi aflarea (prin intrebări) unor abateri de la starea normală de sănătate a
acestora.
2-Pregătirea organismului pentru efort (durata medie 7-10 min), adică incălzirea
generală a organismului – fara aceasta veriga pot aparea accidente.
3-Veriga tematică sau verigile tematice (durata medie 25 -30 min), fară de care nici
nu ar fi posibilă existenta unei lecţii.
4-Revenirea organismului după efort (durata medie 3-4 min), dacă efortul a avut
valori corespunzătoare ca volum şi intensitate.
5-Incheierea "organizată" a lecţiei (durata medie 2-3 min) , in care trebuie să se
realizeze următoarele acţiuni: cateva aprecieri privind comportamentul subiecţilor in
lecţia respectivă, recomandări pentru activitatea viitoare independentă şi salutul.
B. MENŢIONAŢI TREI OBIECTIVE PENTRU UNA DINTRE VERIGILE LECŢIEI.
Organizarea colectivului de elevi:
In cadrul lectiei, primele momente de incepere urmaresc urmatoarele obiective:
- asigurarea unui inceput organizat;
- captarea atentiei;
- cunoasterea variabilelor de moment (efectiv, stare de sanatate, echipament,etc);
- constientizarea elevilor asupra temelor si obiectivelor lectiei;
C. PREZENTAŢI PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE EDUCAŢIE FIZICĂ,
DESFĂŞURATĂ IN INTERIOR, IN SPAŢII IMPROVIZATE, MENŢIONAND:
EXEMPLE DE SPAŢII DE DESFĂŞURARE, CERINŢE PRIVIND AMENAJAREA
SPAŢIILOR ŞI VARIANTE DE CONŢINUT ALE ACESTOR LECŢII.
Exemple de spaţii de desfăşurare:
1. Culoare, coridoare, holuri;
2. Săli de clase cu alte destinatii, Sali de clase cu bănci, săli de festivităţi
Cerinţe privind amenajarea spaţiilor şi variante de conţinut ale acestor lecţii:
1. Culoarul, holul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă legătură cu alte spaţi sau săli
in care se desfasoara alte activităţi.
2. Spaţiul ales trebuie să fie la parter (in cazul clădirilor cu etaje) pentru a nu deranja
activităţile din spaţiile subetajate;
3. Spaţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile pentru practicarea
exercitilor fizice;
4. Sunt necesare măsuri igienice: aerisirea spaţiului, aranjarea şi ştergerea de praf a
mobilierului, echipament corespunzător.;
5. Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru practicarea exerciţiilor
fizice; ar fi o deturnare a scopurilor pentru care există mobilierul: tabla este pentru
scris, catedra este locul profesorului, etc. Dacă am folosi mobilierul astfel, această
modalitate ar fi un argument pentru elev să continue practicarea exerciţiilor fizice
(rostogolirea pe catedră, aruncări cu obiecte in tablă) şi in absenţa profesorului, mai
ales in recreaţii.
In aceste lecţii se pot aborda teme din calităţile motrice –viteza de reactie, de
executie sau repetitie, indemanarea, forta, mobilitatea - (mai puţin viteza de
deplasare şi rezistenţa aerobă) şi din deprinderile sau priceperile motrice de baza
utilitar aplicative, sau specifice gimnasticii acrobatice şi ritmice, precum si unele
sărituri cu sprijin din gimnastica, sau chiar din jocurile sportive (de exemplu pasele).
2.VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ INNĂSCUTĂ A INDIVIDULUI, AL
CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL VIEŢII.
A. DELIMITAŢI CONCEPTUAL CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.
Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice,
cu intregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia intr-un timp cat
mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală) maximă, in funcţiile de condiţiile
existente"
B. PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1) Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice.
Reacţiile motrice sunt de două feluri:
a) simple – constau in răspunsuri (insuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care
apar spontan, inopinat (exemplu: pocnetul pistolului la startul pentru alergările
atletice in competiţii);
b)complexe - răspunsurile sunt in funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor,
condiţiile de intrecere (suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile
concrete (ex. in jocurile sportive bilaterale, sporturile de luptă, schi, unele jocuri de
mişcare, ştafete şi parcursuri aplicative etc.)
Este dependentă de următoarele elemente:
- apariţia excitaţiei in receptor sau receptori;
- transmiterea pe cale aferentă; - analiza semnalului (care durează cel mai mult); -
excitarea muşchilor.
Nu este identică pentru toate segmentele corpului, la membrele superioare
inregistrandu-se cei mai buni indici.
2) Viteza de execuţie - capacitatea de a efectua un act motric sau o acţiune motrică,
sau mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare", nerepetabile.
Se măsoară prin timpul care trece de la inceperea execuţiei şi pană la incheierea
acesteia. Este determinată şi de nivelul insuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi
priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate.
3) Viteza de repetiţie - constă in capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act motric
sau acţiune motrică) intr-o unitate de timp prestabilită; se referă la mişcările ciclice.
Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau viteză de accelerare. Este condiţionată de
tempoul şi ritmul mişcării; tempoul este densitatea mişcării pe unitatea de timp;
ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de timp
şi accentele rezultate din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte
efectuarea mişcărilor in timp şi spaţiu, determinand cursivitatea acestor mişcării,
cursivitate evaluată - prin arbitraj - in multe intreceri sportive (la sol, cal cu
manere, bară fixă, barnă, paralele, patinaj artistic, schi artistic, inot sincron etc.).
C.PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.
1- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care
condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2- funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), in sensurile acuităţii,
fineţei şi preciziei acestora;
3- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
4- viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5- tipul fibrelor musculare care intră in contracţie (fibrele albe sunt fibre "rapide");
6- valoarea surselor şi proceselor energetice (mai ales conţinutul in ATP şi
fosfocreatină pentru muşchii intraţi in contracţie).
3. PREZENTAŢI TEMA „MOTRICITATEA IN ETAPA PUBERTARĂ (10-14 ANI)",
AVAND IN VEDERE URMĂTOARELE ASPECTE:
1. ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII SOMATICE
- Apariţia pubertăţii duce la accelerarea creşterii in inălţime intr-un ritm superior
tuturor varstelor, urmand sa se diminueze treptat pană la 20-21 ani.
- Creşterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la cele
superioare, fapt care creează dizarmonii.;
- Trunchiul este lung, toracele ingust, iar abdomenul este supt. Ca urmare a acestor
trăsături somatice, organele din cutia toracică sunt puţin dezvoltate, fapt care
generează dificultăţi in procesul de adaptare la efort prin lipsa de rezistenţă
funcţională.
- Sistemul articular este slab, fiind in plin proces de consolidare.
- Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decat la băieţi, ele
prezintă valori superioare ale creşterii in inălţime şi greutate, trunchiul este mai lung,
iar membrele inferioare sunt mai scurte.
2. ANALIZA PRINCIPALELOR CARACTERISTICI ALE DEZVOLTĂRII
FUNCŢIONALE
- In dezvoltarea morfologica se constată o capacitate scăzută de adaptare şi
rezistenţă funcţională a aparatelor cardio-vascular şi respirator la efortul fizic intens şi
apar des fenomene de oboseală, ameţeli şi tulburări ale ritmului cardiac.
- La 12 ani capacitatea vitală se situează la 2000 cm3, din cauza plămanilor care
sunt slab dezvoltaţi, crescand pană la 3000 cm3 la 15 ani.
- Privind sistemul nervos se constată o creştere redusă a volumului creierului, insă se
adancesc circumvoluţiunile, iar prin inmulţirea fibrelor de asociaţie cresc conexiunile
funcţionale dintre diferitele zone.
-In această perioadă are loc diferenţierea dintre cele două sexe prin maturizarea
caracteristicilor sexuale.
3. ANALIZA COMPORTAMENTULUI MOTRIC.
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită creşterii
plasticităţii scoarţei cerebrale şi mobilităţii proceselor nervoase de excitaţie şi inhibiţie
sporesc posibilitatea de imbunătăţire a tuturor calităţilor motrice şi in special a vitezei,
mai ales la 12 ani la fete şi 13 ani la băieţi. Pubertatea este denumită varsta
indemanării. Datorită disproporţiilor dintre diferitele segmente ale corpului in
efectuarea exerciţiilor fizice se remarcă stangăcia, insă disponibilităţile pentru
imbunătăţirea indemanării sunt totuşi crescute atunci cand se dezvoltă simultan cu
simţul orientării in spaţiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a adultului.
- Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12-13 ani la fete şi 13-14 ani la băieţi, fapt
care face ca mişcările să nu fie executate cu amplitudine corespunzătoare, ceea ce
impune măsuri speciale in cadrul lecţiilor.
- Prin imbunătăţirea calităţii muşchilor şi mai ales a laturii funcţionale ce
condiţionează viteza, sporeşte capacitatea de forţă in regim de viteză sub forma
detentei (forţa explozivă).
- Se măreşte şi capacitatea de efort static moderat, in raport cu greutatea corporală,
mai ales la băieţi, incepand cu 13-14 ani, care după această varstă depăşesc
substanţial fetele.
- Capacitatea de rezistenţă este scăzută mai ales sub forma ei de rezistenţă cardio-
vasculară, ceea ce impune o acţionare sistematică pentru dezvoltarea ei. Se va
acţiona de preferinţă asupra rezistenţei in regim de forţă sau viteză.
- In privinţa aruncărilor, acestea sunt accesibile in mod deosebit băieţilor care spre
sfarşitul ciclului gimnazial deprind bine mişcarea de azvarlire, in timp ce fetele
efectuează mai bine prin impingere.
-Săriturile nu se execută cu eficienţă corespunzătoare, bătaia este puternică, zborul
nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru dezvoltarea detentei la
membrele inferioare, necesară la săriturile in lungime, inălţime, pe aparate şi peste
aparate. Important in efectuarea lor este coordonarea dintre mişcările segmentelor
corpului, precum şi pentru invăţarea aterizărilor elastice.
- La acest ciclu de invăţămant există mari disponibilităţi in ceea ce priveşte insuşirea
unor procedee specifice ramurilor de sport şi mai ales jocurilor sportive.
SUBIECTUL II

INSUŞIREA ALERGĂRII DE VITEZĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi,
alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4-4/4,
2-3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi,
din stand dezechilibrare inainte si alergare cu cresterea progresiva a tempoului pe
distanta de 30m, tempo3/4,
2-3x, pauza pasiva 30-40sec.
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi,
start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-40m, plecare
libera,
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3, concurs pe grupe;
alergare accelerata cu start din picioare la semnal sonor pe distanta 60m, tempo4/4,
2-3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi,
alergare pe linia culoarului cu examinarea urmelor (paralele cu axa alergarii),
tempo3/4, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
7. Formatie de lucru:in linie cate 4-6 elevi,
alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu atingerea vitezei maxime urmata
de alergare libera;
2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub forma de concurs cu plecare
la semnal sonor
3-4x, tempo3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
INSUŞIREA SĂRITURII CU SPRIJIN DEPĂRTAT LA CAPRA DE GIMNASTICĂ.
1. Formatii de lucru: coloana cate unul;
cu sprijinul mainilor pe capra, batai succesive pe trambulina cu departarea
picioarelor. 8-10x
cu sprijinul mainilor pe capra, bataie pe trambulina si trecere in sezand pe capra.
Coborare cu impingere in brate; 2-3x8
saritura in sprijin departat peste un partener care sta cu trunchiul indoit inainte (capra
vie); 4x, pauza 30sec.
saritura in sprijin departat peste capra in latime, cu inaltime mica
3-4x, pauza 30sec.
saritura peste capra in lungime cu inaltime medie;
3x; pauza 30sec.
saritura in sprijin departat peste capra cu bataie pe trambulina;
3-4x; pauza 30sec.
elan de 4-5 pasi de alergare, bataie pe trambulina si saritura in sprijin departat peste
capra; 3-4x, pauza 30sec.
elan de 7-9 pasi de alergare, bataie pe trambulina (distanta marita fata de capra)
saritura in sprijin departat peste capra (inaltime marita). Ajutorul - profesorul sta in
fata caprei, pe saltea, apuca săritorul, aproape de umeri si-l trage peste capra .
16 IULIE 2008
SUBIECTUL I
1.METODELE VERBALE CONTRIBUIE LA REALIZAREA OBIECTIVELOR
SPECIFICE DE INSTRUIRE.
A. ENUMERAŢI CELE PATRU METODE VERBALE UTILIZATE IN EDUCAŢIA
FIZICĂ.
1.Expunerea verbala cu procedeele metodice:
 Povestirea:
 Explicatia:
 Prelegerea:
2.Conversatia
3.Brain-stormingul
4.Studiul individual
B. PREZENTAŢI FIECARE DINTRE ACESTE METODE.
a) EXPUNEREA VERBALĂ, se realizează prin limbaj, trebuie să fie accesibilă
nivelului de inţelegere a colectivelor de subiecţi.
Se realizeaza prin trei procedee metodice:
Povestirea - eficienta mai ales la subiecţii pană la opt-nouă ani. trebuie sa fie plastica
si sugestiva si bazata pe elementele cunoscute de subiecti
Explicaţia - trebuie sa fie clara, logica, concisa si oportuna, sa cuprinda esentialul
activitatii in cuvinte putine economisind astfel timp.
In relaţia cu o altă metodă clasică de instruire şi anume cu demonstraţia, explicaţia
poate: - să urmeze demonstraţiei; - să preceadă demonstraţia; - să se realizeze
concomitent cu demonstraţia (situaţie frecventă, dar mai puţin recomandată in
invăţarea unor elemente şi procedee tehnice din jocurile sportive).
Explicatia trebuie să asigure formarea unor cunoştinţe aprofundate, care capătă
caracter de norme sau reguli călăuzitoare privind insuşirea deprinderilor şi
priceperilor motrice, dezvoltarea calităţilor motrice sau influenţarea indicilor
somatici/morfologici şi funcţionali/fiziologici ai organismului uman.
Prelegerea. - se foloseşte cu precădere in invăţămantul superior. - poate fi intalnită şi
la varsta şcolară, in cazul claselor cu profil de educaţie fizică şi sport, unde trebuie
predate cunoştinţe teoretice de specialitate. La baza oricărei prelegeri ar trebui să
stea o argumentare ştiinţifică a temelor abordate şi – in consecinţă - folosirea unei
terminologii corespunzătoare.
b) CONVERSAŢIA, - se realizează prin limbaj şi se referă la dialogul permanent care
trebuie să aibă loc intre conducătorul procesului instructiv-educativ şi subiecţi.
Trebuie axată numai pe probleme specifice instruirii, nu pe altele colaterale. De
exemplu, conversaţia/dialogul se poate purta pe problemele obiectivelor instruirii,
criteriilor de evaluare, cauzelor greşelilor de execuţie, nivelului de inţelegere a
procedeelor metodice folosite in predare, tehnicii de execuţie a unor deprinderi
motrice, combinaţiilor tactice pentru situaţii competitive clasice etc.
c) BRAIN-STORMINGUL - brain = creier; storm = furtună, asalt. Această metodă
verbală se foloseşte pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor in
dezbaterea unor probleme de instruire. In educaţia fizică şi sportivă, se foloseşte mai
rar. Conform acestei metode a "asaltului de idei", se admit in dezbatere orice fel de
păreri, afirmaţii, argumentări etc. ale "combatanţilor", cu condiţia ca acestea să fie
argumentate. Dupa dezbatere un grup sau microgrup format din cei mai buni
cunoscători ai problemei dezbătute , coordonat de conducătorul procesului instructiv-
educativ, decide asupra celor mai eficiente soluţii.
d) STUDIUL INDIVIDUAL - Este o metodă individuală clasică, care ar trebui să se
generalizeze şi in educaţie fizică şi sport. Studiul individual trebuie indrumat de
conducătorul procesului instructiv- educativ.
Acesta se realizează pe baza celor mai semnificative surse bibliografice despre
problema sau problemele specifice instruirii la educaţie fizică şi sport.
2.FORŢA ESTE UNA DINTRE CALITĂŢILE MOTRICE, AL CĂREI NIVEL SE
MODIFICĂ PE PARCURSUL VIEŢII, DUPĂ O DINAMICĂ DEPENDENTĂ DE MAI
MULŢI FACTORI.
1. Delimitaţi conceptual calitatea motrică forţa.
Definitie: Forţa este "capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenţă
internă sau externă prin intermediul contracţiei musculare "
2. Clasificaţi formele de manifestare a forţei, in funcţie de trei criterii.
a) După "participarea grupelor musculare" in efort: -forţa generală. cand in efort
participă principalele grupe musculare; - forţa specifică. cand in efort participă una
sau cateva grupe musculare.
b)După "caracterul contracţiei musculare":
- FORŢA STATICĂ. cand nu se modifică dimensiunile fibrelor musculare angajate in
efort; un tip special de forţă statică este cea "izometrică", atunci cand "rezistenta " de
invins este mai mare decat capacitatea de forţă maximă a musculaturii executantului;
- FORŢA DINAMICĂ/IZOTONICĂ. atunci cand se modifică dimensiunile fibrelor
musculare angajate in efort; - dacă fibrele musculare se scurtează se vorbeşte de
forţă dinamică de tip invingere, iar dacă fibrele musculare se alungesc se vorbeşte
de forţă dinamică de tip cedare ;
- FORŢA MIXTĂ-atunci cand se produc atat contracţii statice, cat şi dinamice.
c) După "capacitatea de efort in relaţie cu puterea individuală umană":
- forţa maximă, care creşte odată cu mărirea greutăţii corporale;
- forţa relativă care exprimă raportul dintre forţa absolută/maximă şi greutatea
corporală.
3. Precizaţi şase factori de condiţionare a forţei.
1.capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale: excitaţia
şi inhibiţia;
2.numărul de fibre musculare angajate in efort şi - mai ales - suprafaţa secţiunii
fiziologice a acestora;
3.calitatea proceselor metabolice şi a substanţelor energetice existente in muşchi;
4.durata contracţiei musculare (sunt mai eficiente contracţiile de 15-20 secunde,
decat cele de 30 de secunde);
5.starea de funcţionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor şi
articulaţiilor;
6. valoarea unghiulară a segmentelor corporale implicate in efort;
7.nivelul celorlalte calităţi motrice de bază, mai ales viteza
3.FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE REALIZEAZĂ O CORESPONDENŢĂ INTRE

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE ŞI EFECTUL ACESTORA IN
ANSAMBLUL VIEŢII SOCIALE.
1. DELIMITAŢI CONCEPTUAL FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE.
Funcţiile sunt destinaţii constante ale unui fenomen şi derivă din ideal, in sensul că
se subordonează acestuia.
Prin funcţii se realizează idealul, se face "apropierea" de ideal, intr-o măsură mai
mare sau mai mică.
Toate funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt foarte importante, se influenţeaza
reciproc şi sunt eficiente numai dacă sunt indeplinite in "sistem".
Funcţiile educaţiei fizice şi sportului sunt de două feluri: specifice şi asociate.
Cele specifice vizează cele două dimensiuni principale ale obiectului/domeniului de
studiu: dezvoltarea fizică/corporală şi capacitatea motrică.
Funcţiile asociate/nespecifice întregesc efectele practicării exerciţiilor fizice.
Functii specifice:
- Functia de perfectionare a dezvoltarii fizice
-Functia de perfectionare a capacitatii motrice
Functii asociate/nespecifice:
- Functia igienica
- Functia recreativa
- Functia de emulatie
- Functia educativa
2.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC.

(FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A DEZVOLTĂRII FIZICE )
Face parte din categoria funcţiilor specifice şi are rol prioritar, mai ales în educaţia
fizică a tinerei generaţii.
Dezvoltarea fizica asigura: cresterea corpului proces complex, biologic, cantitativ si
calitativ al organismului.
Este dinamic si are loc prin insumarea tuturor proceselor biologice, enzimatice si
hormonale, la nivel tisular, celular ducand la marirea dimensionala a corpului dupa
anumite legi si intr-o anumita succesiune.
Amplificarea acestei funcţii specifice a educaţiei fizice şi sportului - mai ales în etapa
actuală şi în perspectivă se justifică şi prin unele influenţe negative asupra dezvoltării
fizice/corporale a oamenilor, consecinţe ale unor cuceriri ale
ştiinţei şi tehnici contemporane (automatizare, mecanizare).
3. PREZENTAŢI FUNCŢIA DE PERFECŢIONARE A CAPACITĂŢII MOTRICE.
Funcţia de perfecţionare a capacităţii motrice face parte din categoria funcţiilor
specifice educaţiei fizice şi sportului. Prin această funcţie sunt vizate cele două
elemente componente ale capacităţii motrice: calităţile motrice şi deprinderile şi/sau
priceperile motrice. In sport este importantă atât capacitatea motrică generală, dar
mai ales capacitatea motrică specifică pentru subsistemele performanţiale.
SUBIECTUL II
INVĂŢAREA ARUNCĂRII MINGII DE OINĂ.
Ca succesiune a invatarii aruncarii mingii de oina se incepe prin invatarea tehnicii
aruncarii fara elan si apoi se preda tehnica aruncarii cu elan.
1. Pe perechi; prinderea si aruncarea mingilor mici (in vederea dobandirii indemanarii
elevilor in manuirea mingilor),
10-12x, pauza pasiva 30sec.
2. Formatia de lucru: In linie pe doua randuri;
invatarea miscarii de azvarlire fara si cu obiecte usoare;
3. Formatia de lucru: in linie pe doua randuri;
aruncarea mingii de oina din stand, din sezand, din stand pe genunchi (din partea
bratului aruncator) si cu celalalt indoit in fata,
8-10X pauza pasiva 30sec.
Atentia trebuie indreptata asupra eliberarii mingii care trebuie facuta pe deasupra
umarului.
aruncarea mingii de oina din pozitia stand cu fata spre directia de aruncare;
Se va executa exclusiv prin actiunea bratului aruncator.
aruncarea mingii de oina din stand cu piciorul opus bratului de aruncare in fata;
Se va efectua fara angajarea picioarelor care raman intinse, trunchiul rasucindu-se
spre directia de aruncare, iar mingea va fi eliberata pe deasupra umarului; si cu
angajarea picioarelor in aruncare si anume cu greutatea corpului pe piciorul stang,
jumatate intors, deasupra umarului: pas inapoi cu piciorul care se indoaie odata cu
arcuirea trunchiului si intinderea bratului inapoi;
5-6x pauza pasiva 30sec.
din mers, ducerea bratului cu mingea inapoi, aruncare din pozitia cu piciorul opus
bratului aruncator in fata si continuarea mersului;
4-6x pauza pasiva 30sec.
Aruncarea mingii de oina cu elan de 3 pasi (executati cu si fara linii trasate pe sol).
Exercitiul se efectueaza plecand din stand cu fata pe directia de aruncare, greutatea
corpului mai mult pe piciorul drept. Primul pas cu stangul, umerii se intorc spre
dreapta, iar bratul se duce
inapoi, intinzandu-se la spate. Al doilea pas se executaastfel: pas cu dreptul peste
stangul (incrucisat), iar al treilea pas: pas cu stangul si aruncare.
Exercitiul se face la inceput din mers, apoi din alergare usoara cu o ritmare care sa
sugereze un prim pas mai lent, apoi accelerare cu trimiterea spre inainte a piciorului
drept aproape simultan cu asezarea piciorului stang pentru „blocaj”. Deci se vor
executa pasii: stangul…, drept, stang si aruncare; 4-5x, pauza 30sec.
Aruncarea mingii de oina cu elan de 4 pasi (dreptul… stangul… drept, stang si
aruncare).
4-5x, pauza 30sec. Aruncari la distanta sub forma de concurs.
2.ELABORAŢI UN COMPLEX DE GIMNASTICĂ PENTRU DEZVOLTARE FIZICĂ
ARMONIOASĂ, FORMAT DIN OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC,
EXECUTATE CU BANCA DE GIMNASTICĂ.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.
2
3.
4. Formatii de lucru:cate 3 executanti la o banca de gimnastica;
sezand pe banca in latime cu picioarele departate, sprijinite pe sol; indoirea
trunchiului inainte, cu ducerea unui brat la varful piciorului opus. Celalalt
brat se retrage inapoi cu o usoara rasucire de trunchi;
3x8, pauza 30sec.
5.
Exercitii pentru musculatura abdominala:
6.
7.Formatii de lucru:Coloana cate doi.
Stand cu fata la banca de gimnastica; sarituri cu desprindere de pe ambele picioare
peste banca si apoi inapoi;
1x8, trecere la coada coloanei
8. Formatii de lucru:Pe grupe de 3-5 executanti la banca de gimnastica, stand cu
latura spre aceasta;
T1 - indoirea rasucita a trunchiului spre banca cu apucarea bancii (mana din afara
apuca muchia departata peste banca, iar mana dinspre banca apuca muchia
apropiata
T2 - ridicarea bancii deasupra capului cu bratele intinse
T3-5 - indoirea picioarelor in ghemuit cu departarea genunchilor
T4-6 - ridicare
T7 - baca jos (invers T2)
T8 - revenire in stand, 2x8, pauza 30sec. + invers
3. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC,
PENTRU INSUŞIREA UNUI PROCEDEU TEHNIC DE APARARE, DINTR-UN JOC
SPORTIV LA ALEGERE.
BLOCAJUL(volei)
1. Formatie de lucru: in linie cate5;
Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, de pe loc şi apoi cu deplasare cu pas adăugat,
spre stanga şi spre dreapta, paralel cu fileul, lucru frontal;
2x8- 10 execuţii, pauză lmin.
2. Formaţia de lucru: in coloană cate doi.
Elevii se deplasează in jurul terenului (alergare uşoară cate doi), la semnal sonor se
grupează şi execută săritură ca pentru blocaj, cu bătaia palmelor sus;
2 x lmin, pauză mers 30sec.
3. Formaţia de lucru: cate doi jucători la fileu, pe două zone apropiate,
sar lablocaj, se retrag, oblic la linia de 3m, cu spatele şi schimbă locurile reluand
săriturile la blocaj, dar pe zona cealaltă;
2 x 8-10 execuţii, pauză 30sec.
4. Formaţia de lucru: pe perechi, cu o minge, de o parte şi de alta a fileului; blocaj
efectuat la minge aruncată de coleg şi inversarea rolurilor;
2-3 x 8- 10 execuţii, pauză 1min.
5. Formaţia de lucru: in coloană cate unul;
Pe două scări fixe, se aşează cate o minge in golul din scară, la 2m de sol, unde pe
rand, fiecare elev execută de 6-8 ori blocaj cu deplasare stanga - dreapta la fiecare
scară;
Două serii, pauză pasivă 1 min.
6. Formaţia de lucru: in coloană cate unul
Blocaj la minge ţinută de partener deasupra fileului, cu deplasare spre dreapta din
zona 4 (şi invers spre stanga din zona 2);
2x2x1 min, pauza lmin cu schimbarea rolurilor in terenul A şi B.
7. Pasă la ridicător, ridicare, atac dirijat, blocaj in 2 pe zona 2 a terenului A şi blocaj
individual in zona 2 a terenului B; cel care a atacat rămane la blocaj (sau rotează
spre dreapta) şi trece la coada şirului opus,
2- 3x3min, pauză 2min.
16 IULIE 2009
SUBIECTUL I
1. INDEMANAREA -CALITATE MOTRICA DE BAZA
A.) PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE
1. Capacităţile coordinative generale (îndemânare generală): necesare însuşirii şi
efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi
probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: (în regim de viteză,
rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care
reprezintă şi indici valorici ai calităţii respective astfel:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se
integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de
incordare musculară la lucrul efectuat.
B.) PREZENTATI PATRU FACTORI DE CONDITIONARE
1 calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a
centrilor din acest sistem;
2 plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai
multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu
situaţiile noi intervenite;
3 capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza
aferentă pentru analiza situaţiei;
4 calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5 calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6 capacitatea de anticipare, atat sub aspectul desfăşurării tehnice, cat şi a celorlalte
condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
7 memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8 gandirea de tip creativ;
9 volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpanite de subiect;
10 nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
C.) PREZENTATI PROCEDEELE METODICE DE DEZVOLTARE/EDUCARE A
INDEMANANARII, CU EXEMPLE
a. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice in condiţii constante - intr-un număr mare
de repetări şi intr-un timp indelungat.
Exemple:
- achiziţionarea de noi acte, acţiuni motrice determină creşterea bagajului motric care
se constituie in factorul de bază ce condiţionează valoarea indemanării;
- prin solicitările specifice pe care le implică acţiunea de invăţare se ameliorează
activitatea analizatorilor şi se reglează diferitele funcţii ale organismului implicate in
procesele de coordonare;
§ in etapa de iniţiere motrică se perfecţionează percepţiile şi reprezentările motrice
imbunătăţindu-se capacitatea de adecvare motrică la situaţiile date; se favorizează
calitatea execuţiilor şi se faciliteză trecerea subiecţilor la acţiune prin declanşarea
unor activităţi reflectate la nivelul SNC şi legate de experienţa motrică personală
anterioară a fiecărui individ;
Odata cu fixarea, consolidarea actelor, acţiunilor motrice efectuarea acestora se
realizează in mai mare măsură in mod automatizat iar influenţa asupra dezvoltării
indemanării se diminuează semnificativ.
b. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice in condiţii complexe - cresterea dificultăţilor
de execuţie comparativ cu condiţiile normale.
Exemple:
- execuţie cu segmentul corporal "neindemanatic" şi in toate direcţiile;
- indepărtarea centrului de greutate al corpului executantului faţă de sol;
- introducerea unor acte motrice sau acţiuni motrice suplimentare şi concomitente
(sărituri, intoarceri, aruncări şi prinderi de obiecte etc.);
- creşterea numărului de mingi sau alte obiecte in efectuarea aceleiaşi mişcări;
- creşterea numărului de subiecţi pe acelaşi spaţiu de lucru etc.
c. Efectuarea actelor şi acţiunilor motrice in condiţii variabile, care să preintampine
orice situaţie viitoare posibilă.
Exemple:
- exersare in spaţii in aer liber şi in interior;
- exersare in săli de educaţie fizică şi sport cu dimensiuni mari şi in săli cu dimensiuni
mici;
- exersare in săli de educaţie fizică şi sport cu luminozitate bună şi in săli cu
luminozitate slabă;
- exersare pe suprafeţe diferite (zgură, ciment, parchet, linoleum, tartan, gazon,
pămant);
- exersare la momente diferite din zi (dimineaţa, la pranz, după amiaza, seara);
- exersare in prezenţa spectatorilor şi in absenţa acestora;
- exersare la altitudine mică, medie sau mare;
- exersare in condiţii atmosferice normale şi nefavorabile (ploaie, ninsoare, vant
puternic, ceaţă )
SUBIECTUL III
1. ELABORATI UN COMPLEX FORMAT DIN 8 EXERCITII, PENTRU
DEZVOLTAREA FIZICA ARMONIOASA, ESALONATE METODIC, EXECUTATE
LA SCARA FIXA.
IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIINATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZAREA;
FORMATIILE DE LUCRU.
Ex pentru brate si centura scapulara:
1.Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa; Menţinut in atarnat; 10-25sec
2. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa:
Culcat facial cu faţa la scara fixă, braţele intinse, de prima şipcă apucat: urcare pe
scară din treaptă in treaptă doar cu ajutorul braţelor;
1x8, pauza 40sec;
3. Formatie de lucru: Formatie de lucru:
Atarnat cu faţa la scara fixă: coborare pe scară din treaptă in treaptă pană in stand
pe genunchi.
1x8, pauza 40sec
Exercitii pentru musculatura abdominala:;
4. Formatie de lucru: Cate unul la scara fixa;
din atarnat la scara fixă, cu spatele spre scară: ridicarea genunchilor la piept şi
coborare;
2x8, pauza 30sec
Atarnat la scara fixă, cu spatele spre scară: ridicarea picioarelor intinse in echer
inainte şi coborarea lor lentă;
1x8, pauza 30sec
6.
Stand lateral faţă de scara fixă, cu mana sprijinită la nivelul bazinului pe şipcă:
genuflexiune pe piciorul din interior, cel din exterior se intinde inainte; lucru
alternativ pe ambele picioare;
2x8; pauza 40 sec.
Stand cu faţa la scara fixă, sprijinit cu ambele picioare indoite la nivelul genunchilor,
braţele intinse sus, cu ambele maini de şipcă apucat: intinderea şi indoirea
genunchilor pe scară;
3x8, pauza 30 sec
2. ALCATUITI UN SISTEM DE 7 EXERCITII, ESALONAT METODIC, PENTRU
INVATAREA STANDULUI PE CAP DIN GHEMUIT.
IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA MOTRICA; DOZARE;
FORMATIILE DE LUCRU
1.
2. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea:
sprijin ghemuit; asezarea mainilor si capului pe sol si revenire;
8-10x
3. Formatie de lucru: cate 3 la o saltea: Pe genunchi, pe palme si pe cap sprijinti,
miscari circulare ale capului in ambele sensuri, pastrand un punct de contact
permanent pe sol,
2x8
Sprijin ghemuit, asezarea mainilor si capului pe sol si prin usoara saltare,
desprinderea picioarelor de pe sol, cu mentinerea echilibrului cu picioarele indoite
(realizarea triunghiului); revenire (la inceput cu ajutor);
3-4x cu mentinere 5-6sec, pauza 30sec
5.
6. Formatie de lucru: cate 1 la scara fixa
Sprijin ghemuit: stand pe cap cu sprijinirea spatelui sau picioarelor la scara fixa sau
perete;
3-4x; mentinere 5-6sec ;pauza 30sec
Stand pe cap cu ajutor si fara
3-4x; mentinere 5-6sec; pauza 30sec, apoi introducerea elementului in combinatii
simple.
Ajutorul se acorda din lateral cu o mana, la nivelul bazinului, iar cealalta la glezna. Se
ajuta la ridicarea picioarelor si fixarea pozitiei corpului la vertical.
10 iulie2010
SUBIECTUL I
1.COORDONAREA (INDEMANAREA) ESTE UNA DINTRE CALITĂTILE MOTRICE
CARE CONDITIONEAZĂ EFICIENTA ACTIUNILOR MOTRICE.
A. DEFINITI CALITATEA MOTRICĂ COORDONAREA (INDEMANAREA).
Definitii:
Capacităţile coordinative sunt :
- un complex de calităţi preponderent psiho-motric, care presupune capacitatea de a
învăţa rapid mişcări noi, adaptarea rapidă şi efeicientă la condiţii variate, specifice
diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea fondului motric existent.
- capacitatea organismului uman de a efectua acte şi acţiuni motrice, mai ales în
condiţii variate şi neobişnuite, cu eficienţă maximă şi cu consum minim de energie
din partea executantului.
Această calitate motrică presupune următoarele elemente componente:
• capacitatea de coordonare a segmentelor corpului sau a acestuia in intregime
pentru efectuarea actelor şi acţiunilor motrice;
• capacitatea de combinare a mişcărilor;
• capacitatea de diferenţiere a mişcărilor;
• echilibrul;
• precizia;
• capacitatea de orientare spaţială;
• capacitatea de orientare temporală, mai ales ritm şi tempo;
• amplitudinea, pe bază de mobilitate articulară - supleţe - elasticitate musculară;
• ambilateralitatea
B. PREZENTATI FORMELE DE MANIFESTARE A ACESTEI CALITĂTI MOTRICE.
1. Capacităţile coordinative generale: necesare însuşirii şi efectuării tuturor actelor
şi acţiunilor motrice.
2. Capacitătile coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi
probe sportive.
3. Capacităţile coorinative în regimul altor calităţi motrice: ( în regim de viteză,
rezistenţă, forţă)
Formele de manifestare a îndemânarii trebuie raportate şi la alte elemente care
reprezintă indici valorici ai calităţii respective, ca:
- gradul de dificultate, complexitatea actului sau acţiunii motrice, în care se
integreaza coordonarea simetrica şi asimetrica;
- indicele de precizie al încadrării mişcării în spaţiu;
- indicele de viteză, dat de timpul de execuţie, tempoul şi ritmul execuţiei;
- indicele de forţă care rezultă din raportarea indicelui de precizie, la gradul de
incordare musculară la lucrul efectuat.
C. PRECIZATI CINCI FACTORI CARE CONDITIONEAZĂ COORDONAREA
(INDEMANAREA).
1. calitatea sistemului nervos central şi - mai ales - capacitatea de coordonare a
centrilor din acest sistem;
2. plasticitatea scoarţei cerebrale, adică proprietatea acesteia de a combina mai
multe stereotipuri elementare pentru a elabora un răspuns complex, conform cu
situaţiile noi intervenite;
3. capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informaţia şi de a realiza sinteza
aferentă pentru analiza situaţiei;
4. calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
5. calitatea inervaţiei musculare, care determină contracţia şi relaxarea;
6. capacitatea de anticipare, atât sub aspectul desfăşurării tehnice, cât şi a celorlalte
condiţii (reacţia adversarilor sau partenerilor, factorii climaterici etc.);
7. memoria de scurtă durată şi de lungă durată;
8. gândirea de tip creativ;
9. volumul şi complexitatea deprinderilor şi priceperilor motrice stăpânite de subiect;
10. nivelul de manifestare a celorlalte calităţi motrice.
SUBIECTUL AL II-LEA
2,EFORTUL FIZIC STĂ LA BAZA ORICĂREI ACTIVITĂTI MOTRICE.
A. DEFINITI EFORTUL FIZIC.
Efortul este un proces de invingere conştientă a solicitărilor, in vederea atingerii unui
bun nivel de pregătire;
Componentă a activităţii fizice sau intelectuale, reprezintă capacitatea psiho-fizică a
omului de a presta activităţi caracterizate prin indici superiori de solicitare.
B. PREZENTATI SPECIFICITATEA STIMULILOR.
Specificitatea stimulului este dată de structura mişcării care selecţionează grupele
musculare, durata acestei solicitări, tipul de acţiune neuro-musculară, metabolică, de
adaptare a structurilor osteo-tendinoase, precum şi de ansamblul funcţiilor activate.
C. PREZENTATI VOLUMUL EFORTULUI.
Volumul reprezintă cantitatea totală de repetări apreciată prin: distanţe parcurse,
greutăţi ridicate, timp de lucru (efectiv şi pauze), execuţii parţiale sau integrale ale
unui exerciţiu, execuţii ale structurilor tehnicotactice, acţiuni complexe, număr de
lecţii.
D. PREZENTATI INTENSITATEA EFORTULUI.
Intensitatea efortului reprezintă gradul de solicitare a organismului subiecţilor. Ea se
exprimă prin procente faţă de posibilităţile maxime (60%, 70%, 80% etc.), tempo de
execuţie (2/4, 3/4, 4/4 etc.), număr de execuţii pe unitatea de timp etc
E. PREZENTATI COMPLEXITATEA EFORTULUI.
Complexitatea efortului - reprezintă modul concret de inlănţuire a tuturor elementelor
pe parcursul efortului. Ea creşte cand apar "adversari" şi chiar coechipieri.
SUBIECTUL AL III-LEA
1. ALCĂTUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, PENTRU INSUŞIREA ALERGĂRII
DE VITEZĂ, CA PROBĂ ATLETICĂ.
IN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTAND EŞALONAREA METODICĂ A
EXERCITIILOR IN SISTEM.
1.Formatie de lucru: grupe de 6-8 elevi,
alergare cu joc de glezne, pe distanta de 20m in tempo3/4 - 4/4,
2-3x, pauza pasiva 20-30sec
2. Formatie de lucru:grupe de cate 6-8 elevi,
din stand dezechilibrare si alergare cu cresterea progresiva a tempoului pe distanta
de 30m, tempo3/4,
3. Formatie de lucru:grupe de 6-8 elevi,
start din picioare si alergare accelerata in tempo4/4 pe distanta 30-40m, plecare
libera,
4. Formatie de lucru:In coloana cate 3,
concurs pe grupe; alergare accelerata cu start din picioare la semnal sonor pe
distanta 60m, tempo4/4,
2-3x, pauza (mers) 45sec.
5. Formatie de lucru:In coloana cate 3-4 elevi,
alergare pe linia culoarului cu exeminarea urmelor (paralele cu axa alergarii),
tempo 3/4, 2-3x 30m, pauza (mers)45sec.
6.
alergare accelerata in linie dreapta pe 30-40m, cu atingerea vitezei maxime urmata
de alergare libera;
2-3x pauza (mers si revenire in formatie) 30-40 sec.
start din picioare si lansare pe distanta de 50-60m, sub forma de concurs cu plecare
la semnal sonor
3-4x, tempo 3/4-4/4, pauza (mers) 30sec-1min.
2. ELABORATI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCITII, PENTRU INSUŞIREA
UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR-UN JOC SPORTIV LA ALEGERE.
IN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCITIU, MENTIONATI ACTIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMATIILE DE LUCRU, RESPECTAND EŞALONAREA METODICĂ A
EXERCITIILOR IN STRUCTURĂ.
Se repeata- s-a dat si in 15-16 IULIE 2004
13 IULIE 2011
SUBIECTUL I
1.OBIECTIVELE EDUCAŢIEI FIZICE ANTICIPEAZĂ REZULTATUL EDUCAŢIEI, IN
TERMENII COMPORTAMENTULUI UMAN.
A. ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE DE DEZVOLTARE STRUCTURAL
FUNCŢIONALĂ A ORGANISMULUI.
1. armonia intre indicii somatici şi funcţionali;
2. armonia şi proporţionalitatea in interiorul fiecărei categorii de indici;
3. menţinerea unui tonus muscular optim ;
4. formarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte;
5. prevenirea şi corectarea deficienţelor de postură şi fizice;
6. combaterea excesului ponderal şi a obezităţii.
B.ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE PSIHOMOTORII ALE EDUCAŢIEI FIZICE.
- dezvoltarea schemei corporale in două direcţii:
1. ca reper in reglarea mişcărilor;
2. ca nucleu al imaginii de sine .
- dezvoltarea coordonărilor senzoriomotorii normale;
- dezvoltarea echilibrului static şi dinamic;
- realizarea unor reechilibrări in perioada pubertară;
- formarea coordonatelor de timp ale mişcării: ritm, tempou, durată - elemente ce
conferă eficienţă mişcării;
- dezvoltarea lateralităţii si armoniei laterale;
- formarea reprezentărilor ideomotorii şi a capacităţii de a opera cu ele;
- educarea capacităţii de relaxare generală şi selectivă;
- dezvoltarea capacităţii de diferenţiere kinestezică.
C. ENUMERAŢI CINCI OBIECTIVE COGNITIVE ALE EDUCAŢIEI FIZICE.
1 - la nivelul cunoaşterii senzoriale
- conştientizarea şi dezvoltarea sensibilităţii proprioceptive,
2 - la nivelul atenţiei
- dezvoltarea calităţilor atenţiei (concentrarea, distribuţia, volumul),
3 - la nivelul cunoaşterii logice
- dezvoltarea mişcărilor şi a memoriei topografice;
- dezvoltarea inteligenţei motrice;
- dezvoltarea proceselor de gandire (rapiditate, operativitate, capacitatea de
anticipare);
- dezvoltarea creativităţii motrice.
2. PREZENTATI NOTIUNILE DE TRANSFER SI INTERFERENTA IN INVATAREA
MOTRICA.
Conform principiului sistematizării şi continuităţii, ceea ce se execută tematic in lectii
trebuie să se sprijine pe ceea ce s-a insuşit anterior şi să pregătească conţinutul
tematic al activităţilor viitoare.
Deprinderile motrice deja insuşite pot avea o influenţă pozitivă sau negativă, asupra
deprinderii care se invaţă in activitatea curentă, in funcţie de mecanismul de execuţie
al acesteia din urmă.
TRANSFERUL DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci cand deprinderile insuşite
anterior influenţează favorabil invăţarea altor deprinderi noi. Elementele comune din
structura deprinderilor vechi sunt folosite prin trecerea lor in structurile deprinderilor
noi. In invăţarea motrică, transferul se manifestă prin cateva aspecte:
- trecerea de la exerciţii parţiale la exerciţii integrale;
- trecerea, prin generalizare, de la o deprindere la alta;
- trecerea unor elemente specifice de la o sarcină motrică la alta, de tip diferit;
- trecerea de la invăţarea mentală la execuţia directă;
- trecerea de la invăţarea schemelor senzorio-motrice la execuţia practică.
INTERFERENŢA DEPRINDERILOR MOTRICE apare atunci cand deprinderile
dobandite anterior influenţează nefavorabil insuşirea deprinderilor noi. Interferenţa
este de fapt, un fenomen de transfer negativ. Unul din cazurile tipice de transfer
negativ este acela in care elementele perceptive (semnale pentru execuţie) sunt
identice, in timp ce reacţia poate fi diferită (de exemplu daca s-a incheiat ciclul
tematic pentru săritura in lungime cu elan, ar fi o greşeală să se programeze, in
continuare, un alt ciclu tematic pentru săritura in inălţime cu elan).
FACTORII care influenţează transferul negativ (fenomenul de interferenţă) sunt:
- dezvoltarea şi pregătirea fizică unilaterală;
- bagajul motric sărac;
- specializarea ingustă;
- dezvoltarea insuficientă a calităţilor motrice;
- deprinderile motrice greşit insuşite sau insuficient consolidate;
- greşeli metodice in organizarea procesului de instruire (neasigurarea pauzelor
necesare intre repetări, programarea unor mijloace asemănătoare in cazul in care se
constată fenomenul de interferenţă a unor deprinderi motrice).
SUBIECTUL II
1 . PROIECTAREA DIDACTICĂ ESTE O ACTIVITATE PROPRIE
MANAGEMENTULUI EDUCAŢIONAL.
A. DEFINIŢI CONCEPTUL DE PROIECTARE DIDACTICĂ.
Definiţie: proiectarea didactica este o acţiune continuă şi unitară, vizand intregul
macrosistem; ea se realizează pe baza curriculumu-lui, a evaluării rezultatelor
anterioare şi a situaţiei existente;
Proiectarea didactica reprezintă activitatea de anticipare şi pregătire a tuturor
demersurilor pe care le inplică procesul instructiv şi care are drept scop asigurarea
eficienţei acestui proces.
Ea vizează intreg procesul de educaţie fizică desfăşurat pe parcursul unui ciclu
şcolar, sau mai adesea a unui an din cadrul său.
Urmare a procesului de proiectare se elaborează toate documentele de planificare
cunoscute (planul tematic anual, planul calendaristic semestrial, unitatea de invăţare,
planul de lecţie).
B.PRECIZAŢI ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE.
 Analiza resurselor umane si materiale;
 Analiza sarcinilor de instruire şi fixarea obiectivelor generale care orientează
elaborarea planificării;
 Elaborarea obiectivelor de referinţă si a conţinutului instruirii;
 Elaborarea strategiilor didactice, instrumentele prin care se dirijează procesul de
predare-învăţare-evaluare;
 Evaluarea rezultatelor şcolare in raport cu obiectivele si conţinutul instruirii;
 Proiectarea situaţiilor de instruire, integrate in unităţile de învăţare;
 Realizarea proiectului.
Proiectarea are la bază o serie de operaţii asemănătoare proceselor cibernetice:
informare, stocare, analiza, raţionalizare, sistematizare, programare.
C. PREZENTAŢI CELE CINCI NORME CARE STAU LA BAZA DEFINIRII
OBIECTIVELOR OPERAŢIONALE ALE UNEI LECŢII.
1) Obiectivul nu vizează activitatea profesorului specialist, ci schimbarea care se
aşteaptă să se producă în urma instruirii elevilor. Deci, sunt obiective informative (ce
trebuie să ştie elevii) şi obiective formative (ce trebuie să ştie să facă elevii).
2) Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni expliciţi, prin folosirea unor verbe de
acţiune, care să indice un comportament observabil al elevilor.
3) Fiecare obiectiv trebuie să vizeze o operaţie singulară, pentru a uşura măsurarea
şi evaluarea.
4) Un obiectiv trebuie să fie descris în cât mai puţine cuvinte, pentru a uşura referirea
la conţinutul său specific.
5) Obiectivul trebuie să fie integrat şi derivabil logic, pentru a fi asociat construcţiei
logice a conţinutului informaţional
şi situaţiilor instructive.
2.PRINCIPIUL PARTICIPĂRII CONŞTIENTE ŞI ACTIVE ESTE UNUL DINTRE
CELE MAI IMPORTANTE PRINCIPII APLICATE IN ACTIVITATEA DE ED. FIZ.
A.PREZENTAŢI CERINŢELE CARE TREBUIE INDEPLINITE IN RESPECTAREA
ACESTUI PRINCIPIU.
- Înţelegerea corectă şi aprofundată a obiectivelor specifice procesului de practicare
a exerciţiilor fizice.
- Subiecţii, indiferent de subsistemul educaţiei fizice, trebuie să fie conştientizaţi de
efectele benefice ale practicării sistematice a exerciţiilor fzice asupra organismului,
de necesitatea unei anumite dozări a efortului in funcţie de particularităţile şi
obiectivele urmărite, de corelaţia corecta dintre stimul şi efect, de necesitatea unei
anumite succesiuni a mijloacelor chiar dacă unele ditre ele nu sunt şi atractive.
- Înţelegerea clară şi memorarea structurii, actelor şi acţiunilor motrice, concomitent
cu memorarea sau reţinerea acestui mecanism. - este foarte important cum este
transmis ceea ce trebuie invăţat, cum este ordonat (programat) materialul respectiv
şi accesibil pentru subiecţi şi dacă are şi valenţe formative acestea trebuie
prezentate subiecţilor.
-Manifestarea unei atitudini responsabile a subiecţilor pentru însuşirea materialului
predat - este foarte important "activismul" subiecţilor, conştiinciozitatea lor in
executarea actelor şi acţiunilor motrice dar cu o execuţie conştientă şi nu mecanică.
In acelaşi sens, subiecţii trebuie să arate iniţiativă, să aibă autonomie in alegerea
unor soluţii, să le adapteze la propriile particularităţi.
- Formarea capacităţii subiecţilor de apreciere obiectivă a propriului randament.Este
vorba de capacitatea de apreciere corectă a propriilor execuţii şi rezultate, adică de
capacitatea de autoapreciere obiectiva.
Propriile execuţii şi rezultate nu trebuie nici supraapreciate, dar nici subapreciate; in
explicarea şi justificarea succeselor şi insucceselor nu trebuie să se faca apel la
argumente de ordin subiectiv
SUBIECTUL III
1. ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞAPTE EXERCIŢII, PENTRU INSUŞIREA
UNUI PROCEDEU TEHNIC DE ATAC, DINTR- UN JOC SPORTIV LA ALEGERE.
IN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCIŢIU, MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMAŢIILE DE LUCRU, RESPECTAND EŞALONAREA METODICĂ A
EXERCIŢIILOR IN STRUCTURĂ.
Se repeata15-16 IULIE 2004
2. ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O VERIGĂ

NETEMATICĂ, DESTINATĂ DEZVOLTĂRII FIZICE ARMONIOASE.
IN ELABORARE, SE VA URMĂRI:
A.descrierea exerciţiilor utilizate;
B.succesiunea metodică a exerciţiilor;
C.precizarea dozării efortului;
D.menţionarea formaţiilor de lucru
Verigi si durata
Conţinut
Dozare
Formaţii de lucru, modalitati de exersare si indicatii metodice
Alte Consemnari
3. Influenţarea selectiva a aparatului locomotor 10`
P.I. Stand depărtat mainile pe sold:
T1-2 - aplecarea capului înainte cu arcuire
T3-4 - extensia capului, cu arcuire
T5-6 - aplecarea capului lat. stg. cu arcuire
T7-8 - aplecarea capului lat. dr. cu arcuire
P.I. Stand departat, mainile pe langa trunchi
a)T1-4 ridicarea umerilor, simultan cat mai sus
T5-8 ridicarea umerilor, alternativ cat mai sus
b)T1-4 rotari ale umerilor, simultan inainte
T5-8 rotari ale umerilor, simultan inapoi
c)T1-4 rotari ale umerilor, alternativ inainte
T5-8 rotari ale umerilor, alternativ inapoi
P.I. Stand depărtat bratele sus imitarea apucarii, pumnul strans
T1- tragem, coborand bratele cu coatele flexate
T2- revenire in PI
P.I. Stand depărtat bratele intinse inainte imitarea apucarii, pumnul strans
T1- tragem, cu ducerea coatelor flexate mult inapoi (apropierea
omoplatilor)
T2- revenire in PI
P.I. Stand depărtat bratele intinse inainte palmele in pronatie
T1-3-5-7 - indoirea palmei spre interior (flexie palmara) la 90 de grade
si mentinem pozitia
T2-4-6-8 - indoirea articulatiei mainii spre spate la 70 de grade si
mentinem pozitia
P.I. Stand depărtat bratele intinse inainte degetele ambelor maini incrucisate
T1-4 rotirea mainilor spre stanga
T5-8 rotirea mainilor spre dreapta
P.I. Stand depărtat bratele intinse sus
T1-8 intinderea coloanei cu ducerea bratului stg-dr in sus
P.I. Stand depărtat bratele intinse lateral ?????
T1-2 impingerea umarului stg spre stanga cu arcuire, bazinul ramane nemiscat
T3-4 impingerea umarului dr spre dreapta cu arcuire, bazinul ramane nemiscat
T5-6 indoire laterala a trunchiuluispre stanga cu arcuire
T7-8 indoire laterala a trunchiuluispre dreapta cu arcuire
P.I. Stand depărtat picioarele usor flexate mainile la ceafa
T1-2 rasucirea trunchiului spre stanga cu arcuire
T3-4 rasucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire +5-8
PI.Stand cu mainile pe solduri
T1 ridicarea genunchiului stang la piept
T2 intinderea pic. Stg. inainte
T3 indoirea genunchiului stang la piept
T4 revenire PI
T5-8 Idem1-4, pe dreapta
T1-8 rulare varf-talpa calcai
PI.Stand bratele la ceafa
T1-8 genuflexiuni
T1-4 sarituri ca mingea
T5-6 sarituri pe pic stg
T7-8 sarituri pe pic drept
PI. Stand: ???
a) T1-4 Pas lateral dreapta, ridicare pe vârfuri cu ducerea braţelor
sus – inspiraţie.
T5-8 Revenire PI. cu expiraţie.
b) T1-4 Pas lateral stanga, ridicare pe vârfuri cu ducerea braţelor
sus – inspiraţie.
T5-8 Revenire PI. cu expiraţie.
SUPLINIRE 4 AUGUST 2011
SUBIECTUL I
1. VITEZA REPREZINTĂ O CARACTERISTICĂ INNĂSCUTĂ A INDIVIDULUI, AL
CĂREI NIVEL SE MODIFICĂ PE PARCURSUL ONTOGENEZEI.
A. DEFINIŢI CALITATEA MOTRICĂ VITEZA.
Viteza este "capacitatea organismului uman de a executa acte sau acţiuni motrice,
cu intregul corp sau numai cu anumite segmente (părţi) ale acestuia intr-un timp cat
mai scurt, cu rapiditate (repeziciune, iuţeală) maximă, in funcţiile de condiţiile
existente"
B. PREZENTAŢI TREI FORME DE MANIFESTARE A VITEZEI.
1)Viteza de reacţie – I se mai zice şi timpul latent al reacţiei motrice. Reacţiile
motrice sunt de două feluri:
a) simple – constau in răspunsuri (insuşite, exersate) la excitanţi cunoscuţi, dar care
apar spontan, inopinat (exemplu: pocnetul pistolului la startul pentru alergări);
b) complexe - răspunsurile sunt in funcţie de acţiunile partenerilor sau adversarilor,
condiţiile de intrecere (suprafaţa spaţiului, luminozitate, culoare etc.) şi alte variabile
concrete (ex. in jocurile sportive bilaterale, sporturile de luptă, schi, etc.)
Este dependentă deurmătoarele elemente:
-apariţia excitaţiei in receptor sau receptori;
-transmiterea pe cale aferentă;
-analiza semnalului (care durează cel mai mult);
-excitarea muşchilor.
2)Viteza de execuţie - este capacitatea de a efectua un act ori o acţiune motrică,
sau mai multe asemenea acte sau acţiuni motrice "singulare", nerepetabile (ex. linia
acrobatica).
Se măsoară prin timpul care trece de la inceperea execuţiei şi pană la incheierea
acesteia. Este determinată şi de nivelul insuşirii tehnicii de execuţie a deprinderilor şi
priceperilor motrice sau a unor acte motrice implicate.
3)Viteza de repetiţie - constă in capacitatea de a efectua aceeaşi mişcare (act sau
acţiune motrică) intr-o unitate de timp prestabilită - se referă la mişcările ciclice.
Se mai numeşte şi frecvenţa mişcării sau viteză de accelerare si este condiţionată de
tempoul şi ritmul mişcării;
- tempoul este densitatea mişcării pe unitatea de timp;
- ritmul se referă la periodicitatea repetării mişcării, la succesiunea intervalelor de
timp şi accentele rezultate din desfăşurarea mişcării respective; ritmul defineşte
efectuarea mişcărilor in timp şi spaţiu, determinand cursivitatea lor.
C. PRECIZAŢI ŞASE FACTORI DE CONDIŢIONARE A VITEZEI.
1 - mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitaţia şi inhibiţia, care
condiţionează alternanţa contracţiei şi relaxării musculare;
2 - funcţionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv şi cutanat), in sensurile acuităţii,
fineţei şi preciziei acestora;
3 - calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente;
4 - viteza de contracţie a muşchilor inervaţi;
5 - tipul fibrelor musculare care intră in contracţie (fibrele albe sunt fibre "rapide");
6 - valoarea surselor şi proceselor energetice
2. CONCEPŢIA ACTUALĂ DESPRE EDUCAŢIE FIZICĂ, PE PLAN MONDIAL,
ESTE REFLECTATĂ IN FORMULAREA OBIECTIVELOR ŞI IN CONŢINUTUL ŞI
ORGANIZAREA ACESTEI ACTIVITĂŢI.
A. ENUMERAŢI CELE TREI ŞCOLI DE GANDIRE CARE AU INFLUENŢAT
EVOLUŢIA EDUCAŢIEI FIZICE.
Cele trei scoli de gandire (franceza , suedeza si germana) care au influentat
evolutia educatiei fizice sunt scolile intemeiate de:
-Francesco Amoros (Franta)
-Per Henrik Ling (Suedia)
-Fr. Ludwig Jahn (Germania)
B. PREZENTAŢI NOTELE DEFINITORII ALE ACESTOR ŞCOLI DE GANDIRE
Scoala Franceza - FRANCESCO AMOROS
Gimnastica lui Amoros are la bază în ceea ce priveşte alegerea, sistematizarea, şi
executarea exerciţiilor sale criterii ştiinţifice care se fundamentează pe cunoştinţe de
anatomie şi fiziologie, mecanica mişcărilor şi examenul fizic şi moral ale elevilor.
El are marele merit de a fi primul care a individualizat educaţia motrică ţinând cont de
constituţia fizică şi de personalitatea elevului.
Metoda lui Amoros se bazează pe două principii:
a) principiul psihologic, care dezvăluie că sursa de mişcare a omului o constituie
senzaţiile kinestezice, care îşi au originea în centrii nervoşi superiori.
b) principiul utilitarist, care obişnuieşte omul cu asperităţile depăşirii obstacolelor
inerente ale vieţii şi, mai cu seamă, ale vieţii de militar.
Scoala Suedeza - HENRIK LING,

Exerciţiile gimnasticii suedeze sunt libere, analitice, realizate în toate articulaţiile şi
planurile corpului uman, efectuate simplu, cu şi fără aparate specifice (saltea,
bastoane, corzi, bancă, ladă, scară fixă, etc.), completate cu jocuri dinamice.
Sistemul suedez, a avut o generalizare fără egal în mediul şcolar, supravieţuind
în Europa până dincolo de jumătatea secolului al XX-lea;
în România, a fost înlocuit, în 1948, cu gimnastica sportivă a lui Jahn.
Scoala Germana - F.LUDWIG JAHN
Este considerat părintele gimnasticii sportive. Meritul de necontestat al lui Jahn este
înţelegerea faptului că exerciţiile fizice sunt necesare pentru dezvoltarea copiilor şi
tinerilor, dar şi pentru antrenarea adulţilor şi că aceste exerciţii sunt mai eficiente
dacă sunt exersate în aer liber, în diferite condiţii climatice.
Sistemul suedez a contribuit la fundamentarea ştiinţifică a domeniului educaţiei fizice,
iar prin caracteristicile sale a determinat promovarea practicării motivate şi conştiente
a exerciţiului fizic de un număr foarte mare de persoane din Suedia şi din alte ţări
europene care l-au preluat şi în sistemul şcolar.
SUBIECTUL II
1.EVALUAREA IN EDUCAŢIE FIZICĂ PERMITE CONSTATAREA NIVELULUI DE
INDEPLINIRE A OBIECTIVELOR PROPUSE.
A. PREZENTAŢI TREI DINTRE TIPURILE DE EVALUARE EXISTENTE IN
EDUCAŢIA FIZICĂ.
 După cantitatea informaţiei: evaluare parţială, globală;
 După dimensiunea temporală: evaluare iniţială, intermediară, finală;
 Prin corelarea celor două: evaluare sumativă (cumulativă), continuă ( formativă);
În educaţia fizică şcolară evaluarea activităţii elevilor poate îmbrăca una din
următoarele forme:
-evaluarea iniţială (diagnostică) care serveşte la stabilirea nivelului de pregătire
înaintea începerii activităţii;
-evaluarea formativă (continuă) care oferă posibilitatea controlării evoluţiei elevilor şi
intervenţiilor corective atunci când situaţia o cere;
-evaluarea sumativă care constituie modalitatea de a stabili la finalul activităţii, nivelul
de realizare a obiectivelor propuse.
B. DESCRIEŢI CELE TREI FUNCŢII ALE NOTĂRII.
1.FUNCŢIA DIDACTICĂ prin care este evidenţiat nivelul de însuşire al materialului
predat, atât din punct de vedere cantitativ (prin comparaţie cu programa de
specialitate), cât şi din punct de vedere calitativ. Totodată este indicată tendinţa
progres-regres a elevului. Prin note este surprins mecanismul intern al procesului de
instruire,nivelul de insusire a componentelor sau subcomponentelor modelului de
educatie fizica.
2. FUNCŢIA EDUCATIVĂ prin care se urmăreşte determinarea la fiecare elev a unei
atitudini pozitive, active şi conştiente, menţinând totodată şi un interes crescut pentru
activitatea de educaţie fizică. Pentru aceasta este necesar ca nota să încurajeze
progresul şi evoluţia elevului, dar în acelaşi timp să poată fi argumentată plauzibil
de către profesor; Se considera ca aceasta functie educativa se situeaza la nivelul
optim in situatiile in care valoarea notei coincide pentru cei trei factori implicati in
evaluare: conducator-subiect-colegi de grup. De aceea este foarte importanta
formarea la subiecti a capacitatii de apreciere si autoapreciere obiectiva a executiei.
3.FUNCŢIA SOCIALĂ nota indeplineste aceasta functie numai daca ierarhizeaza
valoric subiectul în funcţie de rezultatele obţinute, şi se oferă totodată posibilitatea
orientării profesionale a acestora spre domeniul în care dovedesc reale posibilităţi.
Putem spune ca orice subiect ar putea avea un coeficient de siguranta destul de
mare pentru alegerea traseului profesional ulterior daca notele ar indeplinii si o
functie sociala.
C. ENUMERAŢI ŞASE DINTRE CRITERIILE DE EVALUARE UTILIZATE IN
EDUCAŢIE FIZICĂ.
1. progresul realizat de subiect in raport cu nivelul iniţial;
2. nivelul dezvoltării fizice a subiectului;
3. cantitatea şi calitatea elementelor insuşite, raportate la prevederile programei de
specialitate;
4. capacitatea de generalizare a subiectului exprimată prin aplicarea in condiţii de
intrecere, de activitate independentă, sau activitate cotidiană, a achiziţiilor specifice
domeniului;
5. capacitatea de practicare independentă a exerciţiilor fizice;
6. nivelul cunoştinţelor teoretice, insusite, privind practicarea exercitilor fizice;
7. atitudinea subiectului faţă de educaţie fizică;
8. performanţa motrică apreciată in funcţie de anumite norme, sau prin comparaţie cu
rezultatele celorlalţi subiecţi
2. LECŢIA REPREZINTĂ FORMA ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ IN
PRACTICAREA EXERCIŢIULUI FIZIC.
A. CLASIFICAŢI LECŢIILE DE EDUCAŢIE FIZICĂ DUPĂ ŞASE CRITERII
DIFERITE.
1.După componenta tematică abordată:
- lecţii cu teme din deprinderile şi /sau priceperile motrice;
- lecţii cu teme din calităţile motrice;
- lecţii mixte, cu teme atât din deprinderile si sau priceperile motrice, cât şi din
calităţile motrice;
2.După felul deprinderilor si/sau priceperilor motrice abordate tematic:
- lecţii monosport;
- lecţii bisport;
- lecţii polisport;
3.După etapele invăţării deprinderilor şi/sau priceperilor motrice abordate
tematic:
- lecţii de însuşire învăţare;
- lecţii de consolidare sau fixare
- lecţii de perfecţionare;
- lecţii de verificare;
- lecţii mixte, combinate care rezultă din combinarea celor patru etape ale învăţării,
luate cel puţin câte două: initiere cu consolidare, consolidare cu verificare etc.
4.După plasamentul in structura anului de invăţămant:
- lecţii de organizare (la început de an şi semestre, în care se susţin de către elevi şi
unele probe de control, constituindu-se pe baza rezultatelor, grupele de nivel valoric);
- lecţii curente;
- lecţii bilanţ (de regulă, ultimele din fiecare semestru, un tip special de lecţie bilanţ
pote fi considerată şi cea „demonstrativă” sau „deschisă”, desfăşurată în scop
metodic pentru a prezenta colegilor de specialitate nivelul care poate fi atins cu un
colectiv de subiecţi, dacă se lucrează conform unei planificări realiste.)
5.După locul şi condiţiile de desfăşurare:
e.1. lecţii în aer liber, condiţii atmosferice şi climaterice normale;
e.2. lecţii în are liber pe timp friguros;
e.3. lecţii în interior, condiţii normale sală de educaţie;
e.4. lecţii în intrerior pe spaţii improvizate (culoar, coridor, hol, sală de clasă etc.).
6.După numărul de teme abordate:
- lecţii cu o temă;
- lecţii cu două teme;
- lecţii cu trei teme;
- lecţii cu patru teme
SUBIECTUL III
1.ELABORAŢI O STRUCTURĂ DE ŞASE EXERCIŢII PENTRU INSUŞIREA
ALERGĂRII DE REZISTENŢĂ.
IN DESCRIEREA FIECĂRUI EXERCIŢIU, MENŢIONAŢI ACŢIUNEA MOTRICĂ,
DOZAREA, FORMAŢIA DE LUCRU, RESPECTAND EŞALONAREA METODICĂ A
EXERCIŢIILOR IN STRUCTURĂ.
SE REPEATA, EX AU FOST DATE IN 17 -18 IULIE 2006
2.ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O VERIGĂ

TEMATICĂ, DESTINATĂ INVĂŢĂRII SĂRITURII IN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE
CAPRĂ, LA GIMNASTICĂ.
IN ELABORARE, SE VA URMĂRI: DESCRIEREA EXERCIŢIILOR UTILIZATE;
SUCCESIUNEA METODICĂ A EXERCIŢIILOR; PRECIZAREA DOZĂRII
EFORTULUI; MENŢIONAREA FORMAŢIILOR DE LUCRU.
Invatarea sariturilor cu sprijin trebuie sa fie precedata de o pregatire prealabila,

orientata spre formarea
calitatilor motrice necesare, asa zisa scoala sariturilor.
Verigi si
durata Continut
Dozare/pauza
Formaţii de lucru, modalitati de exersare si indicatii metodice
Metode şi procedee
Materiale didactice
Evaluare
V. / 20`
SĂRITURA IN SPRIJIN DEPĂRTAT PESTE CAPRĂ (INVĂŢARE)
1. Sprijin ghemuit, săritură cu picioarele depărtate şi revenire la poziţia iniţială
2.Sărituri în adâncime de pe banca de gimnastică.
3. Alergare, bătaie pe trambulină si aterizare pe saltea
4. Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite
pe acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului
5.Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite pe
acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului şi depărtarea picioarelor lateral
6. Stând pe trambulina aşezată la distanţă mică faţă de aparat, cu mâinile sprijinite
pe acesta, bătăi succesive cu ridicarea bazinului, depărtarea picioarelor lateral şi
oprire pe aparat în şezând depărtat
7. Din aşezat depărtat pe aparat, împingere în braţe desprindere de pe aparat şi
aterizare
8. Elan 2-3 paşi, săritură în depărtat peste capra ridicată la o înălţime redusă, cu
ajutor
9. Elan 6-8 paşi, săritură în depărtat
Ajutorul se da stand in fata aparatului de gimnastica.
Greseli care pot sa apara:
- bataia pe trambulina se face cu genunchi indoiti;
- Împingere ineficientă pe aparat datorită luării contactului cu aparatul pe braţe
îndoite nu se indoaie genunchii la
aterizare, ceea ce duce la o aterizare pe calcaie si tot odata dura.
-Lipsa extensiei la nivelul trunchiului după desprinderea de pe aparat
- Aterizare joasă
2. SARITURA CU ROSTOGOLIRE INAINTE PESTE LADA IN LUNGIME.
Ajutorul: se da din lateral, cu o mana la ceafa, presand barbia in piept, iar cu cealalta
sub coapse, pentru a-i usura rotatia.
Metodica invatarii:
1. Sprijin ghemuit, efectuarea de rostogoliri înainte grupat
2. Stând facial lângă saltelele suprapuse aşezate longitudinal, efectuarea unei
rostogoliri înainte grupat
3. Şezând, rulare înapoi, revenire cu blocarea picioarelor la 45 de grade şi uşoară
desprindere a bazinului de pe
sol
4. Culcat dorsal pe saltele suprapuse, rulare înapoi, revenire şi desprindere de pe
saltele, cu aterizare în stând
5. Elan, bătaie pe trambulină şi rostogolire lungă înainte grupat pe mai multe saltele
suprapuse
6. Elan, bătaie, săritură cu trecere peste o ştachetă aşezată la capătul apropiat al
saltelelor suprapuse, şi
rostogolire înainte grupat
7. Sprijin ghemuit pe lada aşezată longitudinal la o înălţime medie, rostogolire înainte
grupat şi aterizare
8. Stând pe trambulină, bătaie şi rostogolire înainte grupat peste lada acoperită cu o
saltea şi aterizare
9. Elan 2-3 paşi, efectuarea săriturii cu ajutor peste lada având înălţime medie
10. Elan 6-8 paşi, efectuarea săriturii complete cu ajutor peste aparatul ridicat la
înălţimea corespunzătoare
SUBIECTE BUCURESTI
SUBIECTUL I
1. Indemanarea -calitate motrica de baza
a.) Prezentati formele de manifestare
b.) Prezentati patru factori de conditionare
c.) Prezentati procedeele metodice de dezvoltare/educare a indemananarii cu
exemple
SUBIECTUL II
1. Principiul participarii constiente si active reprezinta unul dinte principiile didactice
de baza ale educatiei fizice
a.) Precizati laturile acestui principui
b.) Prezentati cerintele privind respectarea acestui principiu
2. Prioectarea didactica exprima gandirea metodica a cadrului didactic
a.) Precizati intrebarile repere ale proiectarii didactice.
b.) Analizati etapele si actiunile corespunzatoare acestor etape
SUBIECTUL III
1. Elaborati un complex format din 8 exercitii, pentru dezvoltarea fizica armonioasa,
esalonate metodic, executate cu bastonul.
In descrierea exercitiilor, mentionati: actiunea motrica; dozarea; formatiile de lucru.
2. Alcatuiti un sistem de 7 exercitii, esalonat metodic, pentru invatarea standului pe
cap din ghemuit.
In descrierea exercitiilor, mentionati: actiunea motrica; dozare; formatiile de lucru
3. Elaborati o structura de 7 exercitii, esalonat metodic, penru invatarea unui
procedeu tehnic de atac, dintr-un joc sportiv la alegere.
In descrierea exercitiilor, mentionati: actiune motrica; dozarea; formati de lucru.
II forme de organizare a efs scolar
a) prezentati schematic structura si continutul lectiei de efs
b) mentionati in ce consta diferenta dintre aprofundare si optional la educatie fizica si
sport
c) prezentati 3 dintre masurile ce trebe indeplinite pentru atragerea elevilor la
activitatiile optionale
d) mentionati 4 dintre caracteristicile lectiilor extracuriculare
e) enumerati 6 activitati competitionale si necompetitionale care se organizeaza in
timpul liber al elevilor
III obiective si competente prevazute de programele efs
a) mentionati 2 dintre obiectivele cadru ale programei de efs pentru ciclul liceal sau
gimnazial
b) precizati 3 obiective de referinta pentru 2 obiective cadru
c) precizati continutul programei referitoare la alergarile din atletism, gimnaziu, clasa
la alegere
d) mentionati 4 dintre valorile si atitudinile dobandite ca efect al efs la finele ciclului
liceal.
================================================================
Unele subiecte sunt abordabile si am reusit sa povestesc cu cuvintele mele cate

ceva dar nu stiu cat de bine vor fi punctate, dar unele puncte sunt infernale mai ales
subiectul III.
obiectivele invatarii
La didactica daca ar pica un subiect despre obiectivele invatarii care credeti ca ar fi
etapele prin care ar trebui sa trecem daca ar trebui sa facem un eseu?
de unde invatati?
Obiectivele sunt afirmatii care descriu ceea ce un cursant se asteapta sa

dobandeasca drept rezultat al instruirii.
Obiectivele de invatare sunt afirmatii specifice si masurabile care descriu ceea ce
cursantul va fi capabil sa faca ca si rezultat al activitatii de instruire.
Iata cateva exemple de obiective de invatare :

 sa planific, implementez si sa evaluez saptamanal activitatile curiculare din acest
semestru pana la 1 Mai
 sa citesc cel putin 5 articole despre...x si sa le discut cu profesorul...y pana pe 30
Aprilie
 sa invat sa aplic x pana y
Un obiectiv de invatare cuprinde mai multe parti:

• un rezultat dorit, stabilit printr-un verb de actiune. Poate fi vorba de dobandirea unei
abilitati (ce vei fi capabil sa faci dupa terminarea activitatii de invatare), a unei
cunostinte (ce va trebui sa stii si sa intelegi dupa terminarea activitatii de invatare)
sau o schimbare de comportament, atitudine.
 un nivel de performanta trebuie specificat si sa poata fi masurabil

 o modalitate de evaluare trebuie sa fie indicata
 un termen de indeplinire al obiectivului trebuie sa fie specificat.
Cand scrii un obiectiv de invatare in termeni de performanta, este important sa alegi

un verb de actiune.
Iata cateva exemple de verbe care te pot ajuta sa iti construiesti un obiectiv de
invatare:
a demonstra
a evalua
a organiza
a implementa
a pregati
a dezvolta
a produce
Evita sa folosesti verbe care nu pot fi masurate, ca de exemplu:
a intelege
a realiza
a sti
a fi constient de
a percepe
Daca prin obiectivul de invatare vrei sa demonstrezi abilitatea de a acumula

cunostinte, ar fi de preferat sa folosesti verbe precum :
a defini,
a numi,
a identifica,
a reproduce,
a inregistra etc
Daca in schimb, vrei sa demonstrezi abilitatea de a aplica cunostinte, ar fi de preferat
sa folosesti urmatoarele verbe:
a interpreta,
a demonstra,
a pregati,
a planifica,
a rezolva,
a practica etc.
Pentru abilitatea de analiza, urmatoarele verbe sunt edificatoare:
a calcula,
a analiza,
a testa,
a compara,
a estima etc.
Ca sa-ti fie mai usor, cand stabilesti obiective de invatare, pune-ti la urmatoarele
intrebari:
 Obiectivele sunt centrate pe performanta mea?
 Cum evaluez realizarile obiectivelor de invatare?
 Este masurabila sarcina pe care mi-am stabilit-o?
 Ce criteriu de evaluare o sa folosesc pentru a stabili ca obiectivul a fost indeplinit.
Pentru a intelege mai bine de ce un obiectiv de invatare este specific si masurabil, va

dau un exemplu din domeniul Customer Service.
Sa ne gandim ca vrem sa cream un training despre cum sa vorbeasca la telefon
angajatii din receptia unui hotel.
Sa presupunem ca un obiectiv al trainingului nostru ar fi urmatorul:
“In acest training angajatii vor invata cum sa vorbeasca la telefon si sa comunice cu
oaspetii.”
Este obiectivul formulat ca un obiectiv de invatare?
Aceasta afirmatie este mai degraba o descriere a continutului de training decat un
obiectiv de invatare propriu zis. Ea nu indica un comportament observabil si nu arata
cum poti sa verifici daca angajatii au inteles ce au de facut.
Obiectivele de invatare corect formulate ar fi:
 angajatii invata cum sa raspunda la telefon conform unui standard
 invata cum sa puna in asteptare un oaspete
 practica redirectionarea unui apel catre un alt departament etc
Aceste obiective sunt mai specifice, mai clare iar angajatii stiu exact ce au de facut si
ce se asteapta de la ei.
In plus, comportamentele lor sunt observabile si pot fi masurate dupa modul cum pun
in asteptare o persoana care a sunat sau cum directioneaza un apel.
In concluzie, obiectivele de invatare te ajuta sa fii mai structurat si sa intelegi de ce
faci un lucru si la ce te ajuta.
Sunt mai multe beneficii ale obiectivelor de invatare, iata doar cateva:
 te motiveaza sa inveti
 te ajuta sa te dezvolti profesional si personal
 te ajuta sa te focusezi pe rezultate
 iti ofera un instrument de auto-evaluare
 te ajuta sa intelegi importanta planificarii si iti ofera un control asupra viitorului tau.

001 Subiecte Rezolvate Pentru Titularizare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

001 Subiecte Rezolvate Pentru Titularizare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TITULARIZARE RASPUNSURI

15-16 IULIE 2004

3.PRECIZATI CELE 3 ETAPE ALE FORMARII DEPRINDERILOR MOTRICE, DIN

2. ALCATUITI UN SISTEM DE OPT EXERCITII, ESALONATE METODIC, PENTRU

IN DESCRIEREA EXERCITIILOR, MENTIONATI: ACTIUNEA MOTRICA;

Succesiunea predarii sariturii in lungime cu 1si1/2 .

17 -18 IULIE 2006

16 IULIE 2007 SUBIECTUL I

1.ALCĂTUIŢI UN SISTEM DE OPT EXERCIŢII, EŞALONATE METODIC, PENTRU

3.FUNCŢIILE EDUCAŢIEI FIZICE REALIZEAZĂ O CORESPONDENŢĂ INTRE

2.PREZENTAŢI FUNCŢIA DE OPTIMIZARE A POTENŢIALULUI BIOLOGIC.

2. ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O VERIGĂ

SUPLINIRE 4 AUGUST 2011

Scoala Suedeza - HENRIK LING,

SE REPEATA, EX AU FOST DATE IN 17 -18 IULIE 2006

2.ELABORAŢI O SECVENŢĂ DE PLAN DE LECŢIE PENTRU O VERIGĂ

Invatarea sariturilor cu sprijin trebuie sa fie precedata de o pregatire prealabila,

Unele subiecte sunt abordabile si am reusit sa povestesc cu cuvintele mele cate

Obiectivele sunt afirmatii care descriu ceea ce un cursant se asteapta sa

Iata cateva exemple de obiective de invatare :

Un obiectiv de invatare cuprinde mai multe parti:

 un nivel de performanta trebuie specificat si sa poata fi masurabil

Cand scrii un obiectiv de invatare in termeni de performanta, este important sa alegi

Daca prin obiectivul de invatare vrei sa demonstrezi abilitatea de a acumula

Pentru a intelege mai bine de ce un obiectiv de invatare este specific si masurabil, va

S-ar putea să vă placă și